Nu mi-au plăcut niciodată pisicile

Acum că locuința noastră a rămas fără Șoarece, colegii de apartament s-au gândit imediat să aducă un animal de casă situat mai sus în lanțul trofic- mai precis, o Pisică. O Pisică mică, pufoasă și neagră ca iadul.

În ziua în care Pisica s-a mutat cu noi, mi s-a dat voie să mă prezint.

„Ai grijă, e mică, fragilă, și speriată”, mi-a zis stăpâna. Pisica s-a agățat de jacheta mea și a început să toarcă.

„Ești mică, fragilă și speriată?” o întreb.

„Dar de unde”, a răspuns Pisica, cu ochii mijiți. „Nici nu știu cum poți să întrebi așa o tâmpenie. Noi, Pisicile, nu ne temem de nimic.”

„E adevărat că aveți nouă vieți?” o întreb.

„E un stereotip stupid al oamenilor”, a zis Pisica și a căscat plictisită. „De fapt, avem paisprezece, și nu imediat una după alta. În viața mea numărul unu, am fost pisica unui Faraon, și m-au omorât special ca să mă transforme într-o mumie sacră. Sunt obișnuită să fiu adorată. Așadar, adoră-mă.”

Apoi Pisica a încercat să se cațere pe capul meu.  După aia n-am mai văzut-o deloc timp de câteva zile, dar stăpânii ei coborau scările dimineața cu ochii încercănați.

„Acum încercăm s-o obișnuim să mănânce, să doarmă și să facă caca la intervale regulate și la ore fixe, ca să nu ne mai trezească la patru dimineața fiindcă a făcut caca sub pat”, zice stăpâna. „Așa că dacă o văd că doarme când nu e ora de dormit, o zgândăr ca să o trezesc.”

„Voi, ceilalți oameni ai casei, puteți veni să vă jucați cu ea pe rând când e Ora de Joacă”, zice stăpâna. ” Cu grijă- încercăm s-o obișnuim să nu muște și să nu zgârie pe nimeni, niciodată.”

La Ora de Joacă, plimb un ghemotoc din hârtie de ziar pe podeaua camerei stăpânilor. Pisica îl urmărește cu privirea și sare dintr-un perete în altul ca o minge.

„Nu te-ai lovit?” o întreb.

„Noi, pisicile, nu ne temem de durere”, mi-a răspuns Pisica cu dispreț, și m-a zgâriat în treacăt. „În viața mea cu numărul patru, am fost pisica unei Vrăjitoare Medievale. Mă rog, de fapt era doar o mamaie care le dădea fetelor buruieni pentru avorturi, dar oricum ne-au dat foc la amândouă, și ce crezi, mi-a fost frică? Nici pomeneală.”

„O să o iau cu mine la serviciu în primele două luni sau cam așa”, zice stăpâna. Nu vreau s-o las singură, mititica.”

„Mă duc până la pâine”, zice stăpâna, „durează maxim douăzeci de minute. Peste zece minute, poți să te duci să vezi ce face Pisica? Doar ca să fiu sigură că e OK.”

„O încuiem în cușca portabilă noaptea deocamdată”, zice stăpâna, „ca să nu care cumva să se accidenteze în vreun fel când doarme.”

„Nu mai mâncăm nici unul dintre noi ciocolată”, zice stăpâna. „Ciocolata e otrăvitoare pentru pisici. Dacă ne rămâne un pic pe degete, și după aia nu ne spălăm pe mâini bine, și după aia ne linge Pisica pe mâini?”

„În locul tău m-aș fi plictisit deja să fiu așa cocolită”, i-am spus Pisicii când am văzut-o a treia oară, miaunindu-se și alintându-se în brațele stăpânei.

„Noi, pisicile, nu ne temem de plictiseală”, a pufnit Pisica. „În viața mea cu numărul șapte am fost pisica de expoziție a unei tanti foarte competitive. Mi-am petrecut cam șaizeci la sută din timp dormind într-o cușcă de jumătate de metru în tăvița cu propriul caca, și am murit de diabet cauzat de obezitate. Ce se întâmplă acum e un fleac.”

Totuși, ca să-mi arate că încă nu s-a resemnat cu plictiseala, Pisica a făcut un salt înspre farfuria mea de pâine cu gem.

Am, așa, vaga impresie că eu și Pisica n-o să fim bune prietene. Chiar în timp ce scriu aceste rânduri doarme fără griji pe pieptul colocatarului cel mai puțin preferat, ăla de fumează în bucătărie. Cine zicea că animalele au fler la oameni?

Mi-e dor de Șoarecele meu.

7 gânduri despre “Nu mi-au plăcut niciodată pisicile

  1. Pisicile incearca mereu sa se bage in seama cu oamenii cei mai neplacuti. Stiu pe cine trebuie sa convinga mai intai.🙂

    1. Acuma au descoperit că are și viermi intestinali, deci momentan să se frece de ăilalți colocatari, nu mă deranjează. :))

  2. Eu cred că-s clipe numărate până să ajungă să-ți placă de ea, fie și în stil telenovelistic dragosteură :p

  3. Daca un extraterestru vede scena descrisa de tine ar trage o singura concluzie: pisica e stapana si are cativa oameni ca si sclavi. La fel cand vede un caine care trage un om dupa el, om care in tarile civilizate are si o pungulita. Ce umilinta pentru saracul sclav ar zice extraterestrul!

Comentariile sunt închise.