Nadia și sexul

După acest titlu scandalos în urma căruia părinții mei, care încă trăiesc cu iluzia că fata lor are paișpe ani pe veci, au făcut infarct (ca și cum ar fi avut nevoie de și mai multe motive să nu le placă blogu-mi) și care parafrazează un film extrem de plicticos cu prea puțin sex și prea multă artisticăreală pretențios-minimalistă, să trecem la miezul problemei, într-un mod la fel de plicticos și amăgitor precum filmul sus-menționat. Adicătelea n-am nici cea mai vagă intenție să vă povestesc viața mea sexuală (aici ai mei pot respira ușurați din nou), dar auzii că în mirifica-mi țărișoară de baștină se tot dă lumea de ceasul morții despre ce soi de educație sexuală ar fi bine să se predea în școli.

Ăia care vorbesc cel mai tare sunt exact ăia care mă așteptam să vorbească cel mai tare: o adunătură de comitete și comiții cu nume precum Asociația Familiilor de Jesus Freaks Cu Cincizeci și Patru de Copii „Fetușii Sunt Mai Importanți Decât Femeile Deja Născute”, care folosesc eufemisme sarcastice gen Părinți Pentru O Educație Sănătoasă, or Asociația Pentru Toleranța în Spațiul Public (pentru că nimic nu dovedește Toleranța mai bine decât să-ți declari dezgustul pentru gay și pentru muierile care au avut mai mult de 1 partener sexual în viață).

De pe listă, mi-a atras atenția în mod deosebit Asociația Bărbaților Creștini din România, pentru că eu dacă aș fi bărbat n-aș striga în gura mare că îmi doresc musai numai o nevastă virgină, necum să-mi mai fac și o asociație pe tema asta, nu de alta, dar e posibil ca lumea să tragă concluzii pripite. E nițeluș ca și cum cineva ar vrea să danseze numai cu o parteneră care n-a dansat niciodată cu altcineva, și nici singură, și nici n-a văzut pe altcineva dansând, dar umblă cu un afiș pe care scrie „Dansați Cu Mine! Experiență Unică!” S-ar putea ca impresia generală să fie că tipul ăla nu știe nici măcar pașii de bază, și că de fapt speră că nefericita cu care dansează, dacă se vede călcată pe picior, o să creadă că așa e dansul. Mă rog, treaba lor, dacă vor să se facă de râs. De curiozitate, le-am vizitat și site-ul, de unde am aflat că ăla cu ideea organizației a fost un american (pare-se că habotnicii americani au un interes deosebit în a răspândi stilul lor de viață în alte colțuri ale lumii) și că Asociația a organizat, la un moment dat, următorul eveniment:

„ASOCIAȚIA BĂRBAȚILOR CREȘTINI și PENITENCIARUL TIMIȘOARA prezintă:

TRANSFORMĂRI SPECTACULOASE

Todd Pierce, un cowboy de excepție, va demonstra la fața locului cum se poate îmblânzi un cal nărăvaș. Vei fi provocat să crezi că NĂRAVUL DIN FIRE n-ARE LECUIRE!”

Să moară Veta dacă înțeleg care e legătura dintre creștinism și rodeo la penitenciar, da’ în fine. Trebuie să recunosc că m-au dus cu gândul la Ultimul Bărbat American.

Acu, e ușor să facem mișto de oamenii ăștia. Problema e că ideile lor sunt prezente în creierul majorității românilor, în general extrem de dornici să te judece conform tuturor principiilor de sfințenie pe care ei înșiși nu le aplică. P-ormă, chiar și fără să ne măsurăm în pioșenie situația e cam albastră. Sincer, măcar ăia care vor să te învețe despre sex prin prisma propagandei religioase sunt cu un pas în față în sensul că au un punct de vedere cu care sunt consecvenți. Lumea așa-zis seculară nu te învață absolut nimic coerent despre sex.

Nu pot să vorbesc pentru adolescenții și puberii de azi, că la mine perioada respectivă a fost acu 10-15 ani. Nu pot să vorbesc nici măcar în numele ălora din generația mea, ținând cont că am fost întotdeauna retrasă, ipohondră și șoarece de bibliotecă, trăsături care nu erau prea răspândite printre colegii mei de generație. Da’ pot să zic ce soi de instruire mi-ar fi fost folositoare, și restul lumii e liberă să fie de acord cu mine sau nu.

