Nadia și Baltazar

Daria
Nadia prietenoasă (interpretată de Daria Morgendorffer)

Londra, metrou, dimineață. Nadia, în drum spre locul de muncă, citește o carte de povestiri SF– mai precis, la momentul întâmplărilor relatate, o poveste despre efectele unei modificări neurologice care ar împiedica oamenii să mai perceapă frumusețea fizică. Ar fi bine, ar fi rău? Citiți și voi dacă găsiți cartea, e destul de bună.

Urcă un băiat cu o pălărie foarte caraghioasă și hipsterească și se așază undeva în vecinătatea Nadiei. Chiar în fața lui stă o fată frumoasă.

Băiatul: Ahâm.

Fata îl ignoră.

Băiatul: Ahâm.

Fata îl ignoră, sau poate nu l-a auzit. Băiatul o ciocănește pe genunchi, ea tresare.

Băiatul: Scuză-mă că te deranjez, dar mi s-a părut că ești o persoană interesantă și voiam să mă prezint, eu sunt Baltazar.

Fata: Ăăă, bună, eu…

Băiatul pe care îl cheamă Baltazar: Adică Baltazar nu e tocmai numele meu adevărat, dar e numele cu care mă prezint, ca să le fie oamenilor mai ușor să mă țină minte. Uite cartea mea de vizită, poți să mă cauți pe Feisbuc. Nu-ți face griji, dacă îmi dai add, răspund imediat, sunt prietenos. Pe tine cum te cheamă?

Fata: Ăăă, eu… eu chiar trebuie să cobor la prima. La revedere!

Fata coboară la prima, cam în grabă. Sau poate s-o fi suit în alt vagon.

Baltazar: Adaugă-mă pe Feisbuc!

Baltazar își îndreaptă atenția spre altă fată, care stă lângă el.

Baltazar: Scuză-mă că te deranjez, nu te speria, nu sunt vreun ciudat, sunt prietenos, vorbesc cu toată lumea.

Fata nr 2: Ăăă, bună.

Baltazar: Mi-a atras atenția machiajul tău, mi se pare că ai un simț artistic deosebit.

Fata nr 2: Ăă, mulțumesc.

Baltazar: Eu sunt Baltazar, uite cartea mea de vizită. Nu mă cheamă chiar Baltazar dar cred că e mai ușor de reținut. Sunt foarte prietenos, îmi place să fiu prieten cu toată lumea.

Fata nu zice nimic, iar Nadia citește, așa că nu vă poate relata care e expresia ei facială în timp ce nu zice nimic.

Baltazar: Ești cumva studentă la arte? Mă gândeam că numai o studentă la arte ar putea să aibă un asemenea simț al culorii.

Fata: La arhitectură, de fapt. Chiar acum mă duceam la facultate…

Baltazar: Arhitectură! Și mai bine. Cineva ca tine ar trebui să re-gândească harta metroului, e un talmeș-balmeș total. Și unele culori nu prea merg împreună, chiar mă gândeam la asta. Cred că ne-a fost sortit să ne întâlnim!

Fata: …Chiar acum mă duceam la facultate, și acum am ajuns, deci trebuie să cobor! Mi-a părut bine!

Baltazar: Nu dai mâna cu mine? Acum suntem prieteni.

Fata dă mâna cu el și coboară la următoarea, cam în grabă. Baltazar rămâne tăcut câteva minute, apoi vine, pare-se, și stația lui, pentru că se ridică, dar înainte să se îndrepte spre ușă, se întoarce brusc spre Nadia.

Baltazar: Auzi, ție nu ți-am zis nimic. Știi de ce ție nu ți-am zis nimic?

Nadia îl învrednicește cu o privire ridicată cu greu din carte.

Baltazar: Nu că n-ai fi și tu drăguță, să nu crezi. Ești chiar OK.

Nadia: Aha.

Dar nu pari prea prietenoasă. Data viitoare încearcă și tu să pari mai prietenoasă!

Acestea fiind zise, Baltazar coboară.

6 gânduri despre “Nadia și Baltazar

  1. Si Ady a fost la un fir de par distanta sa umple de cafea telefonul si toate hartiile oficiale care ii populeaza biroul.🙂

  2. Scrii foarte frumos si ai mult umor Si nu mai umbla cu carti la tine, asta l-a intimidat pe bietul Baltazar.

Comentariile sunt închise.