Nadia și intelectualii de vază, part deux

S-a fâsâit referendumul lui pește prăjit. Sincer, nu mă așteptam. Credeam c-o să treacă. Avantajul când ești pesimist e că încă poți să mai ai surprize plăcute!

Ceea ce nu înseamnă că s-a împlinit Apocalipsa cea mai înfricoșată după Sișu și Puya și acum, gata, suntem o mare de iubire pentru minorități sexuale și nu numai, o națiune unită sub curcubeul legebete. Nu. România, zic io, a vrut să comunice că o doare în papuci de această chestiune ideologică de mare subtilitate despre 2, maxim 3 cuvinte din Constituție, care a produs timp de doi ani aproximativ enșpe dezbateri, patru triliarde cinci sute de posturi pe Feisbuc, șase sute șaișase de predici la biserică, o mie unu bannere și fluturași despre homosexualii care-ți fură copiii, un videoclip cu douăzeci de librărese provinciale prost îmbrăcate, trei demisii în USR și șaișnouă de abțibilduri lipite direct pe pâini. Coaliția pentru Teocrație n-o să moară, abia începe; avantajul când ești fundamentalist e că nu există prințipiuri, orice mijloace sunt OK până obții ce-ți dorești. Totuși, momentan putem să ne tragem respirația nițel.

Dar ce voiam eu să vă comunic acum de fapt e că cu ocazia acestui referendum am aflat despre existența lui Mike Neamțu, mare intelectual român.

Mike Neamțu, mare intelectual român

După cum știți, eu sunt o muiere cam proastă care nu prea se pricepe la mari intelectuali români, așa că până acum nu auzisem deloc despre Mike Neamțu, necum cu ce se ocupă.  Cu ce se ocupă tot n-am aflat încă, presupun că e ceva gen filozof teolog filolog părerolog analist politic și speaker motivațional, discipol al unui alt mare intelectual și prieten cu câțiva alți mari intelectuali, ca mai toți marii intelectualii români- adică un om fără job. Dar de când am aflat despre Mike Neamțu, cred că a devenit noul meu intelectual retrograd preferat. (TRU, iartă-mă!)

Pentru că nu mi-am imaginat că poate exista pe lume un om al cărui suflet să cuprindă atâta iubire profundă, adevărată, necondiționată de limitările reale ale persoanei pe care o iubești, o dragoste cu adevărat nemărginită. Pentru el însuși.

Mike Neamțu se iubește pe sine enorm deși e complet heterosexual și creștin, iar creștinii heterosexuali nu se iubesc pe sine decât platonic.

Mike Neamțu se iubește atât de mult încât a scris o carte cu titlul “Sfinți, genii și eroi” și pe copertă a pus o poză cu el, pentru că Mike Neamțu e eroul, sfântul și geniul lui Mike Neamțu.

Mike Neamțu se iubește atât de mult încât și-a pus fața pe un autobuz și apoi s-a plimbat tot el cu autobuzul ăla.

Mike Neamțu are mai multe poze cu el însuși pe Instagram decât Kim Kardashian și cele mai pițipoance 5 cunoștințe ale mele la un loc. Mike Neamțu are probabil postere cu el însuși pe pereți în dormitor, cum aveam eu postere cu Johnny Depp când aveam 13 ani. Mike Neamțu are, cu siguranță, o poză cu el însuși ca wallpaper pe telefon și pe tabletă și pe laptop. Dacă îi dai bani lui Mike Neamțu pe Patreon, primești poze în exclusivitate cu Mike Neamțu. E o ofertă specială pentru oamenii care nu au răbdare să vadă noile videouri cu Mike Neamțu și au nevoie de o doză de Mike Neamțu care să-i țină în viață până acolo.

Serios acu, toți intelectualii români (adicătelea toți bărbații care știu să scrie și să citească cât de cât) cred despre ei înșiși că posedă o inteligență briliantă și o cultură vastă precum caria pe care-am avut-o eu în măseaua de minte stânga sus, OK. Dar parcă n-am mai văzut unul care să fie și așa de amorezat de propria față. Mai știu oameni care pun poze cu ei la orice chestie, gen: “ce mult suferă copiii din Africa acum! Am donat 10 cenți pentru ei. Uite o poză cu mine într-o rochie mulată privind spre asfințit.” Dar oamenii ăștia sunt în general tipe care chiar arată bine. Fața lui Mike Neamțu e, mă rog, o față.

Și câtă încredere în sine! E inspirațional. Mike Neamțu e atât de încrezător în sine încât a venit la noi din viitor crezând că nu avem suficient Mike Neamțu în prezent. (Între timp, viitorul sună rău: a rămas fără Mike Neamțu.) Mike Neamțu e atât de încrezător în sine încât scriitorul lui preferat e Mike Neamțu, și are mereu la îndemână un citat din Mike Neamțu, atestat de sigla lui Mike Neamțu.