1.În primul și-n primul rând să fi existat. De-a lungul carierei mele de elevă,  singurele tentative de a mi se oferi informații de soiul ăsta, de către oricine, au fost următoarele:

-în clasa a doua, învățătoarea noastră complet țăcănită a adus un manual de medicină axat pe boli venerice, plin de poze instructive, și l-a lăsat deschis pe catedră, invitându-ne să răsfoim cu încredere. Cu ocazia asta cred că am văzut prima dată cum arată o puță, deși bucuria informației inedite a fost oareșce temperată de faptul că puța respectivă era acoperită de leziuni sifilitice. Cred că scopul acestei inițiative a fost să ni se bage în cap ce se poate întâmpla dacă nu ești cuminte. Problema e că nimeni nu s-a obosit să ne explice și care e procedeul prin care te pricopsești cu asemenea tărășenii, așa că multă vreme după aia am atribuit mental risc de sifilis și SIDA unei game variate de interacțiuni interumane- mai multe detalii nu vă dau, ar râde de mine și curcile. (Mă rog, simultan cugetam și la riscul de a fi trăsnită pe loc de Dumnezeu, dar aia mi se trage de la cărțile bisericoase ale maică-mii.)

-prin clasa a cincea, o firmă de absorbante a ținut, numai pentru fete, o lecție în care ne-au explicat în linii mari sistemul reproducător feminin și de ce există blestemul scârbos intitulat menstruație. Ne-au dat și niște pliante cu ilustrații și câteva absorbante gratis, trăiască capitalismul, deh, că fără ei nici măcar atâta lucru n-aș fi aflat.

Atât. La anatomie, în liceu, profa (vizibil gravidă, apropos) a trecut rapid, roșie la față și chicotind, peste capitolele astea, iar majoritatea elevilor erau oricum deja informați din, ăă, alte surse. Unii zic „părinții ar trebui să te învețe chestiile astea, nu școala”, dar mie nu mi-au zis părinții mei absolut nimic util, și nu cred că-s un caz singular (nu dau vina pe ai mei, așa au fost crescuți și ei, cred). Nici măcar nu e vorba doar despre sexi-sex. Nu mi-a explicat nimeni chestii elementare vizavi de dezvoltarea propriei cochilii de carne și oase. Când a început să-mi crească o țâță, am fost convinsă că sunt îngrozitor de bolnavă, și mi-am petrecut câteva săptămâni într-o neagră depresie, care acum retrospectiv mi se pare foarte amuzantă. Maică-mea, săraca, probabil mai habarnistă decât mine în unele privințe, dezaproba utilizarea oricărui soi de analgezice pentru crampe menstruale pentru că „faci cancer de la pastilele alea, mamă”, așa că mă aprovizionam cu Nurofen pe furiș. Și așa mai departe. Singurele mele surse de informație în epoca pre-Internet au fost cărțile și serialele alea softcore care se dădeau uneori la teve, și care trebuie să menționez că nu erau prea informative (deși mult mai puțin obscene decât majoritatea serialelor serioase contemporane de pe HBO).

2. Materia respectivă să facă eforturi să contrabalanseze misoginismul mirificei lumi în care trăim. Pe de o parte, presiunea cumințeniei (motivată religios sau nu) e pe umerii fetelor: ele tre’ să fie pure și virtuoase, băieții, eh, îs băieți, treaba lor e să insiste până reușesc. Carevasăzică ești responsabilă nu numai pentru buna ta purtare, ci și pentru buna purtare a celeilalte jumătăți a speciei, și asta de mic copil: la școală, dacă mă hlizeam cu vreun băiat în ore, eram dată afară doar eu. „Când văd o fată hărțuită de un băiat, mă gândesc întotdeauna că e vina ei: nu știe să gestioneze situația”, ne-a zis profa de română din liceu (o ființă de o prostie imensă, altminteri „romancieră”.). Pe de altă parte, în lumea „păgână” care nu te îndeamnă să fii cuminte, ba chiar dimpotrivă, responsabilitatea pentru 2 persoane e tot a ta: tu trebuie să fii supermegaatrăgătoare pentru băieți, tu le datorezi sex, contracepția e treaba ta 100%, etcetera.

Așa că ar fi foarte bine să vorbească cineva și cu băieții pentru o distribuire mai echitabilă a responsabilităților, în special în chestiuni legate de consimțământ. Și, ca să fiu sinceră, băieții au oricum nevoie intensă de informare, aș zice eu, pentru că destui tipi cu care am stat de vorbă au debitat inepții de o ignoranță crasă. Oameni în toată firea habar n-aveau, de exemplu, că fetușii nu se dezvoltă în stomac, sau că femeile au și ele, de la natură, păr pubian. Unii dintre ei exprimau tâmpenii cu candoare chiar în timp ce-mi țineau mie predici că sunt reprimată și neștiutoare. Vai de capul și de zilele noastre. Apropo, cred că ar fi fost drăguț ca firma aia de absorbante care a venit la școala noastră să le spună și băieților ce și cum cu menstruația, că nu strică să știe, altfel ajung adulți și fac atacuri de panică dacă îi rogi să dea o fugă la supermarket să-ți cumpere tampoane (true story, pățit de subsemnata cu un amic). Și, că tot veni vorba- lor cine le-a explicat cum funcționează propria pubertate? Să presupun că nimeni?

