Sunt normală, am dat drumul piciorului lui Dumnezeu

În cazul în care titlul de mai sus provoacă vreo confuzie

Așadar: întreaga-mi viață pe care mi-o pot aminti, și care până acum numără vreo 25 ani din 29, am fost foarte slabă. Așa de slabă că n-aveam voie să donez sânge. Așa de slabă că era periculos să deschid umbrela când bătea vântul prea tare. Așa de slabă că probabil câinele meu cântărea mai mult decât mine. Așa de slabă că se întâmpla deseori ca uși automate cu senzori pe bază de greutate să nu se declanșeze când mă apropiam eu.

Dar toate acestea au luat sfârșit de câteva luni încoace, când am început să observ că nu-mi mai cad pantalonii de pe mine, ba chiar au început să se încheie cam greu. Și când am avut curiozitatea să mă cântăresc și să-mi calculez BîMîIul, am aflat cu stupoare că din SUBPONDERALĂ (ALERTĂ!) am devenit, pe nesimțite, NORMALĂ.

Acu, inițial n-am știut cum să reacționez, pentru că în general nu sunt normală în prea multe aspecte, după cum probabil ați observat deja. Dar erau vreo trei chestii care se cereau făcute, în ordine, și le-am făcut:

1.Să-mi cumpăr pantaloni noi cu 1 măsură mai mari. Eu îmi cumpăr haine foarte rar (una dintre perechile de pantaloni care mă strâng acu se află în posesia mea de când aveam șaișpe ani), așa că de fiecare dată când pășesc în magazine mă lovește indignarea feministo-anticonsumeristă cu aceeași intensitate ca și cum ar fi prima dată. De ce sunt hainele pentru femei atât de ridicole și incomode? De ce e așa de greu să găsești o pereche de pantaloni dintr-un material mai zdravăn ȘI care să aibă buzunare de mărime utilă ȘI să n-aibă sclipici, floricele, bucăți de oglindă, decupaje, abțibilduri, inscripții, broderii și alte căcaturi pe ei ȘI să fie de lungime integrală, nu marinărești sau la jumatea pulpei sau cu șlițuri ȘI să fie croiți să-ți vină comod în loc de SKINNY sau SUPERSKINNY sau alte croieli care să-ți intre-n fund? Nu cred că cer prea mult. Am petrecut vreo trei ore înotând prin grămezi de blugi în varii magazine. Fix când părea că m-am apropiat de unii utili, extrăgeam ceva cu o floare imensă pe bucă, sculptare superstrânsă a respectivei buci înflorate și juma de crac franjurat. Am găsit până la urmă unii normali, dar această experiență n-a avut deloc darul să-mi ostoiască trauma (pentru că nu-i așa, ca muiere trebuie să te simți traumatizată când te îngrași).

2.Să reflectez dacă ăsta ar fi un moment bun să mă gândesc mai serios la ce mănânc. Majoritatea oamenilor adulți par a se gândi foarte adânc la mâncare: sunt la dietă Atkins sau paleontologică sau alte chestii de genul ăsta, sau țin post, sau mănâncă numai halal sau kosher, sau se „detoxifică” cu un regim pe bază de zahăr lichid (înțeleg că se numește juicing), sau din contră, nu consumă zahăr deloc, sau sunt vegetarieni, sau sunt vegani, sau sunt organici, sau nu mănâncă carbohidrați. Nici nu mai pot ține socoteala câte combinații posibile de interdicții la mâncare există, iar eu n-am nici una, bag în stomac ce găsesc la îndemână, ca să nu mai vorbim că foarte des găsesc chipsuri și brownies și alte chestii de tristă amintire. Nu că trecerea de la XS la S ar fi vreun motiv de îngrijorare, dar taică-miu, pe care în copilărie îl strigam Grasul, mi-a zis că a fost și el slab până la 30 de ani și că după aia o să fiu și eu ca el, așa că poate e cazul să iau măsuri preventive ca să fiu sigură că îl contrazic. Îmi trebuie și mie o restricție alimentară.

Cel mai simplu, m-am gândit, ar fi să renunț și eu la zahăr. Zahărul creează dependență, strică dinții, favorizează cancerul și alte lucruri oribile. După o săptămână în care m-am gândit numai la prăjituri și ciocolată fix pentru că mă hotărâsem să nu mai mănânc prăjituri și ciocolată, am cedat nervos și mi-am luat o înghețată duminică, așa că am hotărât să îndulcesc (eh!) restricția: fără dulciuri numa’ de luni până vineri. În săptămâna a doua am avut un meeting la muncă în care ni s-au servit brioșe, și mie îmi plac foarte mult brioșele, și cam ăsta a fost sfârșitul dietei mele fără zahăr.

