Anna Karenina și extratereștrii

-Dialog imaginar cu un scriitor legendar și decedat, care ar fi avut mare nevoie de un editor mai sever când era în viață-

Nadia: Bună ziua, domnule conte Lev Nicolaievici Tolstoi!

Tolstoi: Nu-mi spune “conte”, am renunțat de mult la asemenea artificii aristocratice. Spune-mi Lev, frumos, direct, ca și cum aș fi un simplu țăran, sărac, fericit și plin de vitalitate, care trudește pe glie.

Nadia: Domnule Tolstoi, ca una care, spre deosebire de dumneavoastră, chiar se trage dintr-o familie de țărani săraci, am să vă rog respectuos să mă scutiți de vrăjeală ieftină despre fericirea țăranilor în sărăcie, și s-o păstrați pentru Salonul Aristocratic nr 457 din Iad. Eu vreau să vă vorbesc despre romanul dumneavoastră “Anna Karenina”.

Tolstoi: Nu mă interesează. Repudiez toată maculatura pe care-am scris-o înainte de transformarea mea spirituală.

Nadia: …Păi, foarte bine, pentru că e cu siguranță supraevaluată…

Tolstoi (sărind ca ars) : Poftim?? Cum îndrăznești? Tu, o biată femeie lipsită de educație, de rațiune, să-ți dai cu părerea despre chestiuni dinafara sferei domestice!

Nadia: Dle Tolstoi, s-au mai schimbat lucrurile de când ați dat dvs ortul popii, dar hai să nu pălăvrăgim degeaba, nu vreau să dezbat părerile dvs despre femei. M-am lămurit, am citit „Sonata Kreutzer”, am citit și despre biata dvs nevastă, pe care ați obligat-o să facă șaișpe plozi și să aibă grijă de ei în timp ce dvs erați ocupat să vă jucați de-a țăranul filozof, oricum nu mă așteptam la altceva de la un scriitor mascul aristocrat din secolu nouășpe. Nu vreau să despic firul în șaișpe nici despre Anna Karenina în sine, povestea e super previzibilă, „eroina nevrotică se lasă în voia pasiunii și sfârșește tragic”, dar admit că e destul de bine scrisă și personajele OK creionate, chit că simțiți nevoia să ne spuneți de enșpe triliarde de ori ce frumoasă era Anna, în caz că am fi uitat că sunteți un scriitor mascul pentru care frumusețea reprezintă atributele de importanță 1, 2, 3, 4 și 5 ale unei femei. Romanul dvs are totuși o problemă mare, pe nume Levin. Levin e o problemă atât de mare încât cartea ar fi trebuit să se numească „Alter-egoul enervant și plicticos al lui Tolstoi”, cu subtitlul mult mai mic: „Și Anna Karenina, care era și ea pe-acolo din când în când.”

Tolstoi: Levin oferă o paralelă importantă la povestea Annei și lumea ei condusă de impulsuri pasionale, Levin e omul care și-a găsit scopul vieții în credință și datorie, și…

Nadia: Dle Tolstoi, din nou mă luați cu vrăjeală. Știți și dumneavoastră la fel de bine ca mine că Levin nu oferă absolut nimic interesant, nici nu-i de mirare că mai toate filmele după Anna Karenina l-au cam redus la nivel de figurant. Toată lumea citește pentru partea cu amor, adulter și sinucidere, să fim serioși. Nu, dle Tolstoi, vă place de Levin pentru că e bazat pe dumneavoastră, cu toată filozofeala de doi lei care vă trecea dumneavoastră prin cap, cu isprăvi de doi lei din viața dumneavoastră, gen obligatul miresei virgine să citească înainte de nuntă jurnalul vizitelor dvs. la bordel, și așa mai departe. Și vă înțeleg. Toți oamenii care scriu au impresia că un personaj bazat pe ei înșiși ar fi super mișto și că propria filozofeală de doi lei e absolut fascinantă. Inclusiv eu am impresia asta, doar de-aia mi-am făcut un blog intitulat „Nadia bate câmpii”. Doar că ne cam mințim singuri.

Tolstoi: Atunci, rescrie tu cartea, fără Levin, ești liberă să procedezi cum crezi de cuviință. Eu am vrut, oricum, să donez lumii drepturile de autor pentru toate romanele mele, chiar dacă soția mea (Tolstoi face o grimasă de dezgust) s-a opus.

Nadia: A, nu, mă gândeam la ceva mai puțin radical, să zicem o mică deviere în traiectoria narativă a lui Levin. Am adus câteva propuneri. Aveți câteva minute să le ascultați?

Nadia scoate un carnețel. Tolstoi oftează și îi face un semn plin de lehamite să-nceapă.

Nadia: Varianta 1: „Anna Karenina și niște zombies”.

