Extraordinarele aventuri romantice ale Secretarei Kim

Aventurile Secretarei Kim

Pentru cei doi cititori și jumătate ai blogului meu nu e un secret că am văzut la viața mea o groază de telenovele, majoritatea sud-americane. Cu ocazia asta am învățat spaniolă atât de bine, încât la cea mai recentă tentativă de a viziona un astfel de serial („Femei Asasine”, varianta argentiniană, într-o perioadă de insomnii crunte acum câțiva ani; nu mă judecați prea aspru) n-am avut nevoie de traducere deloc.

În timp ce ilustra mea mamă, alături de care am prins microbul telenovelelor, s-a reprofilat pe seriale turcești (Suleiman Magnificul, etcetera), eu am observat recent că Netflixul britanic începe să adauge din ce în ce mai multe seriale sud-coreene, cu titluri care nu prea au nici un sens în engleză, de parcă ar fi fost traduse cu Babelfish. Știu că erau și în România la modă înainte să plec (mai sunt?) niște seriale coreene istorice, cu regi, prințese și spadasini, dar ale Netflixului sunt contemporane, și pline de romanț și melodramă ca niște telenovele d-ale noastre, doar că mai scurte. Bineînțeles că apetitul meu pentru romanț și melodramă mi-a trădat intelectul rafinat și de astă dată și (împotriva voinței mele, vă asigur) am început să mă uit și la telenovele coreene, sabotată și de sistemul dătător de dependență al Netflixului care îți tot bagă pe gât următorul episod precum și alte seriale asemănătoare cu ăla pe care tocmai l-ai terminat. Mi-e rușine, dar asta e: sunt, pare-se, telenovelistă incurabilă.

Așa că în cele ce urmează voi povesti, fie că vreți, fie că nu (probabil nu), despre un serial pe care l-am vizionat într-o săptămână fără să știu nici eu de ce, intitulat, conform Netflix, „Bătând din Nou”, dar conform altor surse internetice, „Îndrăgostindu-te de Nevinovăție”. Dracu știe cum s-o numi de fapt, nu vorbesc coreeană (încă. Mai așteptați preț de câteva seriale.)

În serialul „Bătând din Nou”, toate personajele sunt fie Secretare, fie Directori, în afara cazului în care sunt cumva Detectivi sau Lideri de Sindicat. Ca în orice telenovelă, avem un protagonist masculin, Directorul Kang, un băiat frumușel când are o freză OK:

Directorul Kang, cu o freză OK
Directorul Kang, cu o freză OK

dar, din motive numai de el știute, pe parcursul acestui serial are freze din ce în ce mai puțin OK, de la ciuf oxigenat și creț la breton de Justin Bieber.

Directorul Kang, cu o freză mai puțin OK
Directorul Kang, cu o freză mai puțin OK

Directorul Kang e un bădăran bogat, ca orice june prim de telenovelă, de parcă l-ar chema Luis Fernando. Protagonista feminină, Secretara Kim, e, ca orice protagonistă de telenovelă, frumoasă, sfioasă, virtuoasă și devreme acasă, de parcă ar chema-o Maria Guadalupe. Secretara Kim e inițial logodită cu Detectivul Ma, care nu e un personaj de interes. Al treilea personaj de interes e Directorul Lee, îmbrăcat mereu la patru ace și cu o moacă melancolică, pe care eu l-am identificat inițial drept Tăntălăul poveștii, adică prietenul folositor care o iubește pe Ea fără speranță.

Acțiunea se petrece la o Firmă de cosmeticale, în jurul căreia gravitează toți Directorii și Secretarele, precum și Liderii de Sindicat. Firma e condusă de Președintele Kang, care acum 25 ani l-a sabotat și umilit pe frate-său, celălalt Președinte Kang, ca să-i fure firma. Directorul Kang e fiul fostului Președinte Kang, și vrea să se răzbune pe unchi-său, actualul Președinte Kang! În acest scop, face niște Matrapazlâcuri Corporatiste ca să distrugă Firma, rostind des și amenințător cuvinte ca: Faliment, Acțiuni, Creditori, CEO, Consiliul de Directori. Președintele Kang nu se lasă intimidat, căci știe că Directorul Kang are o boală de inimă care-i lasă fix o lună de trăit. Doctorii sud-coreeni sunt foarte exacți cu estimările.

