49 de nuanțe de Abibas

Deci nu știu dacă ați auzit, dar a apărut pe Netflix ceva film erotic est-european calchiat după 50 Shades of Grey (cam ce e Bonibonul pentru M&Ms, sau Sindy pentru Barbie, presupun). Multă lume se uită și are chestii de zis, fanele bălesc după actorul principal, iar alți cetățeni sunt indignați de povestea nefeministă și degrabă încurajatoare de agresiuni- în UK există chiar și o petiție care cere scoaterea filmului de pe site.

M-am gândit că un produs cultural atât de controversat are mare potențial să fie amuzant, așa că m-am uitat și eu. Cu siguranță se găsesc alte 50 rezumate la mișto pe Internet cu 5 secunde de Gugălit, dar pe scurt: este vorba despre un film oarecum softcore porn foarte heterosexualo-patriarhal, făcut de polonezi și filmat in Italia, se numește 365 DE ZILE. Protagonista poloneză, Laura, o fată drăguță, dar într-un fel extrem de est-european, are doar 2 expresii faciale, bosumflat-indignată și bosumflat-provocatoare. Cele 2 sunt foarte greu de diferențiat. Sloganul ei în viață este „kurwa!” rostit cu avânt, ori de câte ori e cazul. Mi-a adus aminte de fostul meu colocatar și administrator polonez.

Protagonistul mascul italian, Massimo, e arătos, dar ca un băiat care a abandonat școala la 12 ani și dup-aia a făcut pușcărie, nu ca un băiat pe care l-ai aduce să facă cunoștință cu maică-ta (deși Laura îl aduce la un moment dat să facă cunoștință cu maică-sa). El are o singură expresie facială în toate situațiile, care sugerează constipație de cel puțin 3-4 zile. Sloganul lui în viață este „te-ai rătăcit, gagicuțo?” rostit într-o engleză de om care a învățat engleza de la meditatoarea lui Ion Iliescu.

Intriga în linii mari e că Massimo, mafiot sicilian de meserie (ca mai toți italienii din filme care nu sunt chelneri, bucătari sau Corrado Cattani), e obsedat de Laura după ce-a văzut-o o singură dată de la distanță în timp ce era împușcat de alți mafioți pentru că el e un mafiot etic care nu vrea să facă trafic cu minore. Laura n-avea nici o treabă cu mafioții, era și ea p-acolo la plajă sau ceva. Massimo supraviețuiește și petrece vro 5 ani din viață decorându-și casa cu tablouri cu fața ei, despre care nu mi-e clar cum au fost produse pentru că nu ni se sugerează nicăieri că Massimo ar avea talent la pictură. Să înțeleg că a descris-o în amănunt unui pictor și el a reușit să producă picturi care arată exact ca ea? Nici măcar ăia care fac portrete-robot la poliție nu reușesc așa performanță.

În fine, până la urmă Massimo o găsește pe Laura, o răpește și-i spune că o s-o țină prizonieră un an ca să o convingă să se amorezeze de el, iar dacă nu reușește, o să-i dea drumul. DAR N-O SĂ-ȚI FAC NIMIC DECÂT DACĂ ÎMI DAI VOIE, zice el apucând-o de țâță fără ca ea să-i fi dat voie. La început Laura e indignată și poartă expresia facială bosumflat-indignată, dar destul de repede începe să-i placă să tot fie smucită, strânsă de gât, împinsă și pipăită de Massimo și să-și cumpere haine de firmă pe banii lui de mafiot etic, așa că trece la expresia facială bosumflat-provocatoare și se îndrăgostește de Massimo mai repede de 365 zile. Cei doi fac sex de mai multe ori pe o barcă și pe o chiuvetă, Laura imediat rămâne borțoasă iar Massimo o cere în căsătorie înainte de FINALUL NEAȘTEPTAT CARE CERE O CONTINUARE! E exact ca o telenovelă! (Aceia dintre dumneavoastră care au impresia că în telenovele nu există scene de sex nu s-au uitat la suficiente telenovele.)

