Îmi moare calculatorul

Cum zice titlul. De-aia n-am mai scris, nu mai pot deschide 2 chestii în același timp, și ocazional nici măcar una.  Are 7 ani, e la sfârșitul vieții lui scurte de laptop din societatea capitalistă multilateral dezvoltată. Îi lipsește și-o bucățică din carcasă, l-am scăpat pe jos, nu aia e problema, am văzut și răni mai grave la viața mea (predecesorului său i se dezlipise ecranul de capac cu totul, dar a mai supraviețuit după aia cu un șurub bătut direct prin ele. Era o marcă de care n-am mai auzit până atunci sau de atunci, mai mare decât desktopurile unora.) Cred că îmi trebuie un laptop nou.

Nu mi-a plăcut niciodată să fiu în pas cu vremurile și să cumpăr lucruri noi. Nu-mi iau pantofi noi decât dacă talpa de la ăia vechi s-a dezlipit zdravăn, de exemplu (dacă s-a dezlipit doar un pic mai pot fi purtați). Sunt practic și absolut accidental un soi de ecologistă.

În materie de tehnologie, de asemenea, sunt obișnuită să trăiesc oarecum în afara timpului și spațiului, așa am fost crescută. Am avut primul calculator într-o eră în care ceilalți oameni care aveau computere foloseau în general Windows ‘95 sau poate chiar ‘98. Al meu funcționa pe bază de MS-DOS: trebuia să vorbești direct cu el într-un șir de cuvinte, săgețele, liniuțe și punctulețe care aveau ceva sens vizavi de arhitectura calculatorului, dar le învățasem oricum pe dinafară ca papagalul, să nu supăr bestia și să strige la mine BAD COMMAND OR FILE NAME ori de câte ori lipsea un punctuleț de la locul lui. Ce știți voi, cititori mai tineri care v-ați trezit în era simplului apăsat pe diverse desenuțe și simboluțe?

De fapt și oamenii mai bătrâni decât mine erau siderați: mătușă-mea, care lucra în tehnoredactare computerizată, a rămas mască la vederea interacțiunii mele cu DOSul, și chiar a întrebat: “Uat dă fac iz dis?” Iar eu am răspuns, cu mândrie: „Ehei, ăsta e un calculator care nu-ți dă totul de-a moaca!” (Ceva mai încolo, taică-miu a instalat Norton Commander, o inovație epocală mulțumită căreia nu mai trebuia să memorez decât comanda care deschide Norton Commander.)

Ori de câte ori mă aflu undeva printre oameni cu ocupații similare cu a mea, eu vin cu un laptop străvechi roșu cu pinguini lipiți pe el, iar restul lumii tastează la Macbookuri absolut identice, uniformitatea priveliștii e ușor distopică. Am întrebat câțiva oameni (bărbați, bineînțeles- ca femeie slabă și neștiutoare ce altceva pot face?) dacă ar fi cazul să-mi iau și eu un Măr, mai ales că am auzit de noul lor superprocesor supercalifragilistic. Am primit următoarele răspunsuri:

Gogu: Ce știu eu despre diferența dintre Mac și alte calculatoare e că Mac are un măr pe el, în timp ce alte companii nu au fructe pe ele.

Un om care trăiește din reparat calculatoare: Da, noul procesor, ce lucru magnific! Ia uite aici șaptezeci de tabele cu rezultatele lor în testele de performanță. Nenorociții! Monștrii!

Eu: Nu înțeleg nimic din tabelele alea…

Omul care trăiește din reparat calculatoare: În tabelul 15 cel mai bun rezultat e cel mai mic, în tabelul 68 câștigă ăla cu cifra cea mai mare, hai că e evident. Dar Apple e o companie malefică care vrea să nenorocească oamenii ca mine și să ne fure pâinea de la gură, să nu mai avem din ce ne crește copiii, să murim de foame, să ne distrugă meseria, să umblăm desculți pe stradă în zdrențe cerșind. Macurile nu se pot repara sau upgrada niciodată, componentele sunt sudate între ele, trebuie să le arunci cu totul și să cumperi alte și alte Macuri, Apple vrea să distrugă planeta și să trăim cu toții într-un deșert toxic cu măști de gaze pe față și balenele să moară înecate cu Airpoduri stricate în timp ce ei lansează noi și noi gadgeturi construite de copii sclavi în China cu materiale săpate de copii sclavi în Congo. Gândește-te bine ce faci dacă intri în capcana lor!

