Moment muzical

Că tot vorbeam de chestiuni copilărești: tata mi-a trimis această înregistrare din negurile timpului ca să-mi spulbere una din iluziile cu care am trăit toată viața, și anume că atunci când eram mică aveam o voce de îngeraș adorabil pogorât din rai, cu care încântam pe toată lumea. Țineam minte, de pildă, că am învățat să cânt Silent Night la vârsta grădiniței și că am fost mult-lăudată. Pentru că aveam o voce de îngeraș, nu? Nu?

Ei bine, nu, pare-se că aveam mai degrabă vocea Scufiței Roșii din 2 Stupid Dogs, iar adulții din jur mă tot puneau să cânt pentru că se căcau pe ei de râs. Acum înțeleg de ce n-am făcut nici o sfârâială la Tip Top Minitop (în afară de faptul că m-am speriat de Mihalea și-am început să plâng).

Totuși, ținând cont că memorasem versurile fonetic ca Bela Lugosi, fără să le pricep, pronunția e OK, zic io.

5 gânduri despre „Moment muzical”

    1. E un miracol al interpretarii muzicale cum imi pierd nitel suflul chiar cand ziceam „All is calm”. Cu siguranta n-a fost intentionat.

  1. mie-mi place cum treci repede peste părţile alea înalte, unde nu eşti sigură că nimereşti notele, so screw ‘em.

Comentariile sunt închise.