Eu pentru cine votez?

Votarea de la turul I prezidențiale 2019 a fost cea mai lină și nedureroasă dintre toate votările pe care le-am prins pe meleaguri britanice. Am ajuns la secție duminică, pe la 2 pm, și nu era nimeni- dintre alegători, vreau să zic, că altminteri ne așteptau vreo opt oameni cu ștampiluțe, zâmbitori și ultrapoliticoși, cu declarația pe proprie răspundere pe tabletă electronică. Hopa! S-au civilizat alegerile în DIASPORA! Până acu de ce nu se civilizaseră? Uite-așa, să se mire proștii.

Era și cazul, eu personal n-am vocație de martiră Maica Tereza Gandhi Ecaterina Teodoroiu a neamului. La votarea din primăvară nu m-am mai dus când am văzut că e cu tămbălău și cu cozi, mai am și alte lucruri de făcut cu viața mea, mai ales într-un uichend. Mă și plictisisem cât umbla toată lumea cu DIASPORA în gură, de orgasmele din media românească la vederea pozelor cu cozile din DIASPORA la votare: unii pentru că știau că nu votăm ca ei, și așa ne trebuie, să fim chinuiți (nici măcar n-ar mai trebui să avem drept de vot!), alții pentru că știau că votăm ca ei și se închinau cu lacrimi de tiranozaur la icoana sfintei DIASPORA care suferă să salveze țara de Pesedeu, VAI, CÂTĂ IUBIRE DE NEAM!!! Desigur, în ambele tabere din poveste DIASPORA e un personaj colectiv, care a plecat din România din aceleași motive și votează în bloc în același fel, și care contează numai când vin alegerile.

Tocma’ pentru că a fost așa de relaxată treaba, am avut loc în creier să-mi pun mai mult ca oricând întrebarea de mare angajament: “Eu pentru cine votez?” Nu cu cine, adicătelea unde pun ștampila, ci pentru cine. Cine beneficiază de rezultatul votului meu? De nevoile și dorințele cui ar trebui să țin cont când pun ștampila?

Până acum, inclusiv de data asta, am ținut cont doar de părerile mele personale. Dar eu nu mai locuiesc în România de 9 ani și pe măsură ce trece timpul devine tot mai puțin probabil că voi mai locui acolo. Nu vreau să zic ‘niciodată’, nimeni nu știe exact ce o să i se întâmple în viitor, dar nu prea mi-e dor de România ca mediu înconjurător și societate nici cât negru sub unghie. Povestea aia pe care o tot vând politicienii patriei ca pe pielea ursului din pădure, ‘sa facem o țară mai mișto în care să se întoarcă ăia care au plecat’? O fi despre alții, nu e despre mine. Poate m-aș vedea naufragiată iarăși acolo în urma vreunor năbădăi personale dar chiar nu-mi imaginez ce-ar putea schimba niște politicieni ca să mă convingă să mă întorc.

Așadar, eu pentru cine votez? Toată lumea votează conform propriului interes, evident, dar rezultatele alegerilor românești nu prea mă afectează (mai ales acum că am și cetățenie britanică, aș putea alege să nu mă mai afecteze deloc, la o adică.) Nu știu care e propriul interes. Dintre oamenii rămași în România, cel mai mult îmi pasă de părinții mei, care sunt pensionari și deci foarte vulnerabili la toanele diverselor guvernări. Doar că ei nu mai votează, de mulți ani, și cu atât mai puțin nu-mi recomandă mie cu cine să votez (tata mi-a pus în vedere să nu mai vorbesc deloc despre politică- după cum se observă, nu prea am ascultat acest sfat înțelept).

Poate s-ar cuveni să votez în funcție de prințipiuri? Îs destul de radicală în idei, dar nu cred în revoluții sau reformări substanțiale ale societății, până la urmă prințipiurile mele nu folosesc la mare lucru și oricum sunt reprezentate politic în România aproximativ deloc. De altfel, prințipiurile sunt irelevante cam pentru toată lumea. M-a distrat foarte mult cum în singura dezbatere electorală mai spălată din turul I un candidat care și-a băgat sora în afaceri pe banii altora discuta despre virtuțile antreprenoriatului, iar altul care e celebru doar pentru că e băiatu’ lu’ tăticu’ discuta despre virtuțile muncii și meritocrației. (Asta trecând peste faptul că trebuie să fii foarte prost să crezi că există meritocrație undeva pe planetă.)

De fapt e greu de explicat de ce mai votez în alegerile românești, în general, așa cum e greu de explicat de ce nu mi-am făcut până acu un blog în engleză mai degrabă (m-a mai întrebat lumea). Așa-mi vine, dar n-am neapărat o explicație logică. România e și nu e „acasă”, îmi pasă și nu-mi pasă. Pentru cine votez?

Nu mă băgați în seamă, gândesc în gura mare.

P.S. Nu e cazul să comentez rezultatele propriu-zise ale alegerilor, nu? Le-au comentat destul alții. Avem buturugă vs ridiche în ghiveci în finală, cum era de așteptat; în loc de dezbateri avem numa’ conferințe de presă, ceea ce…nu era de așteptat? Ideea cum că ar fi așa mare diferență între candidați încât Klaus nu se poate coborî la nivelul Viorichii mi se pare științifico-fantastică și nu înțeleg dacă oamenii care o emit au băut gaz de-au devenit așa de pupincuriști. În fine, Usereul are nevoie disperată să angajeze niște cetățeni care se pricep la comunicarea de criză, că e mai mare rușinea pentru un partid de corporatiști și hipsteri. Până și pe mine m-au învățat una-alta despre asta la FeJeSeCe cât să-mi dau seama că au dat cu oiștea-n gard. Na, că tot am comentat ceva.

2 gânduri despre „Eu pentru cine votez?”

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat: