Cruciadele pe înțelesul tuturor

Pentru că sunt o persoană complexă cu interese diverse, am citit o carte de peste o mie de pagini despre cruciade, fără să mă fi obligat nimeni. Și fără nici o legătură cu contextul socio-politic actual, că doar nu mai e posibil în zilele noastre, Doamne feri, un conflict religios între creștini și musulmani, nu-i așa? Da’ doar de curiozitate.

Acu, în linii mari, toată lumea știe povestea, cred: catolicii s-au dus să căsăpească musulmanii din Palestina în numele lui Gizăs și să întemeieze acolo un regat creștin, ceea ce au și făcut, după care musulmanii i-au căsăpit la loc și au desființat sus-numitul regat. Nenea istoricul pe care l-am citit eu a petrecut, probabil, un calup important din viața lui studiind liniile mici ale chestiunii și nuanțele complicate ale contextului socio-politic. Dar nuanțele complicate nu-s o chestie care să-i placă cuiva, nu? Așa că gazda dumneavoastră Nadia oferă un rezumat util(util la ce, nu știu exact), care simplifică povestea în câteva desene măzgălite pe genunchi în maxim zece minute fiecare. E un moment potrivit, chiar, înainte de Paști: Isus a înviat! Războaie pentru Isus!

Deși, mă rog, mai potrivit era să fie de Paștele catolic, că tărăboiul ăsta e în CV-ul lor, nu al nostru.

cruciada1

cruciada2

Erată: De fapt Barbarossa era cruciada a 3-a, am încurcat capitolele pentru că a 2-a e tratată foarte pe scurt, probabil pentru că creștinii au mâncat așa o cafteală epocală. Așa că transferați-l mental pe Barbarossa la Cruciada 3 cu Richard Inimă de Leu și Filip al Franței și înlocuiți-l cu Eleonora de Aquitania străduindu-se intens să scape de Ludovic al șaptelea.

baldvin

sibila

inocentiu

cruciada3

cruciada4

cruciada5

Clar ca lumina zilei, nu? Istoric ar fi trebuit să mă fac, mi-am ratat vocația.

17 gânduri despre “Cruciadele pe înțelesul tuturor

  1. Dar dacă tot suntem la potențiala ta carieră de istoric, cum ar fi să ilustrezi și alte evenimente esențiale și să faci un fel de colecție de History for dummies care preferă desenul? Eu sigur te-aș citi, am aflat despre cruciade mai multe decât am învățat tot gimnaziul! (nu știu dacă e relevant, dar între timp am absolvit și facultatea😀 – nu de istorie, măcar atâta)

      1. Din păcate știu atât de puține încât orice subiect te pasionează pe tine pentru mine cel mai probabil va fi noutate. Deci te încurajez (și citesc) în orice alegi x-D

  2. Intre secolul I si secolul XIX era noastra nu au existat crestini in sensul adevarat al cuvantului. Numai cu mari eforturi s-a restabilit adevarul in ceea ce priveste cultul crestin. Multi au platit la inceput cu viata pentru ca au incercat sa traduca sau sa raspandeasca Biblia oamenilor obisnuiti. Un alt pas si mai important a fost traducerea Bibliei dupa variantele originale din arameica, ebraica si greaca. In primele variantele nu se pomeneste nimic despre Iad.

    1. Depinde ce înțelegi prin sensul adevărat al creștinismului. Eu aș zice că nouășpe secole de gloată ignorantă devin până la urmă, totuși, sensul adevărat, volens-nolens.😀

  3. Gloata ignoranta a ramas si acum. Numai ca acum pun citate din Poptamas si poze cu pisici pe Facebook. Pe vremuri se duceau la biserica si ascultau slujba in slavona sau latina si nu intelegeau nimic.

    1. Păi și de ce crezi că ar fi trebuit să înțeleagă? Eu una n-am avut niciodată impresia că credința se bazează pe înțelegerea rațională a vreunor fapte sau vorbe. Cu cât înțelegi mai puțin, cu atât ești un credincios mai de succes.

  4. Depinde in cine si ce crezi. Totul e o chestiune de credinta. Nu ai fost niciodata in spatiu dar crezi ca pamantul e rotund, crezi ca lira are o valoare materiala, crezi ca exista tara Romania etc. Crezi in enorm de multe lucruri fictive in care ai la fel de putine dovezi ca exista ca si cei care cred intr-un zeu. Tarile, valoarea banilor, ideile politice, conceptele filozofice si multe altele nu exista practic dar credem in existenta lor. Pana si masa din bucataria ta, exista pentru ca tu crezi asta, nu pentru ca simturile tale iti comunica asta. Adica creerul tau crede ca masa e acolo pe baza informatiilor de la diversi senzori si cand o ia razna la masa aia mai stau si oameni care nu exista. Eu am un bunic senil si stiu ce zic. Totul e o chestiune de credinta. Realitatea e cu totul altceva. Cand ai timp sa citesti cartea asta:https://en.m.wikipedia.org/wiki/Sapiens:_A_Brief_History_of_Humankind

    1. Ma rog, toate sistemele de care vorbesti tu ca fiind credibile sunt man-made, adica nu e vorba de a „crede” in ele la modul absolut ci pur si simplu de conformare la functionarea lor ca sa poti sa functionezi si tu in societate. Eu personal pot sa cred ca tarile ca concept sunt un cacat, dar asta nu ma ajuta cu nimic la biroul de imigrari. Pe cand credinta religioasa implica ideea ca exista ceva extern si superior societatii umane.

      De fapt oricum nu la asta ma gandeam, neaparat. Ma gandeam la experienta unei slujbe religioase: e ca o transa colectiva, muzica lalaita, descantecele rituale murmurate ritmic, faptul ca imparti experienta cu alti oameni adunati acolo. Nu cred ca o slujba intr-o limba neinteleasa de credinciosi stirbea cu ceva experienta, ba din contra, probabil o facea sa para si mai magica, o poarta de acces intr-o lume in care altfel n-aveau treaba. E o chestie emotiva, viscerala cred, na, deci rolul „intelegerii” mi se pare nesemnificativ.

  5. Sa nu uiti de cartea aia, merita toti banii. Si de documentarele lui Adam Curtis, poate ti-am mai zis de ele. Eu am fost la adunarea unui cult obscur, nu era o biserica, unde se discuta destul de intens pe teme biblice iar la discutie participa toti. Nu se face nici un ritual, doar o rugaciune de inceput si una de sfarsit. Cam asa se tineau intrunirile si in secolul I era noastra. Asta nu o sa vezi in Romania sau la bisericile oficiale care sunt niste institutii sterpe.

Comentariile sunt închise.