Secretara Kim, flancată de 2 stereotipuri cunoscute din telenovelele cu secretare (vezi "Betty cea Urâtă"), Secretara Grasă și Secretara Pițipoancă. A patra e doar o figurantă.
Secretara Kim, flancată de 2 stereotipuri cunoscute din telenovelele cu secretare (vezi „Betty cea Urâtă”), Secretara Pițipoancă și Secretara Grasă Amuzantă. A patra e doar o figurantă.

Directorul Kang o cunoaște din copilărie pe Secretara Kim, și nu poate s-o sufere, pentru că Secretara Kim e fiica Vicepreședintelui Firmei, care a contribuit la trădarea dintre Președinții Kang. Ca să arate că nu poate s-o sufere, Detectivul Kang o smucește și-o împinge pe Secretara Kim ori de câte ori o vede. (Nimeni nu explică de ce fata Vicepreședintelui e doar o amărâtă de secretară.) Directorul Lee îi cunoaște pe ceilalți doi din copilărie, pentru că a fost coleg de școală cu Secretara Kim și pentru că e fiul unui paznic de la Firmă. Detectivul Ma, logodnicul Secretarei, îi cunoaște din copilărie pe toți sus-numiții, pentru că a fost coleg de școală cu Secretara Kim și cu Directorul Lee și în plus e fiul Liderului de Sindicat de la Firmă. Deci toată lumea știe pe toată lumea din copilărie, să fie clar. Telenovelele sud-coreene nu pierd vremea cu cunoștințe superficiale.

Directorul Lee și Secretara Kim dovedesc că se cunosc din copilărie cântând împreună kpop în autobuz. Mai încolo au și dansat ca Animal X. Tipa aia din față nu pare că se bucură de prietenia lor sonoră.
Directorul Lee și Secretara Kim dovedesc că se cunosc din copilărie cântând împreună kpop în autobuz. Tipa aia din față e ofticată că n-are și ea un prieten din copilărie.

Iată însă că Directorul Lee, deși e într-adevăr îndrăgostit de Secretara Kim, nu e atât de tăntălău pe cât îl credeam: e responsabil cu ilegalitățile în matrapazlâcurile anti-Firmă ale Directorului Kang. Detectivul Ma află și îl ia la refec. „Suntem prieteni din copilărie! Fă-te și tu că nu știi de data asta!” imploră Directorul Lee. Dar Detectivul Ma se încăpățânează să fie scrupulos, așa că Directorul Lee se vede nevoit să-l calce imediat cu mașina. (Mă rog, nu vedem cine l-a călcat, dar trebuie să fii complet tălâmb să nu ghicești.) Fix în aceeași seară, Directorul Kang are nevoie de un transplant de inimă, și, ca în orice telenovelă care se respectă, se pricopsește fix cu inima Detectivului Ma!

După transplant, Directorul Kang se face bine imediat (doctorii sud-coreeni sunt foarte performanți) și își dă seama că a suferit niște schimbări de personalitate. Mai întâi, adoptă o coafură similară cu a decedatului. Apoi, începe să manifeste un apetit intens pentru acadele și K-pop siropos, întocmai cu decedatul, și să facă din senin gesturi tandre ca ale răposatului către copii, femei și animale mici. În fine, învață instant chiar niște mișcări de karate de-ale Detectivului Ma, și, cel mai rău, își dă seama că-l înțeapă corazonul la propriu ori de câte ori o vede pe Secretara Kim. „Suferi de Sindromul Memoriei Celulare, Directore”, îi explică doctorul. „Iar inima te înțeapă pentru că acum ești îndrăgostit de fata aia”. Doctorii sud-coreeni se pricep și la paranormal, și la amor.

Directorul Kang începe imediat să-și manifeste intens amorul față de Secretara Kim, smucind-o și scuturând-o și mai rău cu orice ocazie, ba chiar îi zdrelește mâna în ușa mașinii. (Secretara Kim, stoică și plină de spirit de sacrificiu, ca orice protagonistă de telenovelă, nu se lasă convinsă să meargă la doctor pentru atâta lucru, până nu i se sugerează că doctorul poate să-i facă și niște Botox cu ocazia asta. Doctorii sud-coreeni au mereu seringa cu Botox la îndemână). Ocazional, Directorul Kang se mai și burzuluiește la ea: „Nu ți-e rușine să fii așa drăguță? Ia să încetezi imediat!”