Levin, Oblonski și alți târâie-brâu stăteau în salonul prințului Alexandr Bogătanski Leneșov în fața unor farfurii cu stridii și pahare de vin scump. „Ce obscen să mâncăm stridii, în timp ce unii oameni mor de foame!” gândi Levin, și de atâta compasiune era să-i rămână o stridie în gât (dar i-a trecut repede).

-Ehei, Konstantin Dimitrievici, problema agriculturii în Rusia! remarcă prințul Leneșov.

-Într-adevăr, răspunde Levin încruntat, problema agriculturii în Rusia.

-Totuși, interveni Oblonski ușor amuzat, problema agriculturii în Rusia!

-Da, da, întări un alt mesean, baronul Baronovici, problema agriculturii în Rusia. Dar ce părere aveți, războiul din Serbia?

-Războiul din Serbia, începu prințul Leneșov, dar chiar în acel moment ușile salonului se dădură de perete și înăuntru năvăliră o ceată de zombies hămesiți! Cel mai ager dintre ei se năpusti din doi pași asupra lui Levin.

„I-am exploatat pe țărani atâta vreme, și acum, iată, ne exploatează și pe noi acești morți vii” gândi Levin cu ultimele lui forțe intelectuale, înainte să-i fie mestecat cortexul cerebral.

-Ia nu mai gândi atâta, se rățoi zombiul. Îmi faci rău la stomac.

Tolstoi: Dumnezeule! E absolut sinistru ce-mi citești. Canibalism? Eu sunt vegetarian!

Nadia: Da, m-am gândit că n-o să vă placă, plus că nu e original, „Mândrie și Prejudecată și Zombies” a apărut deja de ani de zile. Să trecem la varianta 2: „Anna Karenina, Destinație Finală”.

Soarele intens pârjolea câmpul. Țăranii coseau din greu în rândurile lor, și pe deasupra mai terminau treaba și pe rândul unde cosea, incompetent, Levin.

„Ce muncă minunată!” gândi Levin, oprindu-se să-și șteargă sudoarea frunții. „Te umple de bucuria de a fi viu, îți exersezi mușchii, simți că nu trăiești degeaba. Ce fericiți sunt țăranii că au un scop în viață!”

-Mă scuzați că vă întrerup, Konstantin Dimitrievici, zise un țăran tânăr și chipeș, pe care-l chema Ivan. Voiam să vă întreb dacă îmi dați voie să plec în sat la taică-miu mâine, că trage să moară.

-Cum să pleci în toiul sezonului de cosit? Îmi pare rău, Ivan, spuse Levin, oftând. Să știi că pe mine mă doare să te refuz mai mult decât te doare pe tine.

„Ce ființe simple și adevărate!” gândi Levin, văzând că Ivan dă din cap și se întoarce la treabă. „Uite, imediat a acceptat ce i-am zis. Țăranii acceptă orice, inclusiv moartea, pentru că au credință adevărată! Cum fac s-o capăt și eu? Ar trebui să mă însor cu o țărancă, să locuim într-o colibă de lut…”

Hârști! Lama unei coase reteză, dintr-o mișcare, capul lui Levin, care se prăbuși în iarbă la picioarele țăranilor.

-Aoleu! Ce s-a întâmplat? strigă unul dintre țărani.

-Vai de mine, spuse Ivan, l-am omorât pe Konstantin Dimitrievici. Absolut din greșeală. Nu știu cum m-am întors cu coasa pe umăr, și capul lui era în drum.

Tolstoi: NU.

Nadia: Nu?

Tolstoi: Nu.

Nadia: Bine. Varianta 3: „Alien versus Anna Karenina”.

Nikolai, fratele lui Levin, zăcea în pat, pe moarte, și abia mai răsufla.

-Kostia! Kostia! gâfâi Nikolai. Apropie-te, să-ți zic ceva.

„Oh, Nikolai!” gândi Levin. „Cât de greu îmi e să te văd bolnav! Mi-e atât de greu încât sunt complet confuzat și nu știu cum să mă comport, semn că sunt o ființă rațională superioară. Pe când Kitty, nevastă-mea, cu instinctul practic și animalic specific femeilor, a știut imediat ce-i de făcut ca să-ți ușureze suferința, de pildă să schimbe cearșafurile. Eu n-aș fi observat niciodată că zăceai în propriul căcat! E clar că spălatul bolnavilor la cur e treabă femeiască.”

-Kostia, apropie-te mai repede, îngăimă Nikolai, că nu mai am decât capitolul ăsta la dispoziție.

Levin se apropie încet de trupul scheletic al fratelui său.

-Mai aproape, șopti Nikolai.

Levin se apropie și mai mult.

