Păzea, Nigel!

Mâine se petrec în Marea Britanie alegeri generale (anticipate), primele de când m-am mutat aici în care am și eu voie să votez. În aproape zece ani în UK, oamenii de-aci au vorbit încontinuu despre ăștia ca mine, și despre cum ar trebui să se procedeze cu ăștia ca mine, iar ăștia ca mine n-au avut dreptul la nici o părere pe tema asta. Dar până aici! Acum am și eu Puterea Ștampilei! Pardon, după cum am văzut la locale, e vorba de Puterea Creionașului: în Marea Britanie se votează bifând cu un creionaș într-o căsuță pe buletinul de vot. Sau poate la alegerile generale e diferit? ABIA AȘTEPT SĂ AFLU!

Ah, ce bucurie să fii în sfârșit cetățean, un om care contează din punct de vedere politic. Până și alde Nigel Farage, românofob notoriu, e nevoit să se ploconească în fața mea cu fluturași electorali și să se milogească precum prăjitura magică din Alice în Țara Minunilor: “Ia-mă! Bea-mă! Votează-mă!” Dar eu nu și nu, merg înainte nestingherită, cu creionașul în mână și convingerile în suflet, calcând pe un covor făcut din fluturași electorali cu Nigel Farage.

“Bineînțeles, Farage nu ar primi votul meu”, am aruncat eu fluturând din gene superior în timp ce înfigeam lingurița într-un pannetone la pahar (??), la deja tradiționalul Prânz de Crăciun cu Colegii de Birou. Apoi am așteptat reacții, cu lingurița ridicată în aer într-o atitudine războinică. Dar lucrez într-o universitate, unde nu prea se votează cu Nigel (sau dacă se votează, nu se vorbește în gura mare despre asta), iar conversația oricum trecuse deja de la “alegeri” la subiectul următor- grădinăritul țelinelor, cred, sau tipul ăla roșcovan din serialul Homeland, care era în restaurant cu noi.

Să vedem însă cum încearcă să mă atragă catindații! Am un creionaș și nu mi-e frică să-l folosesc!

Marea Britanie are un sistem electoral uninominal pur: din fiecare circumscripție, ăla care iese pe locul întâi intră în Camera Comunelor, voturile ălora care se clasează de la locul doi în jos contează puțin spre absolut deloc. În această situație, ai zice că partidele care au scopuri relativ înrudite ar avea bunul simț să formeze alianțe și chestii de genu’ ăsta, dar nu: am găsit în cutia poștală fluturași de la nu mai puțin de șase candidați, de zici că i-a pălit pe toți sindromul Dreapta Românească la prezidențialele din 2000.

Partidul Verde: „Știm că nu-ți plac conservatorii, dar conservatorii n-au șanse în circumscripția asta. Așa că nu te mai gândi la Parlament. Gândește-te la planetă!”

Tanti asta încearcă să mă inducă în eroare, bag sama- conservatorii au câștigat în circumscripția mea în 2015. De ce n-ar putea să câștige din nou? N-au șanse în sondaje sau ceva? Dar, pentru numele lui Belzebut, sondajele măsoară intenția declarată pentru o chestie care nu s-a întâmplat încă, atâta tot- să mor de înțeleg de ce toată lumea în politică în zilele noastre se poartă de parcă ăia care fac sondajele sunt călători din viitor trimiși de John Connor, sau unicele și adevăratele fiice ale mamei Omida.

Partidul Nigel Farage, pardon, Partidul Brexit: „Noi suntem partidul lui Nigel Farage. Îți place de Nigel, nu? E amuzant, nu? Ai ieși cu el la o bere, nu? Ei bine, noi suntem cu Nigel. Cum îl cheamă de fapt pe candidatul nostru din circumscripția ta, mă întrebi? Dracu’ știe, dă-l în mă-sa. Hai Nigel! Hai cu un Brexit Curat!”

Ce se vede în imaginea de mai sus e singura mențiune a candidatului Brexit Party local, Scott Nuștiucum, în propriul fluturaș electoral. În schimb, sunt vreo 3 poze cu Nigel, dintre care una cu Nigel întreg, privind înainte cu încredere, umflându-și pieptul precum Captain America. Unul dintre marile mistere ale umanității pentru mine: ideea că Nigel Farage e „simpatic” sau are „carismă”.

Fostul Partid Nigel Farage, pardon, UKIP: “Ba să ne scuzați, noi suntem cu Brexitul Curat. Asta e tot ce mai avem, da? În rest ne-ați furat tot, ne-ați furat Nigelul, ne-ați furat idealurile, BREXITUL CURAT E AL NOSTRU!”

Măcar acum că a plecat Nigel candidații UKIP se pot marketa cu propria poză. Dar până de curând era Nigel în partid, nu erau pregătiți cu poze proprii, așa că Roger a trebuit să decupeze repede una de la reuniunea de 60 de ani de la absolvirea liceului.

Partidul Laburist: „Numai noi putem opri Brexitul de Coșmar LUÂND DE LA CAPĂT TOATĂ CHESTIA. De asemenea: Boris Johnson e prieten cu Donald Trump.”

Bătălia pe bune la mine în zonă (CONFORM SONDAJELOR) se dă însă între conservatori și campionii locali en-titre, Partidul Liberal-Democrat. Cele două partide „cu șanse” sunt atât de hotărâte să se bată de la egal la egal încât au angajat același graphic designer pentru fluturași.

„Șeful partidului nostru, zâmbind, color, într-o jumate a paginii; ăilalți, arătand constipați, alb-negru, în cealaltă jumate; cuvântul SAU într-un cerculeț între ei. Ai notat? Și poți să faci fontul Comic Sans MS? Nu? OK, OK, nu te enerva, fă cerculețul și suntem în regulă.”

Întâmplător, candidata conservatoare (care poartă numele imposibil de Aphra Brandreth) se laudă cu niște realizări și promisiuni specifice legate de o școală anume despre care am vaga impresie că sunt bulșit pentru că știu oameni care au lucrat acolo, dar nu mai am energie să iau și programele și promisiunile ăstora la puricat în amănunt, m-au epuizat cei 14 candidați prezidențiali din România. Lasă că explică The Guardian.

Până la urmă, ce contează? Important e că în sfârșit pot și eu să validez și perpetuez sistemul politic disfuncțional al țării în care trăiesc participând la el în mod activ. Pentru asta a murit Emily Davison! Aduceți-mi creionașul- sunt gata.

2 gânduri despre „Păzea, Nigel!”

  1. Partidul Brexit stă prost cu bugetul, prin urmare au produs un fluturaș universal pentru toate circumscripțiile (thanks, Google Translate!), și nu schimbă decât textul ăla micuț făcut să arate ca rubrica din buletinul de vot în fiecare circumscripție. Plus că Naigel precis are poze mai bune decât candidatul propriu-zis, care probabil ar fi forțat să-și decupeze o poză de la reuniunea de școală ajutătoare.

    Și? Până la urmă cu cine votezi, că m-ai lăsat așa, în suspans! Și cum se zice hung parliament în română?

    1. Sa stea Nigel prost cu bugetul? Ce, nu-i mai da Murdoch bani?

      Nu cred ca exista o expresie la fel de concisa in romaneste pentru „hung parliament”, zicem probabil ca „nici un partid nu a obtinut majoritatea”. Cu cine am votat io nu am povestit niciodata pe bloguri si nu am de gand sa ma apuc de-acum. 🙂

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat: