La cererea publicului: Angajat în Londra

Elisabeth Moss as Peggy Olson - Mad Men _ Season 7B, Episode 12 - Photo Credit: Courtesy of AMC

Există două stereotipuri mari și late despre românul care lucrează în Străinezia. Pe de o parte, avem românul care mănâncă Pâinea Amară a Străinătății și face muncile cele mai grele și umilitoare ale străinezilor ca să trimită bani acasă, de unde l-a alungat sărăcia cauzată de politicieni corupți. (Pâinea cea mai ieftină și de căcat din Anglia e de fapt dulce, nu amară, plină fiind de de zahăr și aditivi.) Asta e varianta preferată de cetățenii care vor să demonstreze că tot mai bine-i în patria superbă, Grădina Maicii Domnului (cum ne-au asigurat profețiile lui Sundar Singh), și, desigur, e adevărat că o mulțime de imigranți din România (și din alte părți) fac munci grele și prost plătite în țări străine. Eu am avut întotdeauna noroc, o viață relativ ușoară și o plasă de siguranță zdravănă țesută de oamenii apropiați, plus că n-am plecat din România de sărăcie sau din dezamăgire politică, așa că povestea asta n-are treabă cu mine.

Pe de altă parte, avem stereotipul Românului Genial care e apreciat pentru prima dată la adevărata valoare numai în străinătate, devine pe loc CEO sau măcar șef de departament într-o companie, câștigă Premiul Nobel, Oscarul și trofeul de la Roland Garros, înoată în bani și aduce onoare eternă și faimă țării sale. Asta e varianta preferată a compatrioților care au încă impresia că în Vest umblă câini cu covrigi în coadă (precum un habotnic notoriu de la noi care scria mai deunăzi în EVZ cum tinerii școliți în „Occidentul luxos” ar trebui să revină să salveze țara ca pașoptiștii) și care se laudă din cale-afară cu vreo persoană celebră care se trage din Iași cu bunica dinspre mamă, chit că ăla o fi fugit din România de Holocaust sau mai știu eu ce. Nici povestea asta n-are treabă cu mine: îs mediocră (cel puțin până câștigă vreo animație de-ale mele măcar Palme d’Or), n-o să scrie nimeni prea curând un articol despre mine în categoria Români de Succes.

Lucrez în comunicheișăns și soușăl midia la două universități din Londra, și cum locuiesc la mama naibii, viașa mea de angajat e în primul rând una de navetist. În fiecare zi petrec cam trei ore în transportul în comun, mai precis în trenuri care merg pe deasupra și dedesubtul pământului. În asemenea condiții, de când lucrez în Londra am citit mai mult decât în toții anii precedenți în total, mersul la birou devenind, practic, cel mai intens efort de culturalizare din viața mea. Dacă aveți cărți interesante care nu vă mai trebuie, vă încurajez să mi le donați, am întotdeauna nevoie de cărți, altfel aș fi nevoită să mă holbez și să trag cu urechea la alți cetățeni, ceea ce ar fi cam ne-londonez (oamenii din Londra au în general bunul simț să nu se bage în seamă neîntrebați și să nu se holbeze. Nu demult, un american zărghit a avut inițiativa de a distribui la metrou insigne care să încurajeze conversația între călători, dar a eșuat lamentabil, pe bună dreptate- cine dracu’ vrea să vorbească cu necunoscuți în metrou? Poate așa se procedează în America? SĂ FIE LA EI ACOLO.) Dar e OK, naveta e o parte perfect legitimă din viața de angajat londonez. Alaltăieri am mers în tren cu parlamentara liberală din zona în care locuiesc, chestie care nu-mi imaginez că s-ar putea întâmpla vreodată în București, unde orice om care se respectă merge cu mașina, plus toți ăilalți care vor să fie percepuți drept oameni care se respectă.

Ca angajat într-un birou londonez, sunt din cale-afară de politicoasă. Când eram în România aș fi scris, poate, un email cam așa:

Dragă Gogu

Trimite-mi și mie te rog documentul ăla

Mersi

Nadia

Acum, îl scriu în felul următor:

Dragă Gogu,

Sper că ai avut o zi bună! Mi-a părut bine să te văd pe coridor acum o săptămână. Așa cum am adus vorba și atunci, mă întrebam dacă nu cumva, numai dacă nu ești prea ocupat, și dacă vrei, și dacă îl ai la îndemână, ai putea să-mi trimiți cumva documentul ăla? Doar dacă nu e prea mare deranj. Îmi va fi de mare folos! Dar dacă nu-l găsești, nu e nici o problemă.

