Copilul tău o să țină cu altă echipă de fotbal decât tine

Înțeleg că după cum se arată treaba, se va petrece în sfârșit Referendumul ăla care vrea să facă foarte ilegală o chestie deja ilegală, ca să fie clar că n-o să fie vreodată legală și să nu mai plângă Isus și Maica Domnului lovindu-se cu capetele lor sfinte de Constituția României în mod repetat. Am mai scris despre chestia asta: că e un cal troian pentru alte modificări legislative retrograde, că e susținută numai de băgăcioși pe care îi mănâncă în fund degeaba de viețile altora. Rămâne cum am stabilit, dar mi s-a acrit, elanurile tinerești idealiste m-au părăsit, aș dori să pot să ignor subiectul, că nu am vocație de activistă și sincer nu prea îmi pasă cu adevărat de alți oameni în afară de mine și anturajul meu imediat, dar problema e următoarea:

Femeia pe care și-o dorește Coaliția pentru Teocrație e o mamă eroină în sensul comunist al termenului, care s-a măritat neprihănită cu un creștin pios și bărbos, produce un copil la fiecare ovulație și stă la cratiță să se dedice 150% creșterii celor 15 odrasle rezultate. Femeia ideală a Coaliției crede că masturbarea e o boală de piele pe care o fac suedezii și păgânii, și se roagă milos pentru iertarea păcatelor soțului care o dă cu capul de calorifer. Din nou, nu e o exagerare: cel mai puternic ONG din spatele Coaliției a mărturisit cu gurița lui că cam asta vrea.

Acu, Nadia nu are prea multe lucruri în comun cu acest ideal, și nici nu-și dorește să aibă. Eu n-am nimic împotrivă să existe și Femeia Coaliției, dacă asta o coafează pe ea și treaba e liber consimțită. Posibil să fac mișto de ea (fridăm of spici, etc), dar nu m-aș băga să cer legi care să-i interzică una-alta. Din punctul meu de vedere, putem să trăim amândouă în aceeași societate, fiecare cu a mă-sii. Dar Coaliția lui pește prăjit își dorește o lume populată exclusiv de asemenea familii, iar pentru restul, convertire sau intimidare prin legi, taxe, închisori, spitale de nebuni și așa mai departe. Asa că volens-nolens mă privește personal, că sunt cetățean român, și cine știe când m-or trimite englezoii pachet înapoi acasă, deci PE SCURT fie și doar pentru conservarea propriilor interese tot n-aș merge la referendumul vieții, și încurajez cetățenii care nu-și doresc să trăiască iar ca pe vremea lui Ceașcă sau într-o dictatură religioasă pe model iranian/saudit să procedeze la fel, am încheiat discuția.

Dar o chestie oarecum adiacentă pe care-am observat-o e că discuția e foarte mult despre copii. Toată lumea umblă cu copiii-n gură toată ziua. Dacă ajung copiii noștri să fie crescuți de homosexuali, și devin și ei homosexuali? Dacă văd copiii noștri niște homosexuali pe stradă, și devin și ei homosexuali? Dacă află copiii noștri că homosexualii există, și devin și ei homosexuali????

Or, aceste dileme (absurde, și bazate pe premise imposibile din punct de vedere logic) nasc întrebarea: și dacă ar fi așa, ce? Dacă copilul tău e homosexual, nu-l mai iubești? Păi uite că nu. Se vede treaba că mulți părinți, departe de a simți pentru plozii lor iubirea aia părintească necondiționată mult-trâmbițată, au niște parametri foarte clari în care trebuie să se încadreze copilul ca să fie demn de iubire. Sau alții, mai liberali, zic: “da, tot l-aș iubi, da’ m-aș întrista că nu-mi aduce o soție și nepoței, asta e!” Apoi un oftat adânc de manipulare emoțională. De parcă treaba copilului e să-și trăiască viața în moduri care te fac pe tine vesel, ca o plantă fără rațiune pe care ai pus-o în ghiveci și de la care aștepți un anumit rezultat prestabilit.

O prietenă de-ale mele a născut de curând un copil extrem de dorit, și pe care acum lumea îl întâmpină cu obișnuitele exclamații: “Ia uite ce băiat frumos, ce o să mai frângă inimile fetelor când o să crească!” La care prietena mea mi-a explicat că uneori simte nevoia să precizeze anumite lucruri. Poate că băiatul o să frângă inimile altor băieți. Poate că băiatul o să fie de părere că e fată când mai crește. Poate că băiatul n-o să frângă inima nimănui și o să-și trăiască viața în celibat pe un vârf de munte, alături de un pisoi și un măgar pitic. Oricum ar fi, a zis prietena mea, copilul ei nu trebuie să se simtă încorsetat de așteptările ei.

