Dogby și Catby

dogby and catby

Am vizitat de curând un amic care are un câine și-o pisică. Pisica e, ca toate stereotipurile culturale despre mâțe, frumoasă, grațioasă, curată, snoabă și disprețuitoare. Cât am stat acolo am văzut-o numai de jos în sus, privindu-mă circumspect din capul scării. Câinele, mic, sârmos, cu o ureche mereu pleoștită și una mereu ciulită, e, ca toate stereotipurile culturale despre câini, extrem de prietenos și mereu plin de entuziasm inepuizabil. Nu știu dacă asta face parte din stereotipul câinesc, dar avea și gaze într-un mare fel, și pentru că era așa de drăgăstos și-i plăcea să se cuibărească lângă mine pe canapea, am mirosit cam multe pârțuri câinești. De asemenea, mi-a bălit copios pe pantaloni în timp ce-și morfolea mingiuța preferată.

Am înțeles că cei doi nu prea sunt prieteni. Bineînțeles că a trebuit să-i desenez.

P.S. Proprietarul jivinelor e același prieten căruia i-am scăpat telefonul în vece la propria lui nuntă. Incredibil dar adevărat: omul încă vrea să fie prieten cu mine. Mai sunt și oameni cumsecade pe lumea asta.

5 gânduri despre “Dogby și Catby

  1. Poate ca vrea sa te tina aproape sa-ti adoarma vigilenta. Apoi sa-ti plateasca pentru telefonul scapat in veceu.

    1. Poate ca l-a indopat pe catel cu chestii care-l fac partaitor ca sa-mi plateasca pentru telefonul scapat in vece :))

  2. Am citit postul cu telefonul si nunta. De azi dimineata rad ca un cretin. Daca pana acum colegii doar banuiau ca sunt dement, acum nu mai au nici un dubiu.

  3. Am patit asta toamna ceva asemanator, un buldog ne-a scos pe balcon. Eram cu un coleg si 2 clienti. La inceput ne banuiam unii pe altii. Nu am crezut ca o potatie asa mica e in stare de asa ceva. Si nu stiu daca are legatura cu rasul dar sefu’ m-a anuntat ca de miercuri ma duc direct la sediu ca nu mai au de lucru la robotei.

Comentariile sunt închise.