Porno cu marțieni

-interviu imaginar cu scriitorul SF decedat și mult-apreciat Robert A. Heinlein-

Când francezii fac porno spațial, măcar știi cu ce-ai de-a face

Nadia: Domnu’ Heinlein, mi-ați provocat o dezamăgire cruntă.

Heinlein: Cum așa, păpușă?

Nadia: Domnu’ Heinlein, eu sunt fan sefeuri. Am citit o groază de sefeuri, tot ce mi-a picat în mână. Nu mi-au plăcut toate, dar în general am apreciat intenția și ideile inovatoare. Și am crezut că dumneavoastră sunteți un autor de sefeuri, și că romanul dvs. „Străin în țară străină” (sau cum pisici e tradus în românește) e tot un sefeu, eu așa auzisem, și la librărie e pus pe raftul de sefeuri. Când colo, poftim: în loc de sefe, un porno.

Heinlein: Cum să nu fie sefe? Are nave spațiale! Taxiuri zburătoare! Un om crescut pe Marte care are puteri telekinetice! O rasă extraterestră care își mănâncă morții și percepe timpul complet diferit de noi!

Nadia… Și toate aceste idei interesante, introduse în primele capitole, sunt abandonate aproape complet mai încolo, cu excepția puterilor telekinetice, pe care omul de pe Marte și prietenii lui le folosesc ca să-și dezbrace în mod magic partenerele de sex, sau ca să facă un lifting magic țâțelor partenerelor de sex. De la jumatea cărții încolo avem numai haremuri și orgii. Haideți, domnu’Heinlein, să fim serioși, e un porno.

Heinlein: Păi atunci tu mă dezamăgești pe mine. Dacă ești inhibată și ți-e rușine cu sexualitatea ta, asta nu e vina mea, dar e păcat, ca femeie tânără, să…

Nadia (oftând): Nici pomeneală, aș fi apreciat dac-ați fi scris măcar niște scene erotice de calitate, ale dumneavoastră sunt la nivel de 50 de nuanțe de gri, ce dracu’! Doar că și mai penibile.

Să împărțim apă, zise Mike. Acum sunteți frații mei de apă.

Să împărțim apă, ziseră Jill și Patricia. Te iubim, Mike! Tu ești Dumnezeu.

Voi sunteți Dumnezeu, zise Mike, apoi împărțiră apă. Să ne apropiem unii de alții.

Mike făcu un gest și hainele femeilor dispărură, apoi le ridică ușor și le așeză pe pat.

Patricia acceptă cu plenitudine că ritualul marțian antic al împărțirii apei cu Mike presupunea și împărțirea lui Mike într-un ritual antic omenesc. Pat observă fără să se mire că Mike se dovedea capabil de miracole și în acest domeniu. Dar Pat mai cunoscuse bărbați sfinți, de altfel, și se aștepta la minuni de la bărbați sfinți. Jill era fericită că în această răscruce de drumuri luaseră cu toții decizia corectă.

Heinlein: …Am vaga impresie că scena asta nu era tocmai cum ai citit-o tu.

Nadia:  Am simplificat nițel. Eu, spre deosebire de dumneavoastră, n-am la dispoziție trei mii de pagini. Dar AȘA SUNT TOATE SCENELE DE SEX, SUPER PLICTISITOARE, dumneavoastră nu știți că lumea sare peste părțile cu expozițiune când consumă d-astea? Pe urmă, sunt și foarte caraghioase, cum să te exciți când îți vine să râzi?

„Jubal, fratele meu drag, bărbaților le pasă foarte mult cum arată femeile. Așa că încercăm să fim frumoase și ăsta e un lucru bun. Eu am fost stripteuză și era un lucru bun spiritual pentru mine să știu că bărbații au nevoie de ce puteam să le ofer. Dar nouă, femeilor, nu ne pasă cum arată bărbații! Frumusețea pe care o vedem în voi e diferită!”

Asta într-o scenă în care o fată tânără se milogește cu lacrimi de un moș să se culce cu ea, ȘI EL NU VREA, vi se pare realist un asemenea comportament? Apoi, apreciez că ne credeți mai profunde, da’chiar nu e cazul, întrebați niște femei ce vorbesc despre bărbați când se întâlnesc numa’ ele. Să știți că și piedestalurile imaginare sunt misogine.

