Alegeri fără comuniști, fără nomenclatură

Stimați doi cititori și jumătate!

Vă mulțumesc pentru urările de bine primite cu ocazia măreței aniversări de zece ani, și pentru sugestii (explicație AICI). Carevasăzică am primit următoarele propuneri de postări pentru Nadiablog:

-cineva a zis: „scrie despre Nadia”. Și-atât. Acu, nu știu dacă acest cititor a ratat cumva precedenții 10 ani, dar în general numai asta fac, deci presupun că e o încurajare să o țin tot așa. În afara cazului în care e vorba de altă Nadie? Aș putea scrie despre altă Nadie, de ce nu.

Alte Nadii
Alte Nadii

-un articol despre monarhie și/sau familia regală britanică

-un ghid non-turistic pentru turiști români în Londra

-interviu imaginar cu Eminescu/Houllebecq/Che Guevara/Donald Trump, la alegerea mea. Cred că aș alege scriitorii, interviuri imaginare cu politicieni ar fi prea deprimante ținând cont de contextul politic actual (mie una nu-mi mai vine să citesc știrile, deși, bineînțeles, dacă nu citești știrile nu-nseamnă că lucrurile rele se opresc din întâmplat). N-am citit nimic de Houllebecq dar probabil ar fi distractiv într-un mod enervant, dacă pot să fac rost de ceva scris de el fără prea mare efort.

-interviuri imaginare cu alți scriitori, vii sau decedați, la alegerea mea. Pare-se că această categorie de articole e populară, a fost menționată de mai mulți oameni, așa că e probabil corect să-i dăm un avans de vreo +3 la puncte. Apropos, căutând în arhive mi-am dat seama că am mai întrebat odată publicul dacă vrea un interviu cu Arthur Conan Doyle sau Bram Stoker, și a câștigat Doyle, dar n-am avut timp să-l fac imediat și după aia am uitat. Așa că propun să începem cu Doyle.

quarter-life crisis: cum trecem peste ea sau măcar cum o manageriem, căci eroina noastră Nadia trăiește în general într-un atac de panică continuu, după cum se poate vedea. P.S.: Având în vedere că de fapt n-o să trăim, probabil, un secol, cei mai mulți dintre noi au depășit borna corectă de quarter-life pe la 17-18 ani. Nadia, optimistă de profesie!

-mâncărurile mele preferate și ne-preferate. Aceeași persoană m-a întrebat și cum fac sport, dacă fac sport, iar răspunsul la astă întrebare e scurt și la obiect: nu fac. Știu că ar trebui, dar mi-e extrem de foarte lene, așa că nu prea am nimic de zis pe tema asta. Când eram copil am fost bullied groaznic de colegii de școală pentru că eram neîndemânatică, așa că am rămas oarecum traumatizată pe viață. Aveam note mari în general, dar asta nu însemna mare lucru, copiii sunt în medie la fel de anti-intelectuali ca actualul președinte al Americii, așa că orice urmă de statut social sau respect din partea celorlalți se destrăma în sala/terenul de sport, coșmarul vieții mele (după matematică). Ca să scap de umilință, am convins-o pe mama să-mi scoată o scutire, dar e trist că a fost nevoie de așa ceva. Mi se pare că felul în care se face sport în școli e complet idiot, autoritarist și lipsit de înțelegere. Dacă aș fi eu ministru al Educației, aș programa niște ore de sport facultative unde elevii să poată încerca cât mai multe activități sportive fără presiunea notelor sau competitivității, și să-și aleagă singuri ce le place.

Na, ziceam că n-am nimic de spus, dar pare-se că aveam. Nadia, moară stricată.

-un serial desenat cu aventurile unui animal la alegere care trăieşte într-o zonă urbană şi e pus în tot felul de situaţii urbane. Acu, un serial nu pot să promit că desenez, dar un prim episod merge. Dar ce animal? Cu ce se ocupă? Să zic prima chestie care-mi trece prin cap? Șirețel Vulpeanu, Agent Imobiliar. Nici o legătură cu faptul că momentan sunt în căutare de casă nouă, nu, deloc, o coincidență.

-Desene cu alte scene istorice reînchipuite, la alegerea mea. Ăsta a apărut de două ori deci îi dăm un start de plus unu la vot. Cea mai recentă carte de istorie pe care o citii era despre Franklin, așa că asta pot oferi pe termen scurt.

Acu puteți vota să vă exprimați preferința! Primele 4 câștigă și apar în februarie. Și nu uitați:

  1. Articole despre ce mă taie pe mine capul pot continua să apară fără avertizare, și
  2. Puteți susține artistul independent de mare talent Nadia cumpărând desene și alte chestii făcute de ea.

Over and out.

P.S. Am primit pe ultima sută de metri încă o propunere: comentariu la versurile unei piese Rammstein, am adăugat la sondaj. De asemenea, am adăugat încă una care mi-a scăpat din mesajele inițiale (scuze!): un articol despre viața de angajat/piața muncii în UK/Londra. O să las votul deschis tot uichendul.