Directorul Kang, enervat că e îndrăgostit
Directorul Kang, enervat că e îndrăgostit

Totuși, uneori o mai smucește și cu folos, de pildă din calea unei mașini care era s-o calce (de mai multe ori), sau din fața unui cuțitar- în Coreea de Sud, ca peste tot, femeile sunt niște neajutorate care trebuie salvate încontinuu. Din cauza asta, Președintele Kang o suspectează pe Secretara Kim că fraternizează cu Directorul Kang, așa că se apucă și el s-o împingă și s-o smucească, ba chiar îi trage și o palmă, apoi o amenință că o reclamă la Asociația Secretarelor. Secretarele sud-coreene sunt, pare-se, o breaslă foarte serioasă, mai ceva ca Francmasoneria: fără aprobarea Asociației ești exclusă din meserie pe veci, plus că la datorie trebuie să faci o plecăciune ori de câte ori trec Directorii, plus că n-ai voie să mănânci mâncare chinezească, dat fiind că pute și te balonează. O Secretară trebuie să fie mereu parfumată și suplă, ca să nu mai vorbim de Botox, și are viață tare grea, încontinuu smucită și plesnită de toată lumea.

Între timp, acum că l-a înlăturat pe rivalul său prieten din copilărie (deși nimeni nu știe că el e făptașul, iar serialul se preface că nici noi nu știm), Directorul Lee găsește în sfârșit curajul să-i mărturisească Secretarei Kim c-o iubește. Și îi mărturisește. Și îi mărturisește iar. Și o ia de mână cu forța. Și o urmărește la cantină. Și o invită la el în birou, unde îi ordonă să mănânce prăjiturele. Și îi zice amenințător: „Auzi, până acum am fost prietenul tău din copilărie. Dar când oi deveni Președintele Firmei, n-o să mai fiu doar prietenul tău din copilărie. O să fim mai apropiați, da?” Și după aia îi tot amintește că se apropie deadline-ul să fie mai apropiați, în timp ce bietei fete îi cam stau prăjiturelele în gât. Apoi, dacă nu era deja clar că Directorul Lee e un psihopat, aflăm că are în birou un poster uriaș cu moaca Secretarei Kim. Directorul Lee e o variantă extremă de Nice Guy, genul ăla de tip care se văicărește încontinuu că e friendzoned. De ce nu-l răsplătesc femeile cu sex, când el e de o bunătate rară: nu le bate, nu le-omoară, ba se mai și preface că e prietenul lor? Viața e crudă cu Băieții Buni, ce putem zice.

Directorul Lee comportându-se perfect normal
Directorul Lee comportându-se perfect normal

În asemenea condiții, Secretara Kim trage concluzia logică, și anume că băiatul rău e de preferat, măcar știi cu cine ai de-a face, ca să nu mai vorbim că e mai frumușel. Așa că începe să fraternizeze de-a binelea cu Directorul Kang și convinge Liderii de Sindicat să-l facă Președintele Companiei după ce unchi-su, Președintele Kang, moare subit. Directorul Kang, plăcut surprins de această turnură de situație, se hotărăște să renunțe la Matrapazlâcuri Corporatiste și să se dedice relației cu Secretara Kim, pe care n-o mai tratează cu urlete și smucituri decât de 50 de ori pe zi, față de 100 precedente. Abordarea romantică a Directorului Kang include metode precum apropierea surprinzătoare pe la spatele Secretarei Kim ca să-i suflece mânecile de la jachetă, un truc descris ca fiind ultimul răcnet în materie de amor în Coreea de Sud. Flirtul sud-coreean e o treabă ușor dadaistă, pare-se.