Heinlein: Stai așa, că acum chiar mă nedreptățești foarte rău, pisi. Eu, misogin? Eu, care am criticat public universitarii înapoiați contemporani cu mine care nu primeau fete la cursurile de inginerie, eu, care am scris atâtea personaje feminine complexe și admirabile…

Nadia: (citește) „Nu era doar optul în care se mișca fundul ei obraznic când mergea, nici priveliștea luxuriantă din partea ailaltă, nu, o iubea chiar pe ea pentru caracterul ei!”

Heinlein: Da, vezi, o aprecia pentru caracter!

Nadia: „În nouă din zece cazuri, când o fată e violată, e vina ei măcar parțial.”

Heinlein: Așa zice personajul acolo, nu io. Care personaj e femeie! E părerea unei femei!

Nadia: Ia nu mă mai aburiți, cine a scris-o pe femeia aia, nu dumneavoastră? Că doar nu mama. Și n-o contrazice nimeni, se presupune că trebuie să fim de acord cu ea. Pe urmă, toate orgiile sunt dezamăgitor de conservatoare.

Heinlein: Conservatoare? Povestea mea testează limitele conservatorismului social, se revoltă împotriva lui, promovează amorul liber, fără prejudecăți, poligamia…

Nadia: Amorul liber fără prejudecăți, atâta timp cât se petrece între bărbați heterosexuali și femei frumoase care se întrec să le facă pe plac. (citește) „Jill nu era sigură că Mike ar fi refuzat avansurile unui alt tip, să zicem, Duke, dar din fericire prietenii lui Mike erau cu toții foarte bărbați, așa cum femeile erau foarte feminine. Jill suspecta oricum că Mike ar fi detectat o defecțiune în bieții homosexuali, nu le-ar fi oferit niciodată să bea apă cu el.”

Heinlein: Păi ce-am zis? Jill nu era sigură că Mike ar fi refuzat, vezi…Am lăsat loc de îndoială.

Nadia: …

Heinlein: Chiar nu grokkuiesc ce găsești greșit în pasajele astea.

Nadia: Uite ce e, domnu’Heinlein. Până la urmă toate astea nu contează, e OK, nu se așteaptă nimeni la feminism pro-LGBT de la un material de lăbăreală pentru bărbați hetero, mai ales unul din 1961. Problema principală e că v-ați marketat greșit, dacă dvs și fanii dvs ați fi fost mai onești în ce privește conținutul, eu nu-mi mai pierdeam vremea. Zău că n-am nimic împotriva divertismentului erotic, sunt o persoană foarte liberală, dar nu fac parte din publicul-țintă, eu voiam un sefe. Nu zic că sefeul nu poate fi despre sex, dar trebuie să aduceți niște idei mai interesante decât „bărbații se distrează într-un harem cu gagici mișto”, aia există deja de sute de ani. Și dacă îmi permiteți un sfat, nu v-ar strica nițică editare. De pildă, asta cu grokkuitul-nu puteți să ziceți, simplu,”înțeleg”? Măcar tanti cu 50 de nuanțe de gri nu se credea Gene Roddenberry și ne-a scutit de limbi extraterestre inventate.

Heinlein: „Grokkuiesc” înseamnă mult mai mult decât „înțeleg”, specia umană nu poate pricepe întru totul…

Nadia: În text e folosit în 95% din cazuri cu sensul de „înțeleg”, pe bune, e o găselniță cu aproximativ 150% mai puțin inteligentă decât o credeți dumneavoastră. Apoi, perorațiile lui Jubal Harnshaw despre artă, cultură și politică- nu puteați să le publicați într-un manifest libertarian separat?  Apreciez îmbinarea de genuri literare, dar parcă „SF erotic și apropo impozitele sunt furt, iar arta contemporană e de căcat” e un pic prea mult pentru o singură carte. Vă doresc succes în continuare!

Acestea fiind zise, Nadia se ascunde sub o masă ca să nu fie doborâtă de conservele aruncate de fanii lui Heinlein.

2 gânduri despre „Porno cu marțieni”

Comentariile sunt închise.