Spiritualitatea la români

Londra, într-un tren, într-un vagon aproape gol. În apropiere de Nadia stau unul lângă altul un june îmbrăcat ca un hiphopist din 1998 și o blondă. Blonda are accent de Estu’ Londrei, hiphopistul are (ca și Nadia) accent de spion sovietic. Trag cu coada ochiului înspre el- o fi român? Am început să mă pricep destul de bine la dibuit compatrioții după moacă. Și într-adevăr, la un moment dat, discuția celor doi o ia într-o direcție care sună cunoscut:

El: Eu țin toate posturile, postul la noi la români nu e așa de nasol ca la musulmani, oricum. Adică poți să mănânci cât vrei, doar că nu mănânci anumite chestii…carne, ouă….ăă, lapte…

Ea: A, deci e practic o dietă vegană!

El: (vag jignit) Ce? Nu, e post…

Ea: Păi așa e și dieta vegană, asta înseamnă, nu mănânci chestii animale…am încercat și eu anul trecut un pic, dar toate felurile erau cam fără gust…

El: A…OK…e un pic ca la vegani, atuncea, să zicem. Da’ nu e același lucru, că la post poți să mănânci și chestii cu gust, gen pizza, dacă n-are carne în ea.

Ea: Și cât de lung e postul la voi?

El: Păi sunt mai multe posturi tot anul, câteva luni, cel mai lung e ăla de paște. Nu e greu să le ții, doar nu mănânci chestii care nu-s de post și faci alte mâncăruri bune în loc, faci sport, simți așa, că te cureți.

Ea: Da’ trebuie să practici și celibat toate lunile astea, nu? Aia nu mai sună așa de fun.

El: Ce să practic?

Ea: Celibat, gen, să te abții de la sex.

El: Nu, de ce?

Ea: Păi nu e pentru spiritualitate toată chestia?

El: Ce treabă are spiritualitatea cu sexul?

Ea: Io așa știam, că e și la alte religii, te purifici, să-ți păstrezi energia, mă rog, cam așa ceva.

El tace și reflectează câteva momente, nu foarte încântat.

El: Hm, da, dacă mă gândesc bine și atuncea când joc fotbal după ce fac sex sunt cam obosit…

Ea: Aha, vezi.

El: Da, probabil că e bine să faci sex mai rar în post, ai dreptate. Nu să te abții de tot, dar gen așa mai o dată la două săptămâni.

Ea: Da, vezi, asta nu mi se pare fun deloc, sorry. Două săptămâni fără să pună nimeni mâna pe tine…

El: (vesel) Și cine te oprește să pui mâna pe tine tu singur?

P.S. Încă una auzită mai demult, în Overground, de care mi-am amintit acu cu ocazia prilejului referendumului irlandez. Un compatriot vorbea la telefon, tare, în limba strămoșească. Eu încercam să nu mă holbez la el.

-Nu, nici să nu te gândești. … Nu, ți-am zis că nu se pune problema. …Ascultă….Ascultă-mă, nu mă mai întrerupe și ascultă ce-ți zic. ÎȚI INTERZIC, NU-ȚI DAU VOIE SUB NICI O FORMĂ să faci avort. …. …. Nu, îți interzic. Ascultă-mă că e important! Dacă faci avort acuma, ceilalți copii, păcatul o să fie asupra lor și asupra nepoților lor și nepoților nepoților, și tot așa o mie de ani, înțelegi? Asta vrei? Vrei să ne nenorocim copiii pe viață, să ne bată Dumnezeu? …. …Nu, ce divorț? Gata cu divorțul acuma. …. Și ce dacă nu mai vrei un copil? Ce, crezi că io vreau? Asta e acuma, s-a întâmplat, s-a întâmplat. … …. Ete, și ce? Ai impresia că eu te mai iubesc pe tine de nu mai pot? Nici eu nu te iubesc.

Spiritualitatea n-are legătură nici cu sexul, nici cu iubirea, pare-se.

6 gânduri despre „Spiritualitatea la români”

    1. Pai d-astea din metrou cu romani au, in orice caz, sanse sa se inmulteasca, pentru ca si romanii din Londra pare ca se tot inmultesc.

  1. Si aici sunt din ce in ce mai multi romani. Sunt si multi care se reintorc in tara, in special pentru ca isi fac din tara o imagine gresita despre Germania.

Comentariile sunt închise.