Autoportret cu pălărie roșie

Zilele trecute, într-o duminică cu soare, m-am hotărât că e cazul să nu lucrez la nici unul din cele enșpe sute de proiecte la care ar trebui să lucrez ca să devin artistă serioasă și în loc de asta să-mi fac un autoportret desenat cu care să-mi fac reclamă ca artistă serioasă. E bine să știi care-ți sunt prioritățile în viață.

Am pornit de la poza asta care place la toată lumea și a primit multe laicuri pe feisbuc, nu știu de ce:

Prima încercare a ieșit ceva gen Nadia ca personaj din Tintin sau Il etait une fois l’homme, poate și cu ceva boală de piele:

Apoi m-am îndreptat spre influențe culturale mai emotiv-dramatice și m-am desenat protagonistă de shojo anime înconjurată de trandafirași, să zicem în stil Candy Candy: 

Apoi am încercat ceva în stil propriu, dar stilul propriu e un soi de caricatură primitivă:

După aceea am vrut să-mi fac și-un autoportret realist, dar am șters și redesenat de 100 de ori și tot nu a rezultat o față umană care să semene cu a mea. Lăsând la o parte lacunele din abilitățile mele artistice în ce privește realismul, cred că ar fi fost o inițiativă mai de succes dacă aș fi desenat pe altcineva. În primul rând, am o idee destul de vagă vizavi de cum arată de fapt fața mea și care îi sunt trăsăturile cele mai remarcabile, și cred că am mai zis că probabil n-aș fi în stare să-mi recunosc geamăna identică dacă ar trece pe lângă mine pe stradă. În al doilea rând, din motive de amor propriu vreau să fiu cât mai drăguță în desen, ceea ce împiedică demersul realist. Vanitatea distruge arta, și pare-se că sunt iremediabil vanitoasă.

Într-un final glorios mi-a făcut și Gogu un portret din care reiese că cea mai remarcabilă trăsătură a mea e că nasul seamănă cu o puță.

Sincer, nu mă pot hotărî care din portrete e cel mai adecvat pentru scopul inițial?

5 gânduri despre „Autoportret cu pălărie roșie”

  1. Eu zic sa te concentrezi mai mult pe subiectul desenelor si mai putin pe grafica. Cei de la South Park au reusit cu o grafica de prescolar sa aiba succes pentru ca ideile desenelor erau geniale.

  2. ori m-am obișnuit cu el, ori altceva, dar eu prefer stilul tău propriu. .
    primul mi se pare că seamănă cu toate prințesele (eventual o Albă-ca-Zăpada, că aia avea corsaj albastru) din toate planșele pt ”dezvoltarea vorbirii” ale maică-mi (fostă educatoare). 🙂 le copia cu foaia de indigo din diverse cărți de colorat. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.