Radio Surrey

În principiu, când mă-ntreabă cineva, zic că locuiesc în Londra, pentru că sună bine, și de Londra a auzit toată lumea. Ca s-o zic p-a dreaptă, totuși, acoperișul sub care dorm se află într-o suburbie care face parte din Londra în unele privințe, iar într-altele aparține de comitatul Surrey.

Surrey e exact Anglia aia pe care și-o imaginează toată lumea care n-a fost niciodată în Anglia și-o cunoaște numai din ecranizări după Jane Austen (de altfel, acțiunea nu foarte activă din romanul Emma se petrece în Surrey). În Surrey e liniște, pace și verdeață, păsărelele cântă, veverițele zburdă, pisicile obeze stau cu burta la soare, casele sunt drăguțe și halucinant de scumpe, oamenii au bani berechet și-și plimbă cățeii pufoși dimineața și seara. (Dar iată că uneori se mai rătăcește și câte-un imigrant ca Nadia, înghesuit într-o cămăruță închiriată.) Iar dacă dai drumul la radio, poți să te informezi de la BBC Surrey, cel mai englezesc radio din câte au existat vreodată.

Câteva dintre subiectele pe care am avut ocazia să le aflu de la Radio Surrey de-a lungul timpului:

-Săptămâna națională a ariciului. Nu mai țin minte care era unghiul de abordare, dar faptul că există o săptămână națională a ariciului e o știre în sine.

-Reportaj de la concursul „Copacul Britanic al Anului” (o competiție ai cărei concurenți nu cred că investesc prea multă emoție în rezultat): Olivia (*), corespondenta noastră, transmite acum de lângă unul dintre finaliști, tisa milenară sub care s-a semnat Magna Carta, aflată la noi în Surrey! Olivia, ai legătura.

Olivia?

Olivia?

Se aude doar un gâfâit.

Olivia, ce se întâmplă? întreabă crainicul din studio.

Alerg, zice Olivia, gâfâind. În jurul tisei milenare. (gâfâit) Sub care s-a semnat Magna Carta. (gâfâit). E foarte groasă și maiestuoasă!

Adevărul e că nu știu ce așteptam de la Olivia, că doar nu era să intervieveze copacul.

-Alt reportaj interactiv, probabil făcut tot de Olivia, se petrece cu ocazia lansării unui nou program cu câini polițiști, specializați în luat urma cetățenilor care trebuie musai găsiți.

M-am ascuns în pădure, zice Olivia în șoaptă, și aștept să văd dacă unul dintre noii recruți va reuși să mă găsească. Oh, m-ai găsit? M-ai găsit?

Se aude un gâfâit și-un slurpăit de câine.

M-ai găsit, da, zice Olivia. M-ai găsit. Ești cel mai bun băiat. Cine e cel mai bun băiat? Tu ești cel mai bun băiat! Dă-mi un pupic.

Momentul de tandrețe dintre Olivia și proaspătul polițist patruped se întinde pe câteva minute bune, banda merge. E important ca oamenii din Surrey să afle că angajații forțelor de ordine sunt recompensați cum se cuvine.

-Vandalism nemaiauzit pe o stradă din Surrey. Niște huligani lipsiți de bun simț și demnitate desenează puli și alte chestii obscene pe asfalt, astfel încât mămicile sensibile sunt nevoite să-și conducă copiii la școală pe rute ocolite, ca să-i ferească de priveliștea traumatizantă a pulii desenate. Un consilier local își dă cu părerea despre motivul din spatele acestor manifestări.

E din cauză că nu ni se alocă suficienți bani să reparăm asfaltul, vociferează el. Oamenii din cartier sunt supărați că își strică mașinile pe aceste străzi prost întreținute, așa că unii recurg la vandalism pentru a atrage atenția asupra gropilor.

Aha, zice reporterul Radio Surrey. Și sunteți sigur că n-are nici o legătură cu faptul că locuiți pe Strada Cocoșelului?

-Interviu cu omul-capră, bărbatul care a trăit câteva săptămâni în Alpii Elvețieni precum o capră. Planul inițial implica o viață caprină de durată mai lungă, dar aventurierul cu pricina s-a plictisit destul de repede să pască iarba în chiloți, mai ales că i s-a făcut și rău la stomac. Caprele veneau să-i adulmece barba, ca să afle dacă e mascul sau femelă. Omul-capră a scris o carte despre experiența lui. Acum locuiește în Peckham.

-Tot din ciclul „conversații cu oameni de cultură”:  în studio e invitată o expertă într-ale dialogului direct cu animalele, autoarea unei cărți pe această temă.

Cum v-ați dat seama că aveți acest talent? întreabă omul de la radio.

Primul animal care mi-a vorbit a fost un cal, răspunde experta. Atunci mi-am dat seama că animalele vorbesc, deși nu oricine poate să le înțeleagă, bineînțeles.

Și ce v-a spus calul? continuă jurnalistul, cu un calm desăvârșit de englezesc.

