Povestiți-mi despre profii voștri nasoi

br-class-photo

Stimați concetățeni, m-am apucat de plănuit următoru-mi filmuleț animat, un soi de documentar despre viața de elev în România, pornind de la propria experiență cu o învățătoare șpăgară sărită de pe fix și un prof de mate alcoolic și violent, care mi-au lăsat impresia că în țărișoara noastră copiii erau (sunt?) la cheremul sistemului fără nici un mijloc de apărare împotriva abuzurilor. Stereotipurile alea nostalgice cu școala care te face om și dascălii devotați care-ți luminează mintea? Mda, n-au mare treabă cu ce-am trăit io.

Vreau însă să aflu și poveștile altora, dacă mai sunt oameni care s-au simțit așa când erau la școală. Cred că e important ca lucrurile astea să nu fie îngropate, facem lumea mai bună, mie o să-mi iasă un film mai bun și mai complet, voi o să aveți poate ceva catharsis să vedeți istoria transformată-n artă, win-win, ce mai.

Așadar, ați avut vreun profesor bețiv, violent, libidinos, corupt, sau altminteri nepotrivit pentru meseria asta?  Ați avut profesori sau profesoare care v-au umilit, jignit, terorizat, manipulat sau altminteri tratat nasol? Ați avut vreun prof sau profă de care vă aduceți aminte cu dezgust/frică/alt sentiment neplăcut și în zilele noastre?

Scrieți-mi 2 vorbe despre această figură marcantă a învățământului românesc (folosiți cu încredere formularul din josul paginii).

Ce nu vreau să știu:

-Cum vă cheamă pe voi sau pe profii cu pricina (deși, desigur, sunteți liberi să-mi spuneți dacă vreți). Nu fac o anchetă jurnalistică, și vă voi păstra anonimatul, așa că nu trebuie să vă faceți griji în privința asta.

Ce vreau să știu:

-Cum arăta, cum se îmbrăca, ce ticuri avea proful/profa cu pricina? Dacă puteți și-aveți timp, descrieți-l/o cât mai grăitor.

-Cam când și unde s-a petrecut tărășenia? La țară sau la oraș? Înainte sau după 1989? Bineînțeles, dacă sunteți elevi sau părinți acum, poveștile contemporane îs și ele binevenite.

-Cum reacționau oamenii din jur, părinții voștri, ai altora, alți profesori, alți elevi etc?

Ca la orice documentar, nu știu încă cum o să fie filmul sau măcar dacă merită să fie până termin research-ul, dar vă asigur că o să-l vedeți în cele din urmă pe blogul ăsta, cum ați văzut toate Nadiafilmele din trecut.

Danke schoen anticipat.

9 gânduri despre “Povestiți-mi despre profii voștri nasoi

      1. Am reușit să adun câteva amintiri și idei, de-ți folosesc la ceva te rog copiază-le. Subiectul merită multa atenție, eu nu prea sunt in stare să fiu obictivă din cauza sentimentelor/subiectivismului pe care-l am vizavi de învățământ.

  1. Am uitat să menţionez: București, în centru, înainte de revoluție cele cu învățătoarea. După revoluție celelalte.
    Părinții se înfuriau, dar nu îmi amintesc să fi intervenit, probabil din frică.

  2. Interesant gand. Sunt cumva destul de convins ca povestile pre revolutie sunt mult mai graitoare si mai pline de…aventura, cred, nu imi vine alt cuvant in minte. Dar niste relicve ale vechiului regim au ramas pana in zilele noastre.
    Imi e dor de liceu cateodata. Dar dupaia imi spun ca nu vad decat ce o fost frumos si cumva uit toate serile stresante sau situatiile neplacute.
    Mult success cu documentarul! 🙂

  3. Ah am uitat sa zic. Nu prea am povestit acasa ca ai mei nu prea puteau face mare lucru. Au fost cazuri in care au venit. Dar al doilea caz de care ti-am povestit e un pic stiintifico- fantastic. Nu te credea nimeni ce ziceam. Si nici ceilalti profesori nu puteau face nimic. Numai directorul. Care in final a facut ceva

Comentariile sunt închise.