M.C.N.C.P

Săptămâna asta, Marea Britanie a fost zguduită de o tragedie oribilă („mai rău decât Brexit”, cum au declarat mulți oameni pentru care Brexit nu va avea consecințe majore): reality-show-ul preferat al întregii țări, Marele Concurs Național de Copt Prăjiturele, a fost cumpărat din curtea BBC-ului de Channel 4, un post cu o viziune mai comercială asupra lucrurilor.

-Sunt așa de supărată, mi-a zis o colegă de serviciu, în ziua în care s-a anunțat nenorocirea. Nu-mi vine să cred. Emisiunea mea preferată. Or s-o strice de tot. Or să bage RECLAME din cinci în cinci minute.

-Presupun că or s-o facă să semene mai mult cu alte reality-show-uri, am adăugat eu (cu satisfacția pesimistului care pune paie pe foc).

-Cum sunt alte reality-show-uri? întreabă interlocutoarea mea.

-Eh, oftez eu, connaisseur într-ale holbatului la ecranul teve. Concurenții sunt aleși să fie cât mai scandalagii și isterici, puși să creeze tot felul de conflicte artificiale, să urle unii la alții, să se ia la bătaie, să se bârfească…Poate nici n-o să mai conteze la fel de mult dacă se pricep la copt prăjiturele.

(În ochii colegei se citea groaza.)

Marele Concurs Național de Copt Prăjiturele (să-i zicem, pe scurt, MCNCP) e de departe cea mai populară chestie care se întâmplă la teve în Țara lui Shxpr, mai populară decât meciurile de duminică, mai populară decât telenovela de după-amiază. Anul trecut, la finala concursului s-au benoclat mult mai mulți cetățeni decât ăia care au manifestat interes pentru finala Cupei Mondiale la fotbal sau vreun eveniment de la Olimpiadă. Popularitatea MCNCP-ului unește conservatori și laburiști, Brexiteni și eurofili, ca o pătură de glazură dulce care îmbrățișează toate straturile de blat: după ce s-a anunțat schimbarea de domiciliu a emisiunii, când prezentatoarele Mel și Sue au declarat că rămân la BBC și deci renunță la emisiune în viitor, toate ziarele, indiferent de orientarea politică, și-au exprimat regretul pe prima pagină.

Pentru nostalgicii retrograzi care vor să-și ia țara înapoi, coptul de prăjituri, biscuiți și alte chestii care se consumă la ceai e un simbol al imperiului măreț de pe vremuri, o activitate britanică pur-sânge, precum și o relicvă a vremurilor bune în care viața era liniștită, fără refugiați din Siria și alte trăznăi, familia era d-aia tradițională cum le place și românilor, și fiecare își știa locul. Concursul are, de altfel, loc într-un cort întins pe o pajiște undeva la țară, ca un târg de duminică în beneficiul bisericii, sau ceva de genul ăsta (nu cunosc prea bine tradițiile de duminică ale acestei națiuni). Pentru progresiști și liber-schimbiști, pe de altă parte, e prilej de ode în favoarea diversității oamenilor care apar în emisiune, care astfel simbolizează, iată, generozitatea și descuierea mentală a poporului britanic: una din prezentatoare e gay, iar în 2015 concursul a fost câștigat de o tânără musulmană cu hijab extrem de simpatică, care a vorbit despre religie și Mahomed de aproximativ zero ori, dar asta nu i-a împiedicat pe oamenii din presa de stânga să scrie enșpe articole despre importanța victoriei ei pentru religia islamică.