Păi, mi-a zis că nu-i place culoarea plăcilor de faianță din grajdul în care se afla. Apoi a făcut câteva glume. Animalele au un simț al umorului extraordinar, să știți.

Desigur, de atunci, experta a mai vorbit cu multe alte specii de animale și păsări. Dintre cele pe care le-a ratat, cel mai mult i-ar plăcea să converseze cu un cangur.

-O emisiune de dedicații muzicale a avut ca invitat un cetățean care lucrase timp de 40 de ani ca director de pompe funebre și avea multe anecdote interesante de împărtășit din acest domeniu, de pildă preferințele clienților în ce privește culoarea sicriului. Motivul vizitei sale la radio nu era însă cariera în sectorul mortuar, ci aceea de scriitor, autor al cărții SFATURI PENTRU O VIAȚĂ SEXUALĂ CÂT MAI INTERESANTĂ DUPĂ 55 ANI. Viață și moarte, Eros și Tanatos într-un singur om. Invitatul a ales în special muzică din anii 60.

-În fine, o poveste care-ți îngheață sângele în vine: un decapitator de pisici, cunoscut sub numele de Ucigașul de Pisici din Croydon, s-a rătăcit și prin Surrey, lăsând în urma lui feline dezmembrate. Cetățenii din Surrey sunt îndemnați să-și încuie pisicile în casă și să fie cu ochii-n șaișpe. Care-o fi treaba în Croydon, nu ne interesează, dar în Surrey ne iubim pisicile supraponderale și le apărăm cu prețul vieții.

(*) Nu o chema Olivia, dar am uitat cum o chema. Restul faptelor sunt adevărate, au fost reale și vor fi autentice.

P.S. Nu e știre de la Radio Surrey, dar ar putea să fie: ieri dimineață trenul meu spre locul de muncă a întârziat din cauza unei lebede care nu se mai dădea dusă de pe șine. Eu n-am văzut, dar ni s-a explicat foarte englezește de către conductor. P-asta recunosc că n-o mai auzisem.

9 gânduri despre „Radio Surrey”

  1. Noi aici in Erzgebirge ne confruntam cu probleme similare, ha ha, zilele astea se da sentinta definitiva intr-un proces de canibalism vechi de multi ani. Rammstein au facut si o piesa dupa cazul asta, Mein teil, adica bucata mea. Ha ha. Cazul e complicat pentru ca victima a fost mancata cu acordul ei, adica canibalul a dat un anunt pe internet: canibal fomist, caut victime gustoase. Si s-a prezentat tipul asta, fiind mancat cu acordul lui. Ba mai mult, cica un anumit membru, pe care il avem numai noi barbati, l-au mancat primul si impreuna, asta dupa amputare bineinteles, oare cu o sticla de Chianti? Restul a fost pus la lada frigorifica.

    1. Ahh…știam piesa aia, dar nu știam despre ce e vorba. Adică de fapt niciodată nu știu despre ce e vorba la Rammstein, că nu vorbesc o boabă germană, deși în general intuiesc că nu e de bine.

      Povestea asta de mi-o ziseși nu face nimic ca să contrazică stereotipurile vizavi de fetișurile fucked-up ale nemților.

  2. Versurile celor de la Rammstein sunt geniale, pacat ca nu stii germana. Iti pot da numai un exemplu, piesa Du hast. Piesa incepe cu „Du”, adica „Tu”, si continua cu „Du hast” care inseamna „Tu ai” dar poate insemna si tu urasti (Du hasst), asa ca el continua „Du hast mich”, adica „Tu ma ai” sau „Du hasst mich”, adica „Tu ma urasti”? A poseda/a avea/a ura pe cineva, acelasi lucru oare? Piesele lor au trimiteri si in problemele concerete si intunecate ale germanilor, se vorbeste voalat despre incest, canibalism, homosexualitate si alte subiecte sensibile din viata de zi cu zi ale germanilor. In Romania se scandalizeaza multa lume, pe buna dreptate, ca femeile sunt maltratate si eu aici in Germania trebuie sa dau cu biciul pana fac basici.

  3. Nu ai idee ce se intampla in lumea asta, Nadia :-)) Imi aduc aminte ca acum ceva timp Merkel a vrut sa interzica zoofilia. Ei bine tanti asta a reusit cam tot ce si-a propus, inclusiv sa aduca peste un milion de straini in tara si sa le dea si bani, totul impotriva vointei poporului ei. Dar nu asta. Imi aduc aminte de proteste dure in care au fost implicate multe utilaje agricole. Pana la urma totul a fost dat uitarii. Ceea ce imi aduce aminte de un banc, fiul intreaba: mami, de ce eu sunt negru si tu cu tata albi? Mama raspunde: la ce chef a fost cand te-am conceput zi merci ca nu latri! Si inca ceva: https://youtu.be/HNMq8XS4LhE

    1. Avand in vedere directia in care s-a dus conversatia, I’m not gonna click on that in caz ca e ceva ilegal in UK. Ai auzit ca madam May ne supravegheaza 24/24 tot ce facem pe net acuma, da? 😀

Comentariile sunt închise.