3.Să recunoaștem, în lecție și în general, că în societatea modernă multilateral dezvoltată și așa-zis revoluționată sexual lucrurile nu stau tocmai pe roze. Acilea mi se pare mie că dau cu bâta în baltă mulți așa-zis progresiști, unii altminteri bine intenționați: din dorința de a contracara habotnicii care spun că SEXUL E O NENOROCIRE E CEL MAI MARE PĂCAT EVĂR OMG ÎȚI VA DISTRUGE VIAȚA ȘI IADUL TE MĂNÂNCĂ, o iau cam depărtișor în direcția ailaltă, adicătelea E CEA MAI MIȘTO CHESTIE EVĂR OMG EXPERIENȚA DEFINITORIE A VIEȚII CINE NU FACE SEX NONSTOP E FRAIER CINE NU SE GÂNDEȘTE LA SEX NONSTOP E ANORMAL ȘI ATÂTA TIMP CÂT AVEM PREZERVATIVE ȘI PILULE NIMIC RĂU NU SE POATE ÎNTÂMPLA ȘI TOT CE ÎȚI TREBUIE CA SĂ FII FERICIT E SĂ TE ELIBEREZI DE INHIBIȚII. Unele dintre criticile bisericoșilor sunt justificate, și de-aia au atâta priză, chestie care trebuie înțeleasă înainte să fie combătută: nu e o minciună că suntem bombardați excesiv cu sexi sexi știu că mă vrei peste tot și degeaba, de la buletinul de știri la reclame la iaurt sau coșciuge, și că beneficiile și importanța sexului (definit numai drept penis+vagin) ne sunt băgate pe gât, în timp ce riscurile sunt minimalizate. Dar e aproape imposibil să critici această stare de fapt sau pur și simplu să deviezi de la entuziasmul impus pentru subiect fără să fii etichetat(ă) drept încuiat(ă) și reprimat(ă).

Ora de educație sexuală ar trebui să îi încurajeze pe elevi să gândească cu propriul creier. Dar probabil cer prea mult, ținând cont că școala în general nu îi încurajează pe elevi să gândească cu propriul creier.

Cam atât momentan, altceva nu-mi mai trece prin cap. Discutați între voi, gen. Sau nu. Cum vreți.

5 gânduri despre „Nadia și sexul”

  1. Uite un danez care s-a gandit deja de vreo 40 de ani la o solutie la cum sa fie educati copiii de mici in domeniul asta: http://metro.co.uk/2015/06/12/the-internets-getting-freaked-out-by-this-book-how-a-baby-is-made-5242706/

    No comments legate de eficienta sau lipsa ei, poate ar trebui facut un sondaj printre adultii care au dat de cartea asta in copilarie daca i-a ajutat sau nu.

    Cat despre analgezice, ii dau dreptate mamei tale, nu ca ar fi neaparat corelate cu cancerul (sau cel putin nu seminificativ mai mult decat o gramada de E-uri pe care le bagam in noi din mancare), ci pentru ca in general dependenta lunara de un medicament (oricare ar fi el) poate creea efecte secundare nebanuite, cum ar fi insomnia sau anxietatea sau mai stiu eu ce alergii.

    1. Dacă alternativa e să zaci ghemuită ca un melc urlând de durere timp de trei zile pe lună, aș zice că dependența de medicamente e alegerea corectă 😀 Nu prea îmi dă nimeni extra-vacanță în fiecare lună pe motive muierești. Și chiar dacă mi-ar da, nu mi-aș dori să o petrec zăcând. Sunt ok cu dependența lunară, că nu mă duc la Tour de France.

      Aww, e bine intenționată cartea, dar ce e cu desenele alea hidoase? N-au avut bani să angajeze un ilustrator profesionist?

  2. Ha! Ha! Tare cartea! Eu când am aflat pe unde se nasc copii (la orele de „educație sexuala”din fața blocului) cred că aveam vreo nouă ani, am avut un șoc și cred că o săptămână n-am mâncat. Cum pe acolo??? Oricum nu am avut parte de nici un fel de educație sexuala, nici la școală și nici acasă, iar atunci când copii mai mari povesteau ce-au văzut sau auzit era un pic hard. Oricum educația sexuala trebuie începută acasă atunci când încep și întrebările ca să nu caute copilul răspunsuri în alte părți, că de la școală la ce să te aștepți !

    1. Eh, ideea cu educația sexuală la școală vine din dorința de a oferi o perspectivă cât de cât imparțială și informată științific, aș zice eu. Adică cel puțin așa văd eu treaba. De-aia e cu atât mai enervant când unii încearcă să transforme treaba în propagandă religioasă, când copiii sunt și-așa spălați pe creier acasă întru credințele, maniile și ideile părinților, unele dintre ele destul de dubioase.

Comentariile sunt închise.