Săptămâna sportivă (rezumat la spartul târgului)

  1. Tenis

Am ajuns la concluzia că orientarea mea politică nu e nici stânga, nici dreapta, ci pur și simplu Ghiță Contra, pentru că n-am atât convingeri cât impulsul irezistibil de a zice ceva dampulea ori de câte ori nimeresc peste o discuție politică.

De pildă, în Săptămâna Simona Halep care tocmai s-a încheiat, s-au prezentat în spațiul de dezbatere românesc multe oportunități de a lua o poziție relevantă din punct de vedere politic:

-Să o înjuri pe primărița Bucureștiului pentru tupeul de a se afișa cu Simona Halep (precum și pentru interpretarea pesedistă creativă a incidentului după aia), eventual folosind glume cu PornHub gen „Blondă futută de un stadion întreg”- din care nu rezultă deloc că feministele radicale cele mai supărate pe viață au dreptate și ne uităm la pornoace ca să vedem femei umilite și maltratate, cum de mi-a dat prin cap așa ceva?

-Sau: să fii de părere că trebuie totuși să fim respectuoși cu autoritățile și să nu înjurăm și huiduim, mai ales când e Simona Halep acolo, pentru că respectul față de autoritate, indiferent cine ar fi ea, și politețea față de Simona Halep îs înainte de toate. Să protestăm, dar mai delicat, fără să deranjăm, nu care cumva să observe cineva!

-Să înjuri Charlie Hebdo pentru că a publicat un desen urât cu Simona Halep care pe deasupra insinuează că Simona Halep e țigancă sau românii sunt țigani în general și „NOI NU SUNTEM ȚIGANI, OK? NOI SUNTEM ALBI, ALBI, CA SPUMA IMACULATĂ A LAPTELUI, CA ZĂPADA NECĂLCATĂ, de ce nu înțelegeți, francezilor? Nu înțelegeți pentru că sunteți proști, de-aia, și v-ați predat în toate războaiele. Noi v-am făcut și turnul Eiffel, scrie pe el MADE IN REȘIȚA ROMANIA și tot degeaba, nema recunoștință de la voi, bine v-au făcut ăia că v-au dat cu mitraliera JE NE SUIS PAS CHARLIE ANYMORE”, adjgdhjfdhglhjfhfhjhj spume la gură. Să fie libertate de exprimare, dar nu pentru cei care se iau de Simona Halep. Să intervină statul francez, ambasada, UE!

Simona Halep, după ce a câștigat Roland Garros, privind poporul român cu bunăvoință

-Sau: să explici ca un intelectual delicat, cu diagrame, ecuații diferențiale și perorații filozofice, că desenul cu Halep nu e nici rasist, nici xenofob, pentru că are niște niveluri ascunse de umor și inteligență care nu se văd cu ochiu’ liber, îs vizibile doar ălora foarte deștepți și avansați, precum Hainele Cele Noi Ale Împăratului. Practic, cine nu are un doctorat în Caricaturi Franceze n-are cum să înțeleagă caricaturile franceze și ce a vrut să spună poetul.

Și urmărind eu aceste conflicte de opinie foarte aprinse, m-am gândit la următoarele: „Nici unul n-aveți dreptate. Adevărata părere corectă despre Simona Halep săptămâna asta e că eu eram fan tenis înainte să fie cul să fii fan tenis, și prin urmare ia cărați-vă cu toții din tenisul meu.”

Glumesc, glumesc, n-am zis asta, cum să zic așa ceva?

Ba nu, nu glumesc, pe cine păcălesc? Ador să subliniez, atunci când e cazul, că eu știu mai multe despre o chestie decât voi, oricine ați fi voi. Dar pe de altă parte, nu e rău să fie mai mulți oameni interesați de tenis, mai ales dacă se apucă să joace și ei,  mai ales dacă sunt copii și se simt inspirați de Halep sau mai știu eu ce, e drăguț să ai un subiect de conversație pozitiv cu străinezii, yes, yes, my country has good tennis player, sigur, e bine și frumos. Și ca să fiu sinceră, eu în era pre-Halep oricum urmăream mai mult competiția masculină, că tenismenii sunt băieți frumoși, ce sunt eu, feministă radicală? Deci nu sunt neapărat în măsură să-i iau de urechi p-ăia care acu descoperă că există sportul numit tenis și îl joacă și muierile.

