Mișcarea de Rezistență

-N-avem scăpare, vin și la noi până la urmă, zice mătușa. La americani se întâmplă deja.

-Ce vine și la noi? zice mama plictisită, trăgând din țigară sub un calendar creștin-ortodox (August-Gustar, Septembrie-Răpciune, etcetera.)

-Buletinele Satanei, cu semnul fiarei, răspunde mătușa, nervoasă. Buletine de plastic, cu microcipuri în ele, cu numărul 666- toți o să fim obligați să le avem.

Mama nu e impresionată din cale-afară.

Mama: Eh, dacă vin, vin. O să avem buletine de plastic, sau cu microcipuri, sau ce-or vrea americanii.

Mătușa: Nu, nu. Trebuie să refuzăm. Nu trebuie să ne lăsăm înrolați de armata Anticristului. Zice și în Biblie: cei care primesc semnul Fiarei, devin ai Fiarei, și nu mai pot intra în împărăția lui Dumnezeu.

Mama: Atunci refuzăm, na.

Mătușa: Dar o să fie foarte greu să refuzăm, ce, crezi c-or să ne lase? Zice și în Biblie: cei care nu primesc semnul Fiarei n-or să mai poată cumpăra sau vinde nimic. Nimeni n-o să ne mai dea mâncare, nici un magazin. Va trebui să murim de foame pentru Hristos. O să fie cumplit, e îngrozitor să mori de foame. O să ne fie dor de fiecare cojiță de pâine pe care am aruncat-o la gunoi în trecut! Noi ca noi, ne-am trăit viața, cel mai rău o să fie pentru asta mică. Dar măcar o să fim martire.

Asta mică, adică Nadia, are, probabil, o moacă extrem de alarmată de perspectiva martiriului și decesului prin inaniție, pentru că Mama îi zâmbește liniștitor.

Mama, pragmatică: Eu n-am de gând să mor de foame pentru Hristos. Am un copil de crescut. Dacă îmi trebuie buletin de plastic ca să-i cumpăr de mâncare, atunci primesc și buletin de plastic.

Mătușa (oftează): Nu înțelegi nimic. Dacă o iubești p-asta mică, tocmai d-aia trebuie să refuzi, să te ții tare. Îi salvezi sufletul.

***

Douăzeci și ceva de ani mai târziu, toate persoanele prezente la traumatizanta conversație sus-menționată s-au pricopsit cu buletine de plastic, ba unele și cu pașaport biometric, evenimente pe care Nadia le-a așteptat cu groază în copilărie drept semnalul de începere al foamei martirice, dar până la urmă au venit și au trecut fără mare fâs. Așa că s-au mutat buturile, cum zice englezul: acu e vorba despre microcipuri la purtător. Aceeași mătușă îmi trimite vorbă să mă întorc în patria mamă, să scap de (sau, în fine, măcar să mai amân) implanturile electrocibernetice care se vor aplica obligatoriu imigranților în Vest, că la americani se întâmplă deja.

Nu e totuși cazul ca diasporenii conaționali să își facă bocceluța: sursa istericalelor românești pe care le-a postat și mătușă-mea pe Feisbuc e un site italienesc de știri inventate,  în stilul Cepei americane (sau Times New Roman al nostru). Adicătelea e la mișto, să ne înțelegem. Acum na, se întâmplă și la case mai mari, n-are toată lumea educația jurnalistică a lui mandea, să verifice din trei surse și dacă-i zice mă-sa c-o iubește.

OK, să nu ne hlizim prea tare, Anticristul nu există pentru că nu există prieteni imaginari care locuiesc în cer, dar nu e ca și cum ar fi incredibil ca niște nații să facă în mod oficial și legal o chestie absolut oribilă, că doar sclavie, holocaust și alte alea nu sunt povești de ficțiune fictivă. Și nu e ca și cum tehnologia modernă și multilateral dezvoltată nu e deja folosită în moduri care-ți fac părul măciucă, las’ că te spionează statul, dar probabil te spionează și Gugăl prin browser chiar în momentul ăsta. Dacă stai să te gândești bine, microcipurile pentru imigranți nu-s așa o idee fantasmagorică, mai ales că mulți se gândesc deja să le aplice prizonierilor din închisori (care, în viziunea unora, merită orice li se întâmplă, de la violuri la microcipuri, pentru că, nu-i așa, dinte pentru dinte e întotdeauna o soluție excelentă și sistemul judiciar nu dă niciodată greș) sau copiiilor, pentru că, nu-i așa, copiii nu-s oameni, ci animalele de casă ale părinților. Viitorul e un scanner care compară o ființă umană cu o bază de date, pentru totdeauna.

Dar e cazul să ignorăm genul ăsta de alarme nu pentru că n-ar fi plauzibile, ci pentru că, și dacă au dreptate și profețiile lor se îndeplinesc, oricum o să le ignorăm în continuare. Dacă aia o să fie regula, impusă de cei care au puterea și bastonu’, păi aia o să facă toată lumea, sau mă rog, majoritatea zdrobitoare, indiferent cât de absurdă sau malefică e situația. Sigur, în orice situație absurdă sau malefică există și mișcări de rezistență, dar care sunt șansele ca eu sau tu să facem parte din ea? Chiar suntem așa de neînfricați și nonconformiști? Eu cred că nu. Altfel n-am colabora în cele enșpe chestii absurde sau malefice care se întâmplă deja și din care facem parte. Nici măcar oamenii ăștia care se agită acuma n-or să fie în Mișcarea de Rezistență. Or să-și ia microcipurile liniștiți și or să se agite în legătură cu Următoarea Chestie.

Care nu știu exact ce-o să fie. Ce se mai întâmplă pe la americani?

5 gânduri despre “Mișcarea de Rezistență

  1. Ce se mai întâmplă pe la americani? Eu cred ca seceta din California si alte zone intens populate din zona (Brazilia/Rio) sunt un semnal de alarma. Dupa seceta va urma o perioada de foamete, sau o scumpire mare a preturilor la mancare (California e cel mai mare producator de alimente din State). Deja schimbarile climatice sunt evidente, indiferent de cauza (naturala sau provocata de om) si marile state care sunt principalul poluator nu au nici un gand sa ratifice un acord pentru limitarea gazelor cu efect de sera (SUA si China nu au semnat nimic) iar state ca si Germania isi sufoca industria cu tot felul de legi impotriva poluarii. Asta in timp ce putin mai incolo altii polueaza fara nici un fel de rusine. Cat despre cipuri si carduri, Romania nu duce lipsa de creduli.

Comentariile sunt închise.