Mulțumesc anticipat

Cu stimă și urări de bine

Nadia

Mi-a fost nițeluș greu să mă înțeleg cu lumea la birou până să prind genul ăsta de dialect profesionist englezesc. De exemplu, într-un job mai vechi, când eram admin la un site, îmi zicea șefa: „Nadia, ce părere ai? Nu cumva ar fi un lucru de folos să adăugăm un buton verde în dreapta sus? Doar daca ai timp și n-ai ceva mai important de făcut. Sau poate nu e o idee bună, nici nu știu.” Și eu mă gândeam un moment- nu, nu e o idee bună, pagina aia e suficient de încărcată. Și nu adăugam butonul, și după un timp vedeam cum șefa se întristează și ezită că trebuie să mă întrebe din nou ce părere am despre buton, și eu nu înțelegeam de ce nu pricepe care e părerea mea când i-am zis din prima, și ea nu înțelegea de ce eu nu înțeleg că TREBUIE SĂ PUN BUTONUL ACUM și că de fapt nu mi se cere părerea, pur și simplu așa vorbesc oamenii în Anglia când îți cer să faci ceva. E nevoie de oareșce adaptare culturală, dar având în vedere că la primul job ever în România, patronul m-a întrebat la interviu dacă am o viață amoroasă stabilă (pentru că nu voia să angajeze femei isterice, cum sunt femeile când n-au viață amoroasă stabilă, mi-a explicat) iar ceva mai târziu nevastă-sa a urlat la mine să mă ridic de pe scaun ca să stea ea, pentru că angajații nu stau jos în prezența șefilor, sincer, prefer politețea englezească pe după tufiș.

În fine, cel mai important, cred, în viața mea de angajat e în linii mari liniște și pace într-un fel în care nu știu dacă ar fi fost în București în același domeniu (sau poate chiar și în Londra în sectorul privat). Sunt plătită întotdeauna la timp, angajatorul îmi plătește taxele, contractul e contract, concediul e concediu, nimeni nu zbiară la mine, nimeni nu mă tratează cu condescendență, nimeni nu se așteaptă să lucrez peste program sau în weekenduri, lucruri pentru care n-ar trebui să mă simt recunoscătoare, sunt normale și ar trebui să le aibă toată lumea, dar uite că nu le are toată lumea, am auzit enșpe povești horror de la prieteni și foști colegi de facultate. Vorbeam deunăzi despre asta cu o compatrioată care a plecat din România cam la aceeași vârstă ca mine, și am avut revelația că mi-am petrecut majoritatea vieții de adult în Anglia- oare cum ar fi dacă aș fi nevoită să mă întorc acasă? Oare m-aș adapta? Cât de greu ar fi să găsesc cum să trăiesc în București viața cu care sunt obișnuită?

Sincer, nu vreau să pălăvrăgesc despre job pentru că nu știu în ce măsură face parte din identitatea mea, mă gândesc foarte puțin la ce lucrez când nu lucrez. Nu m-am hotărât, ce răspund când mi se prezintă cineva „Bună, eu sunt Vasile, inginer”? „Bună, eu sunt Nadia, am o diplomă de jurnalism și una de făcut filme și scriu pe site-urile unor universități și de asemenea bloguiesc, fac filme și desene mișcătoare și statice și încă nu m-am hotărât ce vreau să fiu când o să fiu mare. Mă apropii de treijde ani.”

În episodul următor: Ghid ne-turistic pentru turiști în Londra. Sunt cam în urmă cu programul de livrare, da’asta e, ne întindem un pic și pă Martie. 

12 gânduri despre „La cererea publicului: Angajat în Londra”

  1. Internal Note
    To: All Romanian Speaking Staff
    Subject: Improper Language Usage
    It has been brought to our attention by several officials visiting our office in Romania that offensive language is commonly used by our Romanian speaking staff. Such behavior, in addition to violating our policy, is highly unprofessional and offensive to both visitors and staff. All personnel will immediately adhere to the following rules:
    1. Words like „Futui”, „În pula mea”, „Pula” and other such expressions will not be tolerated or used for emphasis or dramatic effect, no matter how heated a discussion may become.
    2. You will not say „Și-a băgat pula” when someone makes a mistake, or „S-a căcat pe el” if you see someone being reprehended, or „Băga-mi-aș”, when a major mistake has been made. All forms and derivations of the verb „A se căca” and „A se fute” are utterly inappropriate and unacceptable in our environment.
    3. No project manager, section head or administrator under any circumstances will be referred to as „Pulă de om”, „Căcănaru'” or „Boul”.
    4. Lack of determination will not be referred to as „Pulălău” nor will persons who lack initiative be referred to as „Muiangiu”.
    5. Unusual or creative ideas offered by management are not to be referred to as „Porcării”.
    6. Do not say „Futu-ți mă-ta” if somebody is persistent; do not add „Pula mea”, if a colleague is going through a difficult situation. Furthermore, you must not say „Am pus-o” (refer to item 2) nor „O să ne-o tragă” when a matter becomes excessively complicated.
    7. When asking someone to leave you alone, you must not say „Du-te-n pula mea” nor should you ever substitute „May I help you?” with „Ce pula mea vrei?”
    8. Under no circumstances should you ever call your elderly industrial partners „Boșorogi împutiti”.
    9. Do not say „Ia mai mereti-n pula mea cu cacatu’ ăsta!'”when a relevant project is presented to you, nor should you ever answer „Futu-te-n cur” when your assistance is required.
    10. You should never call partner representatives as „Boul dracului” or „Tâmpitu’ ăla”.
    11. The sexual behavior of our staff is not to be discussed in terms such as „Pizdulică bună, Futăciosu'” or „Homălău’ lu’ pește”.
    12. Last but not least, after reading this note, please do not say „Mă șterg la cur cu textul ăsta”.
    Just keep it clean and dispose of it properly.
    Thank you.

