Crăciun fericit, Edward, oriunde te-ai afla

Părinții lui Gogu vizitează Londra zilele astea, așa că ne-am gândit să-i ducem la o distracție exotică: slujba de Crăciun de la miezul nopții, Church of England style. A fost interesant ca experiență culturală. Până la urmă, indiferent ce-or zice credincioșii, religia e mai puțin despre relația cu diverși zei și mai mult despre relația oamenilor unii cu alții. Ce e de rău în chestia asta, adicătelea spiritul de turmă, habotnicia și ostracizarea ălora care nu se alătură turmei, e foarte rău. Dar părțile care sunt de bine nu prea se găsesc în alte circumstanțe și de când nu mai sunt așa jună înțeleg mai bine de ce le caută lumea, chestii gen solidaritate și întrajutorare de grup, sau consolarea emoțională că cineva chiar te ascultă și te protejează. Nu e de mirare că cine poate să se mintă singur că are prieteni imaginari din cer e în medie mai fericit decât noi ăștialalți.

La slujba anglicană de Crăciun pare a fi destul de ușor să fii măcar bine dispus, în orice caz, chiar dacă nu împărtășești convingerea că Isus a fost fiul lui Dumnezeu sau că Isus a existat în general. În primul rând, slujba în sine e scurtă, maxim o oră, ceea ce denotă bun simț și realism vizavi de capacitatea de concentrare a enoriașilor. Apoi, cântecele sunt destul de săltărețe, toată lumea are scaun alocat și primește o broșură cu versurile, iar clerul părea prietenos, cu un popă tânăr și vesel care a dat mâna cu toată lumea la plecare în loc să se aștepte să-i pupăm poala sau mai știu eu ce, și o femeie (ȘOC! GROAZĂ!) în rolul de diacon. Enoriașii păreau și ei destul de prietenoși, chit că un bătrânel străvechi și cam pilit (dar tare bun cântăreț) a comentat cu glas tare din spatele nostru, pe tot parcursul slujbei, că în partea aia a sălii avem scaunele cele mai nasoale, pentru păcătoși, de unde nu se aude nimic.

Subiectul predicii au fost vizitatorii și refugiații, categorie care desigur îi include și pe Isus și familia lui, și am fost îndemnați să ne rugăm pentru NHS, Salvați Copiii și nu mai știu ce organizație caritabilă locală. Pentru că englezii țin foarte mult la health and safety, s-a pornit alarma de incendiu fix într-un moment de maximă tămâiere și apoi s-a tăiat curentul, dar popa cel tânăr a avut grijă ca individul răspunzător de eroare, un oarecare Edward, să nu se simtă prost tocmai de sărbători, așa că la sfârșitul slujbei a avut loc un moment de recunoștință generală pentru Edward și eforturile lui, în care toată lumea din biserică a aplaudat și-a strigat în cor: „Crăciun fericit, Edward!” ca să fie clar că nu suntem supărați pe el. Să faci carii de la atâta bunăvoință zaharoasă, ce mai.

În comparație, nu prea am avut momente plăcute în tinerețea pre-atee la biserica ortodoxă de cartier din patrie, unde nu numai că stai în picioare patru ore și lălăi cântece funebre ca de prohod chiar și când subiectul sărbătorii nu e prohodul, dar întreaga atmosferă părea a fi una croită întru supărare, rușine și groază de focurile iadului (mă rog, personal mă tem și de focuri reale, ținând cont că publicul stă înghesuit și cu lumânări în mână. Odată mi-a luat foc părul). N-am înțeles niciodată ce confort spiritual poate să găsească cineva într-un loc unde ești înconjurat numai de oameni care se uită urât la tine și te iau la refec dacă nu pari suficient de smerit sau n-ai ținuta corespunzătoare. De pildă, zilele trecute am aflat de la maică-mea că niște babe de la casa dumnezeiască locală au vrut s-o dea afară din biserică pentru că avea pantaloni albi, ceea ce este, înțeleg, neplăcut Duhului Sfânt- nu știu dacă pantalonii în sine sau culoarea. De fapt, cred că aș putea să umplu o carte cu relatările maică-mii despre conflicte în spațiul de pioșenie, potera de mamai care veghează la moralitatea celor care calcă pragul bisericii par a fi mai ceva ca gașca lui Rachel McAdams din Mean Girls.

Ce vreau să insinuez e că biserica ortodoxă are, poate, o problemă cu PR-ul și recrutarea? Zic și eu, nu dau cu parul. Ba mai există și alte inconveniente, de pildă lipsa de igienă- încă de pe vremea când mai credeam în Doamne-Doamne, ipohondria mea a fost deranjată de faptul că trebuie să te împărtășești cu aceeași lingură în care au bălit alți trei sute de enoriași, unii dintre ei în pragul morții.

Pe de altă parte nu sunt eu omul potrivit care să evalueze asemenea chestiuni, ca vizitator foarte ocazional ce mă găsesc. Ținând cont că în Anglia sunt din ce în ce mai puțini anglicani, iar în România toată lumea se declară superortodoxă, poate că noi românii suntem ăia cu abordarea corectă? E posibil ca tocmai atmosfera medievală și disconfortul să fie atracția principală.

P.S. Cu ocazia asta mi-am adus aminte de ultima dată când m-am spovedit, aveam vreo treișpe ani, cred. Am avut parte de un soi de spovedanie de grup: nenea popa era foarte grăbit și ocupat, așa că m-a prelucrat simultan cu alte patru-cinci enoriașe, majoritatea foarte vârstnice, în felul următor: noi stăteam îngenuncheate în fața lui, iar el și-a pus patrafirul în capul celei mai apropiate babe și a strigat tare, să audă tot grupul: Ați mințit? (Iar noi, în cor: NU!) Ați furat? (NU!) De fapt, eu aș fi vrut să răspund că am mai mințit în ultima vreme precum și făcut alte lucruri necuviincioase, de pildă sunat la linia erotică cu prietena mea cea mai bună, ca să ne râdem de ce-auzeam până când tanti se prindea că la capătul firului se hlizesc niște copii și urla: ÎNCHIDEȚI, COPII OBRAZNICI…totuși nu dădea bine să stric imaginea grupului făcând notă discordantă.

Nu m-am simțit deloc ușurată spiritual, trebuie să spun.

2 gânduri despre „Crăciun fericit, Edward, oriunde te-ai afla”

  1. Isus a existat. A fost un singur arheolog celebru care nu a recunoscut existenta lui Isus si care pana la urma a renuntat si a recunoscut si el ca Isus a existat cu adevarat. Au existat chiar mai multi cu acelasi nume, in Asia e celebru un anume Bar-Isus de exemplu.

    1. Da, ma rog, o fi existat un mistic/profet cu numele de Isus, sau mai multi, ideea e ca biografia Isusului pe care-l veneram noi e fabricata. Cam ca cu regele Artur din Camelot.

Comentariile sunt închise.