He's appealing in pitiful concept
Traducerea dialogurilor e și ea tot mai dadaistă

Directorul Lee, respins de Secretara Kim, preia de supărare toate Matrapazlâcurile Corporatiste ale Directorului Kang. „O să cumpăr această Firmă și Secretara Kim va fi Secretara mea!” zice Directorul Lee. „Nu ți-o dau!” zice Directorul Kang. „Ba mi-o dai!” zice Directorul Lee. (În meciul patriarhatului, femeile nu sunt trofeul, ci mingea.) Directorul Lee vrea să-l vadă pe Directorul Kang îngenuncheat în fața lui, implorând să nu-i ia Firma, ceea ce-mi amintește de Marimar și celebrul incident al brățării scoase cu dinții din noroi, cunoscut oricărui telenovelist respectabil:

Dezvăluirea că donatorul de corazon al Directorului Kang e chiar Detectivul Ma provoacă și ea ceva bulbuci în apele iubirii care tocmai ce îmbobocea între protagoniști prin câte un pupat la beție. „Oare te plac pe tine, sau inima ta?” se frământă Secretara Kim. „Sunt într-un threesome cu propria mea inimă”, remarcă poetic Directorul Kang. Din fericire, Liderul de Sindicat, tatăl Detectivului Ma, o încurajează pe Secretară să se arunce în brațele noului pretendent. Detectivul Ma însuși își face apariția în chip de fantomă, dându-și binecuvântarea pentru noul cuplu.

Iar inima posedată se dovedește și utilă: Directorul Kang își dă seama că-și amintește cine l-a omorât pe Detectivul Ma ca și cum ar fi fost acolo. După ce explică, cu chiu cu vai, această superputere suprarealistă Detectivei Na, fosta parteneră a Detectivului Ma și cea mai violentă femeie din Coreea de Sud, cei doi reușesc să rezolve cazul.

Directorul Kang îi explică celei mai violente femei din Coreea de Sud că are superputeri
Directorul Kang îi explică celei mai violente femei din Coreea de Sud că are superputeri

Directorul Kang stoarce informație din flashbackuri, Detectiva Na stoarce informații de la martori prin bătaie și amenințări. Șoc! Groază! Directorul Lee e criminalul! Directorul Lee ajunge la zdup, și Secretara Kim, foarte supărată pe el, rupe prietenia lor din copilărie. Viața e crudă cu Băieții Buni.

Directorul Kang și Secretara Kim pot fi, în sfârșit, împreună. Se duc împreună la nunta dintre Detectiva Na, cea mai violentă femeie din Coreea de Sud, și un tip pe care abia l-a cunoscut. (În telenovelele sud-coreene, ca pretutindeni, e inadmisibil ca vreo femeie să rămână nemăritată.) Țopăie împreună sub soare. Dorm împreună complet îmbrăcați. Mănâncă împreună acadele.

50shades
„50 Shades of Grey” this is not.

Acu, știu că durează o groază să citiți toate astea, dar probabil mai puțin decât dacă v-ați fi uitat la toate cele șaișpe episoade. Blogul Nadiei, sursă eternă de informații vitale! Per ansamblu, am fost plăcut impresionată că Directorul Kang e doar isteric și imatur, căci am vizionat multe telenovele sud-americane în care eroul o violează pe eroină, sau o abandonează când e însărcinată, sau când e la zdup, și ea tot îl iubește. În telenovele, ca pretutindeni, femeile nu-și pot permite să aibă standarde prea înalte, că rămân fete bătrâne. Și toată lumea din Coreea de Sud e, pare-se, foarte mișto îmbrăcată și feșăn.

Ce țări mai fac telenovele? Aștept sugestii.

9 gânduri despre “Extraordinarele aventuri romantice ale Secretarei Kim

  1. Da, si asta m-a impresionat placut: cata eficienta! Intr-un serial mexican ar fi fost de 10 ori mai multe episoade pentru aceeasi poveste.

  2. Epic! Directorul Kang cu freza mai putin OK zici ca-i un ananas. Da’ un ananas mai bleah asa, necomestibil

  3. Telenovele indiene.🙂 cu femei casatorite inca din scutece. Pe postul meu preferat de radio fac reclama uneia numita „mica mireasa”.

    1. Am nimerit o data la o telenovela indiana, pe un canal teve despre care nici nu stiam ca-l prind. Niste rude de la tara aduceau un cadou unei tipe: o veioza. Cand destinatara cadoului a vazut veioza, a azvarlit-o imediat la pamant si a tipat ultragiata: „Cum indrazniti sa-mi aduceti o chestie d-asta, ca pentru clasa de mijloc, in casa mea? Taranilor!”

      Tipa era plina de aur si pietre pretioase peste tot, de-abia se misca, ca sa arate ca nu e din clasa de mijloc.

Comentariile sunt închise.