Am luat de asemenea în considerare posibilitatea unei restricții pe criterii etice. N-am probleme de principiu cu mâncatul animalelor (animale suntem și noi, iar animalele se mănâncă între ele, e firesc), dar industria contemporană a cărnii e absolut sinistră, o mașinărie de tortură și pentru animale, și pentru oamenii care lucrează în ea, și pentru mediul înconjurător, e inevitabil că va trebui să mâncăm mai puțină carne sau deloc sau să murim dracului odată cu planeta. Am renunțat deja la carne de porc, pe motivul extrem de intelectual și elevat că porcii sunt foarte deștepți și-mi pare rău pentru ei mai mult decât pentru găini. Din păcate, ca să devin vegetariană full time, ar trebui să am timp să gătesc, ceea ce nu pare să se întâmple în viitorul apropiat. Știu să fac o friptură vegetariană din alune de mare angajament, de pildă, dar numai partea cu tăiatul și mărunțitul variilor ingrediente ocupă o zi întreagă. Prăjitul unor fileuri de pește în tigaie durează maxim zece minute. În concluzie, o să fiu vegetariană când o să ies la pensie. Adică niciodată, pentru că știm cu toții că sistemul de pensii se prăbușește și generația mea o să muncească până crapă.

3.Să mă gândesc dacă e cazul să mă apuc de făcut mișcare, pare o ocazie bună. Din nou, toți oamenii din jur par să meargă la sală sau să alerge, sau să meargă pe bicicletă, sau alte activități active, în timp ce eu sunt în pragul infarctului când urc trei etaje pe scări la muncă. Dacă vine apocalipsa cu canibali sau zombi, or să mă prindă mult prea ușor. Problema cu toate aceste activități e că se desfășoară în public. La sală, nu numai că te văd toți ceilalți cetățeni care fac mișcări caraghioase lângă tine, dar majoritatea gym-urilor din Londra au pereți în întregime din sticlă astfel încât TOATĂ LUMEA CARE TRECE PE STRADĂ TE VEDE FĂCÂND MIȘCĂRI CARAGHIOASE, cine e geniul care a inventat dizainul ăsta? Dacă deschide cineva un gym unde exersezi într-o cabină separată, ca la vece, o să fiu prima care se înscrie.

Am încercat totuși partea cu alergatul pe malul Tamisei, care e aproape de locuința mea. Au apărut o mulțime de obstacole, unul fiind că n-aveam haine și pantofi potriviți pentru așa ceva, așa că am alergat în converși și-un trening foarte vechi și posibil găurit în părțile esențiale, al doilea că după vreo trei minute am crezut că atât mi-a fost, și al treilea că a doua zi mă simțeam de parcă m-ar fi bătut cineva cu ură neîmpăcată. Totuși am perseverat, am alergat și-a doua oară, a treia oară încă nu s-a întâmplat, e posibil să moară și trendul ăsta. După cum vedeți, nu am pic de voință.

E normal să nu ai voință? Să-mi explice cineva, vreau să fiu de-acu normală în toate cele, da’ nu prea îmi iese.

3 gânduri despre “Sunt normală, am dat drumul piciorului lui Dumnezeu

  1. Da. E normal sa n-ai vointa cu chestii care nu-ti fac placere.
    Sau asta sau e posibil sa ne intersectam pe zona asta de normalitate.
    1. Cauta „straight” sau „boot cut”. 🙂
    2. Nu impune restrictii. Incearca doar sa limitezi acele alimente pe care le consideri un pericol (dulciurile, painea, cartofii prajiti sau mai stiu eu ce). Si bea suficienta apa. Nu sunt tamam un exemplu in materie de silueta, dar am totusi aceeasi greutate ca la sfarsitul liceului, chestie care s-a intamplat cu vreo 17 ani in urma.
    3. Ia-ti un animal care necesita plimbare. De preferat o pisica pt ca nevoia de plimbare nu este absoluta. 🙂 De vreo 2 luni ies cu pisicul (da, pisicul 🙂 ) in spatiul verde din fata blocului. Nu conteaza prea mult, dar macar nu zac pe scaun la computer.

    1. Mi-ar placea sa am un pisoi, din pacate contractul actual de inchiriere (care are vreo sasesutecincizeci de pagini) nu permite aventuri de soiul asta, Siretel Vulpeanu mi-a explicat clar.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s