Cu fundu-n două luntrii, partea a treia și oficial

Gata, s-a întâmplat, s-a modificat schimbarea: după opt ani jumate în țara lui Shxspr, m-au dublu-cetățenit în mod oficial.

„Păi și chiar ai de gând să te duci la ceremonia asta?” m-au întrebat mai mulți colegi britanici când au auzit despre ea. „Sună plicticos.” Eu le-am explicat că e obligatoriu, fără ceremonie nu se petrece încetățenire, dar nu le-o iau în nume de rău: evident că n-au habar care e procedura pentru o chestie de care n-au avut niciodată nevoie. Nici eu n-am habar cum se obține cetățenia română în România dacă ești străin, deși am o vagă impresie că ai nevoie de dosar cu șină.

În caz că interesează pe cineva, deci, ceremonia e cum urmează:

-Înainte de ceremonie, trebuie să informezi consiliul local dacă ești ateu sau ai prieteni imaginari, mai precis dacă vrei să juri credință reginei pe Doamne-Doamne sau doar să promiți în mod solemn. La ceremonia propriu-zisă, viitorii noi cetățeni sunt sortați pe căprării: ateii într-o parte, oamenii cu frica lui Dumnezeu în cealaltă parte.

-În fruntea ostilităților se află (ca să citez termenul oficial) distinșii invitați, în acest caz: primarul din Kingston-upon-Thames unde locuiesc eu, îmbrăcat cam ca Napoleon, apoi soția primarului, niște oameni din zonă care se ocupau cu egalitatea de șanse și combaterea rasismului, plus un nene care manevrează un băț aurit foarte mișto, Ghioaga Regală reprezentând puterea regală, cred. (O mică paranteză informativă: în Anglia, primarii se schimbă în general anual și sunt aleși de consiliul local, deși există și excepții unde alege poporul.) Distinșii invitați ciocăne la ușă înainte să intre în sală, pentru că ritualurile de genul ăsta sunt extrem de foarte britanice.

-Festivitățile încep cu un scurt discurs al grefierului-șef de la primărie. Cel puțin așa scria în programul oficial. La ceremonia mea, a vorbit grefiera adjunctă. Poate grefierul-șef era bolnav, sau în vacanță, sau avea ceva mai bun de făcut. În orice caz, m-am simțit vag dezamăgită că n-am avut parte de grefierul-șef.

-Festivitățile continuă cu un discurs de bun-venit al primarului. La ceremonia lui Gogu, anul trecut, de pildă, primărița ne-a vorbit puțin despre Marea Britanie, dar mult mai pe larg despre tradiția pieței de pește din Kingston și despre berăriile din Kingston, pentru că ideea e să te simți binevenit în primul rând în sânul comunității locale. Și e adevărat: e o cârciumă cu bere foarte mișto chiar vizavi de unde stau eu.

-Apoi se depune jurământul, mai întâi oamenii cu frica lui Dumnezeu (în cor, repetând după grefierul-șef sau adjunct), apoi ateii.

-Apoi se ascultă la casetofon o strofă din imnul Marii Britanii.

-Într-un final glorios, fiecare nou cetățean e chemat pe nume și țara de origine, ca la absolvirea facultății, iar primarul îi înmânează certificatul de naturalizare și dă mâna cu el. La ceremonia mea, s-au britanizat mulți bulgari de ambe sexe și multe femei din Iran, fără basma pe cap. Anul trecut, la a lui Gogu, am zărit și un nene din Coreea de Nord, foarte modest îmbrăcat, care nu avea nici un fel de invitați în public să-l susțină, probabil pentru că toată familia și prietenii lui au ajuns într-un gulag pentru că el a ajuns în Anglia.

-La sfârșit, noii cetățeni pot face poze cu primarul și ceilalți distinși invitați, precum și cu o poză înrămată a reginei.

Și atât. A fost drăguț. După aia am sărbătorit cu ceai și chifluțe dulci cu smântână și gem, cum e britanic să se procedeze. Încă nu am procesat psihologic toată chestiunea, dar am încercat cât de cât pentru blogul unei prietene, citiți aici (în ingliș).

6 gânduri despre „Cu fundu-n două luntrii, partea a treia și oficial”

  1. Felicitari si sa fie cu noroc. Simpatica procedura cu trierea catindatilor. De curiozitate, cum vei folosi cele doua cetatenii cand calatoresti in afara UK 😀? Este vre-un protocol, regula?

    1. Sincer, habar n-am…Deocamdata inca am doar pasaportul romanesc, trebuie sa fac rost de pasaport britanic, iar procedura e la fel de complicata birocratic ca toate celelalte proceduri birocratice prin care am trecut pana acum, asa ca o sa dureze ceva.

  2. Felicitari! Am citit intr-un articol ca in Londra sunt peste 200 de mii de romani si bulgari. E pacat ca oamenii ok raman in tarile unde au emigrat. Viitorul Romaniei nu arata prea bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.