Eu când am auzit asta am cam rămas paf, pentru că a fost prima dată când am auzit pe cineva vorbind despre propriul copil cu nivelul ăsta de respect, adică acceptând că e un om întreg, separat de părinții lui, care e posibil să aibă în cele din urmă dorințe și convingeri complet diferite de ale părinților lui. Și am ajuns la concluzia ca ingredientul-lipsă principal dinspre părinți către copii e respectul, chit că noi vorbim toată ziua mai mult de iubire și alte chestiuni siropoase.

Da, da, și părinții trebuie să își respecte copiii, nu numai viceversa. ȘOC ȘI GROAZĂ! Adicătelea nici nu vreau să mă concentrez pe subiectul orientării sexuale și nu zic că trebuie băgat în fiecare conversație un asterisc care să detalieze toate variantele posibile în direcția asta, e vorba de TOT. Cafteala pe care o mănâncă copiii din România e manifestarea cea mai extremă a lipsei de respect (față de autonomia lor corporală). Lipsește, de asemenea, simțul realității, ăla care te face să-ți dai seama că nu ești infailibil. Toată lumea are impresia că deține adevărul absolut vizavi de cum e corect să trăiești și să gândești, și că copiii lor au datoria sfântă să urmeze aceeași cale întrutotul. Ceea ce presupun că se extinde și la convingerile politice care nasc monstruozități gen Coaliția mă-sii: ne dorim un stat în care suntem cu toții tratați că niște copii cărora li se spune ce să facă și cum să gândească, iar ereticilor li se impune ascultarea cu nuiaua, că asta e singura abordare cu care suntem obișnuiți.

Dar Nadia, veți spune: cu ce drept vorbești tu despre cum se cresc copiii? N-ai copii, nu-ți dorești copii, vezi-ți de ale tale. Ei bine, eu una cred că oricine are dreptul să-și dea cu părerea despre relația dintre părinți și copii dintr-un motiv foarte simplu: în rolul copilului am fost cu toții, deci cunoaștem relația aia din perspectiva cea mai importantă. A copilului. Cum, nu e perspectiva copilului cea mai importantă? Credeam că ne arde inima de grijă pentru binele copiilor lumii. Păi ce facem?

Până la urmă, copilul e copil o perioadă relativ scurtă din viața lui și a ta, așa că e cazul să te gândești ce relație îți dorești să ai cu el în restul vieților voastre, când sunteți amândoi adulți. Nu de alta, el oricum o să facă cum îl taie capul până la urmă, dar pe tine s-ar putea să nu te mai sune decât o dată pe an. Sau nici atât. Și nu de aia face lumea copii, ca să nu fie singură la bătrânețe? Mie așa mi s-a zis. Așadar, obișnuiește-te cu gândul în caz că:

-Copilul tău o să adopte altă religie decât tine, sau o să respingă complet prietenii imaginari.

-Copilul tău o să se îndrăgostească de cineva de altă religie, altă culoare, altă nație , de același sex, de ambe sexe sau pur și simplu de cineva care ție ți-e antipatic. Copilul tău o să se împrietenească cu oameni care-ți sunt antipatici.

-Copilul tău o să trăiască într-un ménage a trois. Copilul tău o să fie swinger. Copilul tău o să fie pustnic.

-Copilul tău o să aibă 2 copii biologici. Copilul tău o să aibă 5 copii adoptați. Copilul tău n-o să aibă copii deloc.

-Copilul tău o să-și câștige pâinea cum crede el de cuviință și cum poate, și dacă nu e hoț, criminal sau membru într-un cult apocaliptic a ieșit totul OK.

-Copilul tău o să-și facă un tatuaj. Copilul tău o să-și pună un cercel în nas.

-Copilul tău o să voteze cu alt partid decât tine.

-Copilul tău o să țină cu altă echipă de fotbal decât tine.

V-o zice una care-a început să țină cu Steaua doar pentru că ta-su era rapidist, da?

