Cum ar proceda Buffy?

În fiecare generație există o Aleasă care se luptă singură cu vampirii și demonii. Ea este Buffy, spaima vampirilor. În generația noastră există, de asemenea, o Nadie care cam la fiecare 5 ani se uită din nou la aventurile televizate ale lui Buffy, pentru că are prea mult timp liber, nostalgie și toate cele 144 de episoade pe DVD.

Așa cum se întâmplă în general cu revizionările nostalgice, pe măsură ce înaintezi în vârstă descoperi lucruri noi despre produsele culturale după care erai înnebunit când aveai 12 ani. De pildă, revăzând Sailor Moon și Captain Planet ca adult am ajuns la concluzia că Sailor Moon și Captain Planet erau niște seriale cam stupide și prost scrise. “Buffy” rămâne digerabilă și la 30+, chit că trupele punk/rock foarte anii ‘90 care cântă la barul din serial sunt probabil la fel de prăfuite în zilele noastre cum era Frank Sinatra pentru mine atunci. (Țoalele din anii ’90, în schimb, văd că se întorc.) Feminismul GIRL POWER 1998 a expirat, promotorii lui au fost demascați drept vampiri și demoni ei înșiși, în loc de asta însă răsar alte lecții de viață.

Nu poți ajuta pe toată lumea, și e mai bine să nu încerci

Când eram mai jună am acceptat fără discuții premisa serialului: vampiri și demoni pe planetă câtă frunză și iarbă, și o singură fetișcană de liceu cu superputeri care să-i țină în frâu, că asta e datoria ei. Acum însă aspectele logistice ale situației îmi par insurmontabile. Se știe că vampirii creează mereu alți vampiri și deci vampirismul se răspândește precum Covidul. Câți poate Buffy să omoare pe noapte? 5? 6? Misiunea ei e să golească o piscină cu ciurul, cu prețul propriei vieți (moare de 2 ori) și sănătăți psihice (depresie din ce în ce mai gravă pe parcursul seriei). 

Când familia mea avea o revistă pentru iubitori de animale, am avut ocazia să cunosc oameni care se dedicau în așa hal salvatului de câini și pisici că ajungeau să locuiască cu câte 15-16 asemenea animăluțe într-o garsonieră, mâncând te miri ce, în timp ce pisicile și câinii le săreau în cap și alți oameni începeau să traverseze pe partea ailaltă când îi vedeau. Ce vreau să zic e că prea mult efort direct pentru cauze nobile strică. E mult mai rezonabil pentru un cetățean cu scopuri mărețe să își dozeze forțele și să admită că nu le poate face pe toate, unii oameni vor fi mereu mâncați de vampiri, unele pisici vor rămâne pe stradă, etcetera.  În locul lui Buffy nu m-aș fi deranjat să intervin personal decât pentru chestiuni strict apocaliptice, iar pentru celelalte aș fi organizat niște traininguri care să învețe cetățenii să se apere singuri. Știm din serial că vampirii mor când torni apă sfințită pe ei, orașul Sunnydale ar putea importa niște preoți și arhimandriți români care să sfințească butoaie zilnic și să mențină populația aprovizionată.

Cei mai periculoși oameni sunt ăia complexați

Protagonista noastră se împrietenește la liceu cu Willow și Xander, niște colegi fără prea multă stimă de sine. În contrast cu ei se găsește Cordelia, o fată de bani gata încrezută și cam bully. Ni s-a zis tuturor de mici că e nasol rău să fii încrezut, probabil unul din cele mai rele defecte pe care le poți avea. Totuși, din ce-am văzut la viața mea, oamenii cei mai dornici să mă calce pe cap nu erau ăia foarte încrezuți, care sunt probabil atât de ocupați să se uite în oglindă că nu au timp să plănuiască rele împotriva altora.