-Și mai aproape, se auziră ultimele cuvinte ale lui Nikolai.

Levin se aplecă spre Nikolai. Din pieptul lui Nikolai țâșni un xenomorf furios care se împlântă în beregata lui Levin. Ambii frați muriră pe loc.

Tolstoi: Nu!!!

Nadia: Nici asta nu vă place? Mai am câteva, de pildă, „Anna Karenina și vârcolacii”…

Tolstoi: În nici un caz. Am să te rog să pleci imediat și să mă lași în pace. Mă jur, cu cât petrec mai mult timp cu femei, cu atât mai mult dispreț și milă simt pentru ele. Ce ființe frivole!

Nadia: OK, dacă asta vreți, plec. Dar dacă vă întâlniți cu alți scriitori ruși clasici în Lumea Ailaltă a Scriitorilor, să le dați cartea mea de vizită: NADIA B., EDITOR FĂRĂ MILĂ. Nu de alta, dar cred că sunteți mai mulți ăștia care-aveți nevoie. La revedere!

P.S. De fapt n-am fost deloc editor fără milă cu articolul ăsta, pentru că e despre literatură rusească, așa că era necesar să scriu un Război și Pace al articolelor de blog. Război și Pace chiar n-am reușit să termin, apropo. Viața e prea scurtă ca să ne-o irosim citind Război și Pace.

11 gânduri despre “Anna Karenina și extratereștrii

  1. viata e prea scurta si daca nu ne-o irosim cu „razboi si pace” o irosim cu altceva. nu vreau sa l apar pe lev dar sa faci din biata nevasta o victima mi se pare exagerat. nu a legat o lev de pat cand a impregnat o cu samanta lui, probabil „biata nevasta” credea in menirea ei de a turna plozi, fiind o buna fiica a mamei crestine Rusia. asta cu „femeile sunt victime ale masculinitatii” este o exagerare. femeile sunt victime ale ignorantei si slabiciunilor ca toti oamenii. oricum simpatic dialog. eu totusi am apreciat razboi si pace si invierea. incercarile lui tolstoi de a gasi solutii la problemele vietii pot fi socotite ca fiind ipocrite dar o astfel de interpretare e limitata.

    1. Exista si alte soiuri de constrangeri in afara de legatul de pat, mai putin vizibile, dar la fel de puternice. Interpretarea limitata e de fapt aia care vede numai sforile si lanturile drept constrangeri reale. Altminteri, e normal ca barbatii sa zica „nu, dom’le, nu exista, vi se pare voua”. Toti negam cand avem un avantaj, in speranta ca n-o sa fim nevoiti sa renuntam la el. 😀

  2. faza cu legatul de pat era tocmai sesizarea faptului ca acele constrangeri sunt doar in mintea unui om si daca sunt in mintea unui om, tine de el sa se lasa inlantuit de ele sau sa se elibereze. asadar contele tolstoi nu i a legat mintea „victimei” decat daca victima, buna crestina si fiica a mamei rusia, nu se lasa constransa si nu se complacea in a fi constransa: e mult mai comod asa decat sa te razvratesti si sa te ciocnesti cu asa zisii inlantuitori care au un avantaj. da, ai zis bine „avantaj”, doar un avantaj dat de structurile sociale si de mentalitati, dar avantajul nu e fatalitate decat daca l vezi asa, iar doamna contesina(probabil i a placut titlul asta, nu?) nu s a opus in a face copii desi sunt sigur ca au fost doamne care nu au fost asa supuse domnilor in istorie. si apoi vin urmasii „iluminati” din sec 20-21 si descopera ce victima a fost doamna contesa si ce magar ipocrit domnul conte:) daca doamna contesa gandea mai mult si avea vointa mai puternica poate alta era si istoria familiei, implicit istoria alcovului nobiliar:) si n am negat in primul mesaj ca nu exista constrangeri ci am afirmat ca ignoranta si slabiciunea oamenilor, nu doar a femeilor, permit constrangerile fara a se lupta cu ele, devenind „victime” de buna voie ale lor.

    1. Well, nu prea ai cum gandi daca nu ai fost invatat s-o faci. Doamna contesina era o buna fiica mamei rusia (crestina, maritat facut copii) pt ca asa i s-a inoculat in creieri inca dinainte de a incepe sa vorbeasca.
      E simplu sa vorbesti despre femei si pozitia lor in societate, despre gandit si alegeri si educatie din pozitia unei persoane cu oarece educatie din sec. 21 si mai ales din pozitia unui barbat educat din sec. 21.

      1. Lasa Ady, domnul de mai sus e ocupat sa-mi explice ca misoginismul nu exista si totul in viata e choose your choice la nivel individual, nu-l deranja din mansplaining :)) Deja vad ca au aparut niste cuvinte cheie, „marxisti” si „feministe” in aceeasi propozitie, pot sa strig Bingo.