    1. Mai Blegoo, tu ejti complet nesimtit sa nu pui un NSFW la inceput. M-a pus dracu’ sa incep sa citesc comentariile la birou. E un birou cu liniste, undeva in Englezia. N-am terminat de citit, n-am cum, o sa citesc mai tarziu, cand sunt singur si nu ma fac de ca… de ras, da? Ca pana am ajuns la punctul 3 deja mi-au dat lacrimile si cred ca m-am inrosit tot la fata de cat m-am tinut sa nu ma pufneasca. Plus ca nu vreau ca nenea de langa mine sa incerce sa afle ce-i asa amuzant pe monitorul meu, ca ai scris-o in engleza si abia se complica situatia. Rusine sa-ti fie!

  2. Saptamana trecura am lucrat in Bayern cu 2 croati, un bosniac si un sloven. A fost o experienta de viata foarte intresanta. Am tras urmatoarele concluzii:
    – nu ma incadrez in nici una din cele 2 categorii ale tale. Sunt prost si imi „castig painea” foarte usor. Am lucrat 10 ore, cu 4 pauze, 2 de masa si 2 de cafea (germanii iubesc cafeaua si berea), am fost pontat 12 ore in schimb. Un sef german foarte ok.
    – yugoslavii astia muncesc repede si bine, cu mult peste noi romanii. Foarte seriosi si profesionisti. Am invatat cate ceva de la ei.
    – intre ei inca exista ura si vorbesc aceiasi limba. Se inteleg oarecum si cu cehii, au cuvinte apropriate.
    – croatii si slovenii sunt foarte civilizati, vorbeam de protestele din tara si imi ziceau ca ei nu stiu ce e aia coruptie.
    – bosniacul e mic si negru dar foarte de treaba, mult mai prietenos decat ceilalti 3. Are propria lui firma si slovenul lucreaza pentru el. Croatii sunt la alta firma.
    – toti, inclusiv colegul german, au o parere foarte proasta despre romani si polonezi.

    1. Acu sincer nu știu în ce măsură se pot trage concluzii despre nații întregi dintr-o reuniune de cinci oameni. Probabil deloc. 😀 Mic și negru dar de treabă? Sunt antonime de obicei?

  3. Zici ca vrei carti – sunt bune si cele electronice, nu ? Ca din cate tin minte, ziceai ca citesti ebooks.

    Literatura romana, daca ti-era cumva dor – 42 ebooks, unele din cele studiate la scoala, altele nu:

    cartibunegratis.blogspot.com/p/catalog-de-carti-gratuite-in-romana.html

    Literatura universala – 100 ebooks clasice din literatura universala – din vechime pana in secolul XX:

    cartibunegratis.blogspot.com/2012/08/100-de-ebooks-clasice-gratuite-din.html

    (desigur, pe unele le-ai citit deja, cum vad pe goodreads, dar sigur gasesti si destule necitite printre ele)

    Cu astea cred ca esti asigurata o vreme 🙂 Poate iti inspira si niste interviuri….

    Sper ca nu e cu suparare ca mi-am promovat aici propriul site de ebooks, din moment ce am facut-o raspunzand unei cereri exprese.

  4. Am zis de Ermin ca e de treaba, nu de bosniaci. Ce cacat ai cautat in Bosnia? Nu m-as duce acolo decat cu Armata Rusa. Imi pare rau ca am formulat in asa fel incat sa para ca daca esti mic si negru e ceva rau. Nu am vrut sa sune asa. Sunt multi oameni mici si negri despre care am o parere buna. Unora le citesc si blogul. 🙂

Comentariile sunt închise.