Și într-adevăr, Cordelia se dovedește relativ inofensivă până la urmă. În schimb, Willow, care a suferit mereu din cauză că nu se consideră și nu e considerată cul, atrăgătoare sau interesantă, are o coborâre treptată în megalomanie malefică mai ceva ca a lui Walter White. Actrița care o joacă e adorabilă și extrem de talentată, ceea ce camuflează oarecum faptul că Willow e din ce în ce mai oribilă ca ființă umană, recurgând la magie periculoasă și/sau spălătoare de creiere ori de câte ori o deranjează ceva și culminând cu o tentativă de a distruge planeta- în principiu are o nevoie intensă și sinistră de putere asupra altora. Willow a fost mereu personajul meu preferat, cu care am empatizat cel mai mult (ahâm), dar nu e deloc o persoană cumsecade. Cât despre Xander…

Băiatul De Treabă NU merită o șansă.

Zic gurile rele că femeilor (heterosexuale) le plac din cale-afară bărbații cu bani, putere și statut social înalt. Și, mai zic aceste guri rele (care în general aparțin unor bărbați urâței și fără bani sau statut social înalt): femeilor le plac mai ales tipii răi și nesimțiți care le tratează cu curul, așa că îi aleg pe ei în detrimentul Băieților De Treabă buni și respectuoși. Am auzit această din urmă propoziție de la mai mulți masculi care se considerau Băieți De Treabă și puneau propriul insucces în amor pe seama superficialității speciei muierești.

Xander din “Buffy” e un Băiat De Treabă: bani n-are, statut n-are, arătos din cale-afară nu e, n-are geacă de piele și atitudine cul. Ce are în schimb (crede el): corazon de aur. Și atunci de ce nu-l iubește fetele? De ce, mai ales, nu-l iubește Buffy? Oh, ce vaiet, ce bucium! Autovictimizarea și ariceala lui Xander pe această temă sunt infinite precum universul și prostia omenească.

Băiatul de Treabă e ferm convins de propria bunătate, ba chiar dă încontinuu altora lecții de moralitate, dar îi ies pe gură în mod curent căcaturi misogine sau pline de resentiment față de femeile alea nemernice care refuză să îi recunoască valoarea. Și ce se întâmplă când niște tipe mișto chiar îi dau o șansă? Ca partener, Xander e nasol: își jignește și umilește prietenele, pe una din ele o înșală, pe alta o abandonează în ziua nunții. Dacă fetele alea ar fi fost mai “superficiale”, ar fi fost spre binele lor. Băieții de Treabă nu pierd în fața băieților răi pentru că sunt Băieți de Treabă, ci pentru că sunt, de fapt, tot niște oameni de căcat. Măcar băiatul rău are geacă de piele și arată bine.

Cel mai valabil tip din serial e Giles.

Când am văzut „Buffy” prima dată, eram complet amorezată de Angel, iubitul vampir brunet al lui Buffy care oftează și suspină mereu și-i face cadou cărți de poezie (câh), când nu încearcă s-o omoare. Când am văzut Buffy a 2-a oară, m-am amorezat de Spike, iubitul vampir blond al lui Buffy care ține cu Manchester United (câh) și construiește roboți sexi cu moaca ei (câh) când nu încearcă s-o omoare. Acum că nu mai sunt atât de tinerică, însă, mentorul eroinei, bibliotecarul Giles, pare din ce în ce mai atrăgător. Se remarcă prin educație, eleganță (TWEED!), talent muzical, faptul că locuiește într-un apartament cu apă caldă și nu într-un mausoleu prăfuit, și în general că e de partea eroinei noastre de la un cap la altul al poveștii. Poate părea cul și antrenant să ai de-a face cu oameni imprevizibili pentru o perioadă, dar tipul cel mai valabil e întotdeauna ăla despre care știi clar că e de partea ta, nu trebuie să stai ca pe ace.

Totuși… ce fel de nume e Bafi? A mai auzit cineva de o femee pe nume Bafi în alt context decât serialul ăsta?