  3. in privinta oamenilor contemporani sau disparuti nu putem face decat supozitii bazate pe fapte sau ganduri exprimate de ei. nicidecum nu avem adevaruri definitive cum cred marxistii, psihanalistii sau feministele. un barbat educat care a auzit la scoala de tolstoi se poate autoeduca precum orice om, indiferent de sex, cunoscand mai multe despre tolstoi. asa putem cunoaste ca doamna contesa era fiica unui fizician recunoscut in imperiu, pe jumatate neamt, care probabil avea o biblioteca cu multe carti ce o asteptau pe adolescenta dornica de a cunoaste si de a gandi liber. Doamna contesa a avut veleitati de scriitoare, chiar a publicat memorii bazate pe jurnale tinute de a lungul anilor. se presupune ca o scriitoare poate gandi liber…doamna contesa oare in cel putin 13 ani de nasteri(pana la 16 de care pomeneste articolul, probabil sunt sarcini pierdute) nu s a gandit sa refuze aceasta sarcina materna? nu, nu era inoculata in creieri doamna contesa, existe determinisme in vietile noastre in ce priveste formarea noastra, dar nu fatalisme. asa a fost si in viata ei. in epoca ei erau anarhisti, erau miscari antitariste, critici ai religiei, curente materialiste…doamna era educata si se putea autoeduca. domnul conte i a povestit despre aventurile lui dinaintea casatoriei. oare ca s o faca geloasa si s o manipuleze sentimental? sau doamna a facut multi copii, ca sa l tina aproape pe domnul conte? intebari fara raspuns, dar ele arata ca nu putem judeca simplist, cum se face in articolul in lb engleza, ci realitatea e mai complexa. in ce ma priveste raman la supozitia mea, pe baza unor mentiuni anterioare, ca doamna contesa s-a com-placut in situatia ei si nu s a luptat cu domnul conte pt a intrerupe lantul celor 13(16?) sarcini.

  4. Intrebarile au raspunsuri care pot fi destul de usor gasite cu Google, daca cineva le cauta (nu si daca cineva prefera sa ramana la supozitia lui):

    „Her diaries show her as a tough, intelligent, passionate and above all, industrious woman. They also show the depths of her misery and helplessness. She lost 6 children, she contemplated suicide more than once, was stuck with a husband who mentally abused her but still insisted on sex, and she tried to induce an abortion during her 12th pregnancy by taking scalding baths, but to no avail. When she went to a midwife to get her to perform an abortion, the midwife refused, afraid of the reprecussions of performing an abortion on such a prominent personnage as Countess Tolstaya.

    sursa: thealphabetician.wordpress.com/2012/04/12/tolstoy-v-tolstaya-the-life-of-countess-sophia-tolstaya/

  5. Literatura rusa: mult si prost. Ca orice alt produs rusesc. Din acelasi motiv l-am urat si pe Sadoveanu: copii multi, maculatura multa. Cred ca la fiecare plod scria si 3 romane.

    1. Singurii scriitori ruși cu care m-am înțeles cât de cât: Bulgakov (cu proza fantastică) și Cehov (cu schițe și povestiri scurte). Dostoievski în schimb a reușit mai demult să mă vindece de insomnie: eram în tren și mă văicăream că nu pot să dorm în tren, după care am încercat să citesc Frații Karamazov și am adormit cu succes. Nici până în ziua de azi n-am terminat cartea.

  6. Am vazut un interviu cu un preot ortodox aseara pe TVR1, sunt acasa in concediu. Zicea ca femeia trebuie sa se teama de Dumnezeu si de sot. De Dumnezeu ma te si eu ca e cam prost si foarte razbunator, cu asta sunt de acord. Dar de ce femeia „sa asculte” de sot? Asta a zis-o numai Pavel, un fanatic care nu l-a cunoscut pe Isus. Cu 5 minute inainte zisese opusul, ca femeia e egala barbatului in conceptia lor si a dat ca exemplul faptul ca ei se roaga la Fecioara Maria si preotii poarta fuste. Mai era si din Brasov, chiar din cartierul unde am stat eu.

    1. am citit la un moment dat o carte (cred că fix pe blogul Nadiei am citit recomandarea, o recomanda cineva într-un comentariu acum niște ani) în care un tip (ceva prof la o universitate cu ștaif din Franța) făcea niște supoziții cum că Pavel era impotent și d-asta era el așa pornit împotriva femeilor.
      având în vedere că din vagile mele cunoștințe despre biblie cele mai cele perorații împotriva femeilor aparțin acestui domn începuse să-mi treacă și mie ideea prin cap.

Comentariile sunt închise.