O mini-călătorie în timp

Cea mai drăguță chestie zărită la târg era acest mini-laborator de profesor trăsnit, în care toate mini-chestiile chiar se mișcau și bolboroseau și luminile se aprindeau.

M-am apucat în sfârșit de munca propriu-zisă la un filmuleț la care mă gândesc de multă vreme, și ca să mă torturez singură cât mai energic, m-am hotărât să-l fac stop-motion. Din această cauză, am trecut uichendul trecut pe la un târg de mobile și accesorii pentru case de păpuși, în ideea că oi găsi câte ceva care să înfrumusețeze decorul și să mă facă să par mai profesionistă  (sau poate să mă facă să par și mai neprofesionistă prin comparație cu chestiile făcute de mine de la zero).

Cu această ocazie pot să raportez că oamenii pasionați de case de păpuși țara lui Șxpr sunt pasionați, nu glumă, fac ce vor și știu ce fac. Practic toți cetățenii care aveau standuri sau se perindau p-acolo erau exact opusul meu în sensul că eu sunt repezită și fără atenție la detaliu, iar ei aveau la propriu lupe cu care să se holbeze mai abitir la detalii. Dacă ai o casă de decorat (la târg toată lumea vorbea despre „casa” lor, pur și simplu- să mai aduci în discuție că e o mini-casă părea a fi un sacrilegiu de-a dreptul), găsești pentru ea tot ce vrei și ce nu vrei: mini-mobile care includ mini-fotolii cu tapițerie completă, mini-perdele, mini-lămpi și mini-candelabre care chiar se aprind, mini-ceramică pictată de mână și mini-sticlărie, mini-tablouri și mini-hărți, mini-tacâmuri și mini-mâncare pentru mini-bucătărie, uneori cu câte-un mini-șoarece rătăcit într-o farfurie cu mini-brânză, mini-căsuțe pentru mini-păsări de pus în mini-grădină (mini-păsările, mini-mobila de grădină și mini-iarba și florile din grădină se vând separat, bineînțeles), mini-unelte și materie primă pentru o gamă largă de mini-afaceri, inclusiv mercerie, brutărie, măcelărie, drogherie, cârciumă, etcetera, și multe alte chestii utile prin casă, cum ar fi mini-mileuri croșetate, mini-cutii de mini-Tampax și mini-nisip pentru mini-pisici.

De asemenea, pot confirma că oamenii pasionați de case de păpuși sunt, sau trebuie să fie, din cale-afară de bogați, altfel nu-mi explic cine își permite să plătească două sute de lire pe un singur scăunel cât un deget, mai ales dacă au o întreagă mini-casă de mobilat. Înțeleg că e acuma în cinemauri un film în care Matt Damon se micșorează voluntar ca să trăiască mai frugal și să cheltuiască mai puțin? Downsizing îi zice. Ei bine, nu vă uitați la filmul ăla, vă minte: mini-mobila pentru o mini-casă costă la fel de mult ca aia full-size. Casele în sine, măcar, sunt ceva mai convenabile comparativ cu alea adevărate. Uite, o căsuță la treizeci de lire! Singura casă din Londra pe care mi-o pot permite! a strigat entuziasmată prietena care mă însoțea la târg (dar autoarea căsuțelor de la stand ne-a atenționat sec că prețul e numai pentru pachetul cu materie primă și instrucțiuni, și trebuie să ne construim singure casa).

Totuși, în așa bogăție de ofertă creată de meșteri de mare talent și probabil cu vedere mai bună ca a mea, n-am găsit lucruri de folos pentru film. La un stand cu mini-Biblii și mini-manuale de grădinărit, am întrebat de manuale de matematici, dar tânărul librar a ridicat din umeri. „Bunicule, avem ceva cu matematici sau numere?” Bunicul, un nene cu ochelari rotunzi ca Harry Potter, s-a uitat la mine sever. „Avem tabele de navigație, au numere în ele”, a mormăit el, dar eu a trebuit să-l refuz, filmul meu nu se petrece pe un vapor. „Un film stop-motion, ce drăguț!” a exclamat o artistă care vindea mini-bijuterii și mini-ceasuri de mână. „Trebuia să-mi aduc cămila.” „Cămila?” am zis eu, clipind des, iar ea mi-a explicat că deține o mini-cămilă complet articulată care se poate lăsa pe vine și ridica în voie, dar a uitat-o acasă. Eu am consolat-o: e OK, filmul meu nu se petrece nici în deșert.

De fapt, în afară de faptul că eram prea săracă pentru capodoperele de la târg, cel mai mare impediment în calea unei achiziții s-a dovedit faptul că filmul meu nu se petrece în 1850. Mini-chestiile care îi interesează pe oamenii din țara lui Șxspr sunt aproape exclusiv victoriene, cu toate brizbrizurile aferente, cu tapet înflorat, cu mini-servitoare cu bonetă încremenite în jurul mesei din bucătărie în timp ce mini-doamne în rochii puritane chinuie mini-piane în salonașe. După o vreme, am început să mă simt nițel aiurea printre atâtea case englezești victoriene și ocazional câte-un restaurant a la Normande (pentru publicul cu gusturi mai exotice). Orice-ar crede cineva despre Londra, e un loc viu și multicolor, dar Londra nu e Marea Britanie, și pare-se că sunt mulți oameni care găsesc idilică altă Mare Britanie sau Londră, una de culoarea ceaiului slab cu lapte, oameni care îs nostalgici după o perioadă în care n-au trăit dar în care Imperiul era fruncea și sărăntocii își știau locul: cu bonetă pe cap, la bucătărie. Ceea ce nu prea e de mine.

În altă ordine de idei, îmi lipsesc în continuare o grămadă de chestii pentru o mini-școală și-un mini-apartament din București, epoca contemporană.

3 gânduri despre „O mini-călătorie în timp”

    1. Ups, contemporană! De ce n-ai zis acu’ vreo lună jumate. Au avut la lidl seturi de jucării/mobilă pt toate încăperile casei. Inclusiv omuleți. 🙂

    2. Actiunea la mine se petrece in jur de anul 2000 🙂 Am uitat sa zic in articol dar am gasit totusi la targ 1 chestie utila pe care am cumparat-o: o mini-carpeta usor kitschoasa care arata exact ca alea pe care si le pun multi romani prin casa, am avut si eu una full-size aproape identica acasa in Bucuresti.

Comentariile sunt închise.