15 gânduri despre „Copilul tău o să țină cu altă echipă de fotbal decât tine”

  1. Excelent punctat. Mi-a plăcut mai ales afirmația care-i includea în aceeași frază pe swinger și pustnic 🙂 🙂 🙂 Dar, lăsând gluma la o parte, e trist ce puțin matură e încă societatea românească… Nu prea ieșită din pridvor…

  2. Am incercat sa citesc brosura aia, dar m-a lovit depresia numai cand am vazut cuprinsul! De fapt, mint, nu as fi incercat sa citesc cele aprox. 200 de pagini, ca n-am innebunit, dar am vrut sa o frunzaresc si n-am fost in stare.
    Evident ca o sa boicotez si eu referendumul lui peste. Dar mi se pare tragic oricum ca au existat (si exista inca, din pacate!) atatia oameni carora li se pare normala modificarea Constitutiei. Si asta inca nu e nimic fata de cum ar putea fi daca le si iese modificarea asta – ca impact si incredere in propriile lor forte, nu ca ar fi altfel decat inutila in rest!

    1. Păi să ne uităm și la metodologia organizării mirificului referendum, e clar că e un fel de exercițiu pentru un sistem în care alegerile să fie ca în Rusia, performance art fără nici un impact.

  3. Ultimul referendum, ala cu 300 de parlamentari, ce efecte a avut? Din cate stiu eu a fost complet ignorat. In codul civil e scris clar ca este intre un barbat si o femeie, toata povestea asta e un mod de a fura ceva bani publici si de a ne distrage de la alte probleme, ca in cazul unor jurnalisti rapiti in Irak acum ceva ani.

    1. E puțin mai complicat de atât, referendumul cu 300 de parlamentari era consultativ de la început, deci nu erau obligați să facă nimic. Ăsta de acu face parte dintr-o procedură obligatorie, Constituția nu se poate schimba fără aprobarea poporului. Și în Codul Civil era cu soți în loc de bărbat și femeie la început, și a schimbat și acolo Coaliția mă-sii, dar mai pe șestache, Codul Civil se schimbă ușor, nu trebuie să ne întrebe pe noi. Miza e Constituția tocmai pentru că Constituția se schimbă greu, și prin asta vor să se asigure că n-or să fie căsătorii gay o generație de-acu înainte cel puțin.

      Dar da, evident că toată treaba e o diversiune de căcat.

      1. asta-i nascut in America, cum ti se pare argumentatia lui ?

        [n.N- aici era un link la un articol de pe ActiveNews]

      2. Sorry, fără linkuri la trompete legionarioide la mine pe pagină.
        Iar argumentația lui nenea nu mă impresionează pentru că tot cu Dumnezeu îi dă, or, Dumnezeu n-are ce căuta în politică. Cezarul cu ale lui, Dumnezeu cu ale lui, ca să parafrazez un băiat din ce în ce mai puțin important pentru creștinism. Nu mă impresionează că a trăit în SUA, SUA e plină de habotnici. De altfel, tot lor trebuie să le mulțumim și pentru Coaliția mă-sii.

  4. Se anunta o noua criza economica, poate nu la fel de dura ca cea din 2008, germanii se pregatesc deja pentru asta. Astea sunt probleme importante dar pe noi ne intereseaza altele. Din pacate de data asta nu o sa mai fie la putere cineva care are curaj sa taie pensii si salarii. O sa ajungem ca Venezuela, acolo ne duce populismul. Cateodata trebuie sa faci sacrificii pe termen scurt ca sa fie bine pe termen lung, dar gandirea pe termen lung nu exista in societatea romaneasca, in tara toti vor totul acum, in momentul asta. Poate e ceva specific latin. Inca se discuta daca criza o sa vina din state unde populismul a distrus economia, Turcia, Brazilia, Venezuela, Italia sau din China. Termenul e 2020, asta au zis cei de la JP Morgan ieri. Cred ca se incearca acum un ultim tun in tara, ca se stie ca urmeaza saracia.

    1. Omule, fii rezonabil, n-am timp sa citesc si sa dezbat spumele la gura ale tuturor, I have a life. Ceea ce iti recomand si tie. Daca ai avea propria viata cu ceva misto de facut in ea (de pilda, sex) n-ai mai avea timp sa te frece grija sa nu cumva sa traiasca bine homosexualii sau ceva.

      Oricum, we’re moving on de la articolul asta, acum scriu ceva despre filme. Fii si tu la zi, ce naiba, e un blog.

Comentariile sunt închise.