Apoi, dincolo de aceste considerațuni politice: cui nu-i plac prăjiturile? MCNCP e pentru toată lumea. În miezul unui sezon, o mulțime de oameni altminteri serioși pălăvrăgesc non-stop despre prăjiturit, mai ceva ca despre Game of Thrones. După un episod în care concurenților li s-a cerut să construiască o poveste din turtă dulce, cu tot cu personaje și clădiri care să stea în picioare, calamitatea care a lovit-o pe una dintre participante a fost subiect de dezbatere și căinare la radio: nunta ei din turtă dulce s-a transformat în Kill Bill când biserica din turtă dulce i s-a prăbușit peste mirii și nuntașii din turtă dulce. A fost un masacru din turtă dulce! Chiar și ăia care nu se uită la MCNCP vorbesc despre MCNCP, ca să-și exprime disprețul față de acest program de divertisment vulgar, stupid și plicticos (la care se uită în principal femeile, așa că bineînțeles că ăia care strâmbă din nas sunt în principal bărbați ). MCNCP e un Pokemon Go al televiziunii, adicătelea prilej să-ți demonstrezi superioritatea față de decăderea mentală a semenilor care au tupeul să se bucure de ceva ce ție nu-ți place: cu cât ești mai scârbit, cu atât te simți mai deștept. „Cum aveți timp de asemenea prostii? Găsiți-vă o ocupație, ce naiba.” Doar că asta înseamnă, desigur, că MCNCP-ul te-a atins și pe tine: all publicity is good publicity, cum zice englezul.

Cred că atracția MCNCP-ului constă în faptul că pare să se petreacă într-un univers paralel extra-relaxant și comod, în care toată lumea e politicoasă și prietenoasă și face parte din clasa de mijloc și singurele griji existente sunt: să nu ți se topească înghețata, să nu ți se taie bezeaua, să-ți crească brioșele cât mai pufoase și aurii. Habar n-am în ce constă premiul final, pentru că MCNCP-ul nu e materialist: concurenții vorbesc numai despre aspirația de a fi numit Cel Mai Bun Cofetar, și niciodată despre vreun beneficiu financiar. În lumea MCNCP-ului, toată lumea debordează de bunătate și fair-play. „Nu-mi cresc budincile”, se plânge cineva privind prin fereastra cuptorului o tavă de budinci de Yorkshire care se încăpățânează să rămână tuflite (când zic budincă, mă gândesc la un desert gelatinos, dar în Englezia cuvântul budincă poate denumi absolut orice, iar budinca de Yorkshire e o gogoașă diformă ne-dulce, care se servește cu friptură). „Care crezi că e cauza?” șoptește alt concurent, sugerând cauze posibile, și oftează amândoi cu ochii la budincile prost-crescute. „Eu trebuia să plec, nu tu. Mă simt atât de vinovat!” zice alt cofetar care a avut o zi proastă, către ăla care tocmai a fost eliminat.

Cei rămași în urmă sunt ajutați de competitori să pună glazură pe prăjiturele, să le aranjeze pe tăvi, ca să le poată prezenta la timp pentru deadline. Bunicuțe englezoaice de la țară și doctori indieni de la oraș, un bancher nigerian, o bodybuilderiță din Lituania, toți se țin de mână ca să se încurajeze reciproc în timp ce juriul format din Mary Fructuleț (vârstă aproximativă: 160 ani) și Paul Hollywood (un fante de obor cu ochi foarte albaștri) evaluează creațiile proaspăt scoase din cuptor, iar prezentatoarele Mel și Sue fac tot felul de jocuri de cuvinte despre prăjiturele și sex (Mușcă-mi chiflele! Apucă-mi halbele! Hm, n-am mai gustat niciodată o călugăriță!). E de rău, ce mai: recunosc că și pe mine m-a prins MCNCP-ul, și aștept cu nerăbdare miercurea ca să văd cine o să facă cel mai frumos păun din ciocolată, sau cea mai frumoasă clătituță dantelată în formă de inimioară, sau cel mai corespunzător de aburit dampfnudel, sau cea mai neașteptat de aromată pâinică împletită, sau…

Totuși, cine spală vasele după atâta prăjiturit nu e, probabil, la fel de fericit în universul MCNCP-ului. Noroc că nu suntem nevoiți să-l vedem.

2 gânduri despre „M.C.N.C.P”

Comentariile sunt închise.