Deci da, filmul e într-adevăr atât de prost încât e amuzant (deși nu chiar la nivel de Tommy Wiseau) și personal mi-ar fi imposibil să-l iau în serios și să mă lovească ceva analiză feministă de la el. Băiatul italian e nu numai un actor complet lipsit de talent dar și un cântăreț la fel de lipsit de talent, lucru pe care îl aflăm pentru că, mânca-l-ar mama pe el, cântă pe coloana sonoră de mai multe ori. De altfel, la fiecare 5 minute începe alt montaj cu muzică pop în stilul „cabina de probă de la H&M” dată la maximum. De asemenea, cel puțin 2 scene de sex sunt filmate (și) cu drona de la mare depărtare, ceea ce mi se pare o alegere cinematografică neașteptată pentru o producție sexiporno unde stilul de filmare obișnuit e cât mai aproape de subiectul acțiunii, nu?

Și ce scenariu de mare angajament! Laura își împinge prietenul polonez în piscină pentru că i-a adus cadou un magnet de frigider! Massimo ține un mafiot ne-etic legat de un bolovan în timp ce îi face morală despre cât de ne-mafiotic e să faci trafic cu minore! Massimo are în dormitor o pictură uriașă cu el însuși și un leu! Laura își afirmă drepturile strigând: NU SUNT UN SAC DE CARTOFI! Massimo o leagă de pat pe Laura, zice: O SĂ ÎȚI ARĂT CE PIERZI și după aia…invită în cameră altă tipă care îi oferă un blowjob în timp ce Laura se uită și asta ar trebui să îi arate Laurei ce pierde! (???) Massimo împușcă în mâini cu 2 pistoale simultan un tip care a îndrăznit s-o pipăie pe Laura la club! Laura cade de pe o barcă în timp ce se ceartă cu Massimo și el o salvează de la înec! Massimo și Laura se duc la un bal mascat unde o tipă care a fost prietena lui Massimo o amenință pe Laura cu moartea pentru că AȘA SUNT ITALIENII, TE OMOARĂ DIN ORICE! Apoi eroii noștri încep din senin să danseze tango ca niște profesioniști deși până atunci n-avusesem nici un indiciu că au mai dansat vreodată tango, împreună sau separat!!

Aia mi-a plăcut, recunosc- cea mai hot chestie din film după părerea mea. Îmi place foarte mult să văd oameni arătoși dansând tango.

Acu, bineînțeles că ce se întâmplă în film e propriu-zis oribil și viol dacă s-ar întâmpla în realitate, iar ideea că femeia nu vorbește niciodată serios când zice NU e tocma’ fundamentul violenței sexuale de milenii. Răpirea întru scop de viol și trafic de persoane se petrece tot timpul peste tot și victimă poate fi oricine, de la o fetiță din Caracal la o cântăreață britanică bogată. Faza e însă că polonezii cu 365 ZILE n-au inventat răpirea romantico-sexi, ei doar o exploatează în mod leneș. Chestia e veche de când lumea. E basmul „Frumoasa și Bestia”, nu? E filmul Disney „Frumoasa și bestia” care e pentru copii, e multiubit, a luat enșpe premii și a fost remakeuit de curând. E „Șeicul” cu Rudolph Valentino, adorat de femei în anii 1920. E musicalul clasic „Șapte mirese pentru șapte frați”, pe care io una l-aș nominaliza de 15 ori la categoria „Film clasic extrem de creepy care trebuie reevaluat” înainte să ne apropiem măcar de „Pe aripile vântului”.  Pedro Almodovar a făcut și el un film despre răpire romantică, iar răpitorul e și mai mișto decât italianul delincvent al polonezilor pentru că e Antonio Banderas când era tânăr.

Adică poate cerem prea mult de la un sexy-trash film făcut de polonezi (o nație așa de progresistă că și-a declarat parte din teritoriu „zonă oficială fără homosexuali”) să critice aceste stereotipuri adânc înrădăcinate, schimbarea trebuie să vină ca societate, nu se repară nimic dacă scoate Netflix din grilă filmul ăsta. În serialul extrem de popular Game of Thrones (care după părerea mea era exact la fel de prost scris și trashy ca 365 ZILE), aveam de asemenea o femeie care se îndrăgostește de violatorul ei, și încă după ce ăla o violează de-a binelea de la început. Totuși nu cred că au fost prea mulți oameni care au boicotat Game of Thrones din cauză de Danaerys și Khal Drogo, aș zice chiar dimpotrivă. Dar Game of Thrones era o chestie acceptată drept „bună”, „de calitate”, și aicea ajungem la ce vreau io să zic de fapt.

Nu cred că filmul ăsta provoacă tărăboi pentru că e prost (deși este) sau pentru că e misogin (deși e și asta). Nu cred că provoacă tărăboi nici pentru că e un film sexierotic. Sincer, se întâmplă mult mai mult shopping de haine decât sex în 365 ZILE, sexul în sine nu e cine știe ce, iar pe cine crede că ăsta e cel mai XXX film așa-zis „non-porno” sau prezent pe Netflix îl invit să caute în Netflix „Gaspar Noe” sau „Lars von Trier”. Problema e că e un film sexi care, ca și „50 Nuanțe de mă-sa”, se adresează în mod explicit femeilor.

Orice produs cultural care se adresează în mod explicit femeilor e ridiculizat, iar fetele cul se grăbesc să se delimiteze de el („eu ascult rock, nu boybands! eu mă uit la Game of Thrones, nu la comedii romantice!”), dar ăsta e pe deasupra un sexierotic pentru femei, cu un băiat ales pentru plăcerea ochiului heterosexual feminin, ceea ce ne face să ne simțim și mai aiurea, în general ideea că femeile au și ele fantezii și dorințe sexuale ne face să ne simțim aiurea. Dar un film ca ăsta nu trebuie să fie inteligent sau bine scris, trebuie doar să fie excitant, dacă sunt suficiente privitoare pentru care și-a făcut treaba eu nu am mare lucru de obiectat.

Iar fanteziile sexuale nu sunt politically correct și nici nu trebuie să fie. De ce au atâtea muieri fantezii cu răpire și dominare și așa mai departe? De unde vin ele? Poate așa s-a adaptat creieru’ la atâtea milenii de violență împotriva femelei speciei? Poate pentru că nu prea e acceptabil social ca o femeie să vrea sex, scenariul cu inițiatorul agresiv mascul oferă o scuză, o absolvire de vină? Băi, sincer, personal nu prea îmi pasă, nu e treaba mea, și până la urmă sunt doar fantezii. „Își doresc femeile să fie abuzate și d-aia le place de Massimo?” Ce abordare cretină, atunci când îți imaginezi ceva tu ai controlul total, nu înseamnă că îți dorești o situație reală similară pe care nu poți s-o controlezi, iar femeilor le place de Massimo în principal pentru că e arătos, ce mai încolo și-ncoace. Nu mă ofensează filmul 365 ZILE dar mă ofensează că nu există mai multe filme sexi pentru femei și că alea care sunt îs 50 de nuanțe de căcat și Poland Mafia porn. E nevoie de mai multe filme sexi pentru femei! Poate o să fac eu unul cândva.

În încheiere, dacă vreți un film care face ceva mișto din punct de vedere artistic cu stereotipurile producției erotice multieuropene și pe deasupra are lucruri interesante de zis despre amor și relații, vă recomand The Duke of Burgundy al lui Peter Strickland. Dar de fapt nu e sex în el aproximativ deloc, zic de la început ca să nu fiți dezamăgiți. Acu’ vă las cu un desen animat tematic.

6 gânduri despre „49 de nuanțe de Abibas”

  1. A murit Morricone. Nici nu stiu cand am vazut ultimul film bun. Cred ca inainte de 2008. Parca s-au prostit toti.

      1. Dark – Netflix. Poate Stranger Things prima serie. The Mist, Pet Sementary varianta noua, in general filmele dupa S. King. Spre deosebire de Ramones I want to be buried in a pet sementary.

    1. Sa stii ca asta face mai mult sens decat aia cu frigiderele! Frigiderele au marime variabila, dar un beagle are marimea definita in standardul rasei.

  2. Am uitat In the Tall Grass 2019 si cam asta e tot in ultimii 2 ani. Da imi e dor de o coloana sonora ca in Donnie Darko!

Comentariile sunt închise.