Un om care folosește numai produse Apple: Ce întrebare! Bineînțeles că un MacBook e singura alegere corectă, Macul nu e doar un calculator ci o experiență care te învăluie cu frumusețea ei în toate simțurile! Ce-ai așteptat până acum? Ai să vezi, odată ce cunoști Macul…

Eu: Am iMac la muncă, lucrez pe el de 10 ani…

Omul care folosește numai produse Apple: Aia nu înseamnă să cunoști Macul! Ca să fii cu adevărat cunoscător de Mac trebuie să fii fidel Macului în viața personală, să folosești numai Mac și să ai numai produse Apple, să ai iPhone, iPad, iPod, iPed, iPud, iChair, iTable, iToilet și așa mai departe. Numai așa vei simți cu adevărat armonia ecosistemului Apple! Cine cunoaște Macul în plinătatea ființei nu mai poate folosi altceva niciodată. Dar să nu-l comanzi prin Internet, du-te să-l iei din magazin când se mai relaxează restricțiile. Macbucul trebuie să-l vezi întâi, să îl mângâi, să-i zâmbești, să te joci cu el…

[Aici eu m-am dat un pas în spate din discuție- metaforic vorbind, că vorbeam pe WhatsApp. N-aveam chef să aud ce altceva mai face omul ăsta cu Macbucul lui, chit că Macbucurile sunt cunoscute pentru faptul că n-au niciodată suficiente găuri în care să bagi chestii.]

Mda, nu știu, cred că nu-mi iau Măr deocamdată. Mă duc să dau restart din nou.

5 gânduri despre „Îmi moare calculatorul”

  1. Aici e o persoană care seamănă nițel cu Gogu. Însă am o problemă mă irită acel gen de firme care încearcă să te lege de mâini și de picioare odată ce începi să folosești un produs al lor.
    Uite de chestii frumoasă îți dăm, dar trebuie să-i cumperi cablu, doar de la noi și d-aia și d-ailaltă, tot doar de la noi, de 3 ori mai scumpe ca restul.
    Pe principiul ăsta mi-am ales și e-book-reader-ul. Kidle voia numai formatul lui propriu și personal, vândute doar de amazon, care nu vindea cărți în română. Așa că mi-am luat un Sony. Între timp Sony nu mai face e-reader-e, dar al meu încă funcționează.
    Îmi place să am măcar iluzia că am posibilitatea de a alege.
    Eu personal nu mi-aș lua Măr. Bine, la mine un motiv ar fi și banii, dar oricum nu mi-aș lua Măr.

    1. Da, asta mi se pare și mie foarte enervant, că își fac intenționat produsele incompatibile cu standardele folosite de alții pe scară mai largă.

  2. A doua cea mai proastă afacere a mea a fost când am cumpărat un macbook air. Blestemata fie ziua aia. Nu numai că a costat de 3 ori mai mult decât un laptop dar fiecare aplicație costă și din fabrică vine aproape fără nimic. E scump să fi snob. A si ca să pot să îl conectez la un cablu usb a trebuit să cumpăr un adaptor de 80€. De abia l-am vândut la jumătate de preț deși era nou. De atunci am jurat să nu mai zic ceva rău de Windows-ul lui Bill Gates.

    1. Una din chestiile cu care mă bat la cap fanii Macului e că are „high resale value” spre deosebire de laptoape cu Windows, dar văd că experiența ta contrazice această prejudecată :))

      1. Au mai fost implicați intr-un scandal cu telefoanele, la update le făceau intentionat sa meargă mai greu (dupa o perioadă cred că de 2 ani) ca să forțeze deținătorul să își ia unul nou. Singurul lucru ce mi s-a părut deosebit e că a trebuit să învăț multe lucruri noi, nu știam nici de unde se închide o fereastră.

Comentariile sunt închise.