Doar că… am vaga impresie că ăștia de o adoră de acu pe Halep nu sunt majoritar oameni care au descoperit că tenisul e mișto, sau că Halep e mișto. Ce le place e partea cu premiul, câștigul, realizarea, locul I, banul, Merțanul. Halep în sine e irelevantă, important e că e născută în același spațiu geografic delimitat arbitrar ca și noi, deci acum ne putem apropria realizările ei, mai ales dacă noi personal n-avem realizări. Tenisul e irelevant. Ce ne trebuie nouă sunt motive să ne batem cu pumnu’ în piept, de acum o avem (și) pe Halep, alături de Vlad Țepeș, Eminescu, Gică Hagi, mareșalul Antonescu și vărul Cristi dinspre mamă care a câștigat olimpiada internațională de matematică-geografie. Iar cu Valorile noastre nu se glumește.

Halep nu se mai reprezintă doar pe ea de acum înainte, ci reprezintă Neamul Românesc (deși tenisul e un sport individual, și România are și alte sportive în WTA top 100, care se pot întâlni între ele în competiții- oare care dintre ele o să reprezinte Neamul Românesc atunci? Probabil aia mai bine clasată.) Halep reprezintă pentru PeSeDe noul Monstru Sacru care să spele imaginea conducătorilor (ne)iubiți, iar pentru anti-PeSeDe reprezintă mișcarea haștag rezist pentru că a zâmbit complice când o huiduiau ăia pe Firea sau ceva de genul ăsta. Halep reprezintă Salvați Roșia Montană, apa de izvor și animalele mici- sau ar vrea unii să reprezinte Roșia Montană fără s-o întrebe, înțeleg. Halep reprezintă ortodoxia, că uite cum își face cruce după meci.

Pe scurt, Simona Halep a pus-o de mămăligă: nu mai e om, nu mai e doar o fată care joacă tenis, ci Monument Venerabil pentru naționalismul lui pește prăjit. S-o ferească Monstrul Spaghetă Zburător să zică sau să facă ceva nepatriotic de-acu înainte, că înjurăturile pe care și le-a luat când n-a vrut să meargă la Olimpiada de la Rio or să fie ca niște mângâieri în comparație. Când boborul te apără și de madam Firea și de revista România Mare a Franței, apăi îi ești datoare, nu glumă. Și să facă bine să câștige și alte chestii, că doar nu ne răcim gura pentru cineva care are doar un amărât de Roland Garros.

Sau poate greșesc. Poate venerația națională o să fie atât de atotcuprinzătoare încât de acum înainte toate adversarele ei vor fi niște curve urâte și proaste, iar arbitrii care nu-i dau punctul, niște Urși Maieri, spioni în aceeași conspirație internațională antiromânească care i-a luat medalia Andreei Răducan. Să vedem, o să fie interesant. Hai, Simona!

  1. Fotbal

Ești îngrijorată vizavi de Cupa Mondială? m-a întrebat psiholoaga mea. Că multe femei vin zilele astea îngrijorate din cauza Cupei Mondiale și al efectului pe care-l va avea asupra relației lor cu soții și iubiții. Spre bucuria mea, am putut răspunde: iată în sfârșit o chestie care nu mă îngrijorează! Și mie-mi place fotbalul. Nu trebuie să-mi explice nimeni regula ofsaidului. E OK. Dar cu cine să țin?

În aceste zile de vară în care națiile care chiar se pricep la fotbal masculin își încurajează echipele la ăl mai prima turneu din lume, să ne consolăm cu gândul că măcar noi, dacii verzi, am fost prezenți la primul World Cup evăr, una din cele doar 4 echipe europene care au făcut deplasarea-așa a vrut Carol al II-lea, acest Gigi Becali al anului 1930. Poate că de asta are nevoie fotbalul românesc: încă o dictatură.