Desene restante

A venit vara, stimați 2 cititori și jumătate! Și știți ce înseamnă asta:

Cireșe! Găsiți-vă pe cineva care să vă iubească și să se uite la voi cum mă uit io la cireașa aia.

Deși e sezonul cireșelor, am rămas restantă la postat pe blog niște desene cu patinaj artistic, mai precis de la Campionatul Mondial din martie, care a fost foarte mișto fără rusoaice minore dopate. Cu ocazia achiziționării unor acuarele noi cu sclipici auriu și argintiu, am pictat-o pe tipa care a rămas mândria Europei după tărăboiul cu Rusia, Loena Hendricxx din Belgia, și pe noua campioană mondială Kaori Sakamoto din Japonia. Acuarelele aurii sunt foarte potrivite pentru rochii de patinaj, dar din păcate nu se văd pe scanner, trebuie să mă credeți pe cuvânt.

Tot din categoria „chestii văzute la televizor”, s-a terminat (extrem de prost) serialul Killing Eve, care de altfel n-a fost bun decât în sezonul 1, dar a avut mereu muzică mișto și pe cea mai bine îmbrăcată criminală în serie fictivă.

În luna mai cică lumea desenează sirene și le postează pe net (haștag MerMay), dar eu am fost foarte ocupată, așa că nu am produs decât aceste schițe oribile, rezultatul următoarei conversații geniale cu Gogu. Posibil să fi fost de vină ceva alcool.

Eu: De ce sirenele sunt întotdeauna femei în partea de sus și pești în partea de jos, și niciodată viceversa?
Gogu: Pentru că asta n-ar fi atrăgător pentru bărbați.
Eu: Pisica noastră de ce nu poate să fie sirenă?
Gogu: Pentru că s-ar mânca singură.

Eram într-un parc într-o duminică însorită și am văzut un bondar grăsan dormind într-o floare galbenă.

În altă zi, făceam o chestie extrem de Nadia, adică mergeam pe stradă și mă holbam la ferestre (odată, când eram în vacanță în Olanda, am crezut că era un restaurant în casa cuiva, pentru că aveau ferestrele nefiresc de mari, ca niște vitrine, și i-am zis lui Gogu să vedem dacă au mese libere. Altădată m-am holbat în mașina cuiva când treceam pe lângă ea și înăuntru se mozolea un cuplu care s-a speriat de mine și a sărit cât colo). Ei bine, în fereastra cuiva era o jucărie pufoasă cu moacă îmbufnată, care la un moment dat, spre mirarea mea, s-a mișcat și lângă ea a venit altă jucărie pufoasă cu moacă îmbufnată. Erau niște pisici. Și stăteau pe un covoraș pufos care părea făcut din blana lor.

Cam atât momentan, am foarte multe de făcut zilele astea și îs mega obosită, nu știu cum voi supraviețui. Voiam să vă povestesc despre Jubileul de platină al Reginei, care a ocazionat un uichend de 4 zile, varii petreceri stradale și un clip în care Regina ia ceaiul cu ursulețul refugiat Paddington (în timp ce refugiații umani în carne și oase sunt deportați în Rwanda), dar am petrecut sărbătoarea într-un loc liniștit unde nu s-a întâmplat mare lucru. În plus, deși mă pasionează multe lucruri ușor penibile (patinaj artistic, telenovele, Eurovizion, trupa Andre, Sailor Moon, etcetera), n-am ajuns chiar atât de rău încât să mă pasioneze familia regală britanică.

%d blogeri au apreciat: