Am fost la festivalul Annecy fără să plec de-acasă

„Insula”, Anca Damian

De când am auzit de festivalul de film animat de la Annecy mi-am dorit să mă duc și eu acolo (și eventual să și particip cu un desen animat de-ale mele, dar asta e altă poveste), până acum n-am apucat, dar în 2020 eram pregătită: îmi rezervasem și cazare. După aia știm cu toții cam ce s-a întâmplat, nimeni nu s-a mai dus nicăieri o vreme, festivalul însă s-a mutat onlain. Așa că mi-am luat bilet (cinșpe euro) și vreo 2 săptămâni m-am uitat numai la desene animate de tot soiul, lungmetraje, scurtmetraje, episoade din seriale TV, etcetera.

Și ca de obicei am și scris niște chestii (în engleză). Mai precis, despre următoarele:

-un documentar autobiografic despre o copilărie voioasă (?) de pionier in Letonia sovietică

-o poveste despre Coreea de Nord în care se întâmplă atâtea lucruri oribile încât devine aproape amuzant

-un film pentru copii despre animale vorbitoare și o invazie extraterestră, produs în Mauritius, cu o perspectivă dubios de binevoitoare despre colonizări

-o comedie stop-motion estonă absolut dementă despre vaci explozive, copaci perverși și alte alea

-un film experimental polonez care nu mi-e clar despre ce a fost dar m-a secat la inimă.

De asemenea, am văzut prezentări pentru niște filme care încă nu există dar vor exista în curând, inclusiv un musical regizat de Anca Damian. Viitorul sună bine! Pentru desene animate, măcar.

P.S. Tocmai mi-a trecut prin cap că nu e foarte interesant să menționez că am văzut și am scris niște filme pe care nu mai aveți cum să le vedeți curând (mă rog, majoritatea- ăla cu animale vorbitoare e pe Amazon Prime), pentru că festivalul s-a terminat, așa că drept premiu de consolare vă las cu acest scurtmetraj țăcănit cu marionete pufoase.