La moartea unui șoarece

E primăvară, anotimpul ăl mai plin de viață, când natura se înnnoiește, animalele se împerechează și englezoii au cu toții alergie la polen (serios, n-am mai văzut atâția oameni cu alergie la polen într-un singur loc). Mie mi-a murit șoarecele de casă.

lilyghost
Lily și fantoma ei la locul de îngropăciune, îngrozind fauna locală

Știu că sunt tot felul de oameni cărora le place să bată câmpii cum că moartea dă sens vieții și alți struguri acri de felul ăsta. Io nu sunt printre oamenii ăia. Hai să fim serioși, toată lumea ar vrea să trăiască veșnic și să nu