P.S.2 Votarea s-a încheiat! După cum puteți observa, primele 2 locuri sunt clare: „Quarter-life crisis” și „Viața de angajat”. După care avem 3 la egalitate: ghidul neturistic al Londrei, animalul urban desenat și „scrie despre Nadia”. Nu știu cum să le departajez, în afară de metoda „Ce-mi trece prin cap că mi-ar ieși din mână mai repede”, așa că am să las scrisul vag despre Nadia pentru mai târziu, în afara programului de dedicații februariene, dacă nu vă e cu supărare, pentru că în continuare habar n-am ce-aș putea să scriu vag despre Nadia. 

Vă mulțumesc pentru participare, articolele la cererea publicului vor începe să apară în cele ce urmează. 

11 gânduri despre „Alegeri fără comuniști, fără nomenclatură”

  1. Eu nu-nțeleg cum de nu-s mai multe voturi pentru interviuri imaginare. Oare votează lumea la-ntîmplare?!

    Adică – sînt convinsă că și despre celelalte subiecte o să scrii foarte fain, dar interviurile imaginare sînt niște minuni!

    1. Multumesc! Pai atunci sper ca ai votat. Oricum, cum am zis, interviul imaginar cu scriitor o sa primeasca un +3 bonus pt ca a fost propus de multi oameni, dar o sa vedem cum iese la sfarsit. In orice caz, indiferent de programul pt februarie, or sa mai fie interviuri d-astea in viitor 😀

      Ma intreb daca ar merita efortul sa incerc sa fac un e-book cu asa ceva? Sa zicem, toate interviurile de pana acum de pe blog + vreo 5-6 exclusive doar pt carte, intr-o cartulie online ieftina, poate si print on demand. Crezi ca ar cumpara cineva?

      1. Oaaa, daca as fi muult mai mica (iar copiii la care am acces sunt prea mici:) ) si as avea asa ceva la dispozitie, as folosi drept material pt comentarii la limba romana/straina la scoala. Sincer, as vrea sa vad moaca unui prof care se intalneste in cadrul formal al scolii cu ideile tale. 🙂

      2. Eu aș cumpăra și mai știu cîteva persoane care și ele (+ c-aș mai face publicitate și printre prieteni). Și bănuiesc și ceilalți cititori ai tăi ar vrea.

  2. Sigur ca s-ar gasi amatori pentru lucruri precum interviuri imaginare. Stii cum e, publicitatea facuta pe calea ‘din gura-n gura’ functioneaza si cateodata chiar destul de bine.. Eu stiu ca eu am aratat mai multor prieteni posturi de-ale tale si feedbackul a fost bun.
    Poate cand ai inceput blogul aveai doi cititori si jumatate. Acum poate ca ai sase cititori si trei sferturi 😃

  3. La multi ani Nadiabatecampii 🙂
    Poza de 10 ani e strasnica 🙂
    Unele lucruri ne plac mai mult decat altele, blogul tau imi place si daca il vei continua eu cu siguranta am sa il citesc.
    Daca ar fi sa propun un subiect acesta ar fi : Ce se mananca in UK in pauza de pranz, tu, colegii, …?
    Sugestie, adauga un buton de donatii, Paypall de exemplu, pentru cei ce vor sa suporte acest blog 😀
    PS: Apropo de sport, nu sunt pro sau contra, am prins perioada cu adeverinte ,medicale, nu esti singura care a preferat sa nu participe la ore, profesorii cu „fixatii” sunt o realitate, cei frustrati exista deasemeni. „Sportul” este o disciplina de studiu si practica la fel ca orice alta materie si tratarea ei altfel de catre sistem duce la negarea de catre multa lume a practicarii „sportului”, lipseste din educatie . Scoala publica americana trateaza sportul ca o disciplina, este 1 ora zilnic 5 zile pe saptamana!

    1. Multumesc! Cred ar trebui sa ma mut pe domeniu propriu inainte sa pot baga donatii prin Paypal, WordPress gratis nu permite. Daca iese aia cu „viata de angajat in UK” o sa vorbesc si despre pauza de masa.

      Americanii sunt fruncea la sport de performanta, dar la nivel de average citizen si in educatie eu nu i-as considera un model de urmat, tinand cont problema lor grava cu obezitatea si tot sistemul anti-intelectual de privilegii si musamalizarea comportamentelor nasoale de care beneficiaza elevii/studentii atleti. Miscarea fizica e importanta pentru sanatate, dar cantitatea de miscare minim recomandata medical nu include tumbe sau saritul la capra, 15-20 min de exercitiu fizic de intensitate medie pe zi sunt suficiente. Interesul sustinut si aprofundat pentru sport e o chestie vocationala si ar trebui tratata ca atare, zic eu.

  4. Multi ani inainte! M-am tot gandit cand am intrat prima data pe acest blog, cred ca a fost prin 2009. Ideea cu cartea nu e rea. Si sigur am fost de la inceput mai multi decat doi si jumatate. Apropo, jumatatea cine e?

    1. Danke schoen! La început citeau vreo 3 erau colegi de facultate cu mine, cred, că mă văicăream numa despre facultate. Acu am vreo 500 de subscriberi. Și jumătate. Nu știu cine e jumătatea, n-au fost toți așa comunicativi ca tine 😀

  5. Faptul ca nu te citesc foarte multi, dar nici putini, demonstreaza ca scrii lucruri interesante. Eu ma feresc sa citesc autori „celebri”, daca sunt pe gustul tuturor sigur sunt slabi. Oare cum arata o jumatate de cititor? E o tema buna pentru un desen de-al tau. 😊

Comentariile sunt închise.