De pe Tuitărul lui Mike Neamțu

Mike Neamțu e atât de încrezător în sine încât crede că Donald Trump l-ar iubi și el dacă l-ar cunoaște, pentru că el nu e ca ceilalți băieți cu ochelari pe care Trump i-o fi băgat cu capul în vece la școală. El e Mike Neamțu, un băiat cu ochelari special.

Mike Neamțu e atât de încrezător în sine încât după ce a susținut în gura mare o chestie politică la teve, la radio, în ziare, pe Snapchat și pe un autobuz și chestia a eșuat lamentabil, concluzia lui a fost că cauza are și mai mare nevoie de el ca politician de acum înainte.

Mike Neamțu e atât de încrezător încât și-a zis singur Mike Neamțu și nu i-a fost frică că o să facă lumea mișto de el.

Voi probabil știați toate lucrurile astea deja și faceți mișto de el demult, dar eu abia acum am aflat și mă simt alt om. Dacă Mike Neamțu poate fi intelectual, politician, filolog, teolog, părerolog și fotomodel, oricine poate fi orice. Au dreptate ăștia cu politicile de dreapta: trage-te în sus de șireturi singur. N-o să îmi mai pun piedici mie, mă, m- niciodată. Sunt frumoasă, sunt deșteaptă și vă rog să-mi spuneți de acum înainte tot Nadia, pentru că spre deosebire de Mike eu am deja un nume mișto și internațional.

Cineva, nu știm cine, o muiere proastă, a zis: “Dă-mi, Doamne, încrederea în sine a unui bărbat mediocru”. Eu, Nadia, altă muiere proastă, sunt de acord, dar plusez: “Dă-mi, Doamne, în mod special, încrederea în sine a lui Mike Neamțu”.

Așa să ne ajute Dumnezeu, Amin. Acum mai rămâne să aflu cine dracu’ e și Papahagi.

8 gânduri despre „Nadia și intelectualii de vază, part deux”

  1. Nu știu, și eu sunt confuzată. Un intelectual. A participat la cel puțin 53 la sută din dezbaterile despre referendum (de partea Coaliției pentru Teocrație) și toată lumea, inclusiv tabăra adversă, zicea chestii gen: „Desigur, domnul Neamțu are o vastă cultură!” Deci presupun că e un intelectual. Ceea ce e enervant, abia am apucat să-i învăț pe marii intelectuali mai vechi, Patapievici and company, și poftim, apar și d-ăștia din altă generație.

    Până și mama auzise de el. Mi-a zis că a văzut o dezbatere cu Neamțu și Bucurenci, și Bucurenci l-a făcut KO pe Neamțu. Iar eu am zis: OK, de Bucurenci am mai auzit, dar cine pisicii ei de viață e Neamțu?

    1. Dar dacă Mihăiță se identifică mai mult cu numele de Mike, e nume-fluid, cine suntem noi să-l împiedicăm? Ca sexo-marxiști ce ne găsim, trebuie să-i respectăm autoidentificarea.

  2. Am vazut ca e de la PNL, liberal parca insemna altceva. Stiu ca Bratienii au fost niste jigodii care i-au facut viata grea regelui Carol exact situatia de acum adica hoti „nationalisti” romani vs. neamt, dar asta e prea de tot. Mentalitatea de tip PSD-Dragnea duce la situatii gen Venezuela si mai nou Turcia. Pacat ca exista mereu tapul ispasitor strain, pe sistemul austriecilor care ne fura padurile (vin noaptea cu drujbe in padurile noastre, probabil trec ilegal de la unguri, ajutati de acestia si fug cu bustenii in spinare). Soros, romii, ungurii, americanii si UE sunt la fel de vinovati. Numai noi romanii nu avem nici o vina, suntem un fel de popor ales. Romanii sunt cred ca singurul popor care atunci cand sparg o farfurie spun s-a spart si nu am spart-o.

    1. E la liberali acum, dar inainte era cu nea Base si dupa aia a avut si propriul partidulet o vreme. Liberalii nostri oricum nu prea au treaba cu nici un fel de liberalism.
      Dar din pacate cred ca te inseli cand zici ca numa’ romanii fac ce zici tu. Si discursul pro-Brexit aici a fost tot in aceeasi linie, strainii ne fura chestii, noi suntem poporul ales.

      1. Chiar sunt curios cum o sa fie in UK fara UE, mai trebuie sa asteptam cativa ani sa vedem efectele. Din pacate problemele in UE se tin lant, economice in Italia si Grecia, politice in Ungaria si Polonia. In alegerile din Bavaria de saptamana trecuta, cel mai important Land, cele 2 partide traditionale au pierdut masiv, in schimb au castigat mult ecologistii care sunt foarte ok si devin un partid important. Germanii sunt foarte sensibili la problemele de mediu. Alegerile astea sunt o dovada ca si aici s-au saturat de politica veche. Si mai e ceva bun, e bine ca nationalistii/populistii nu au mai castigat teren pentru ca oamenii s-au convins ca populistii astia nu fac mai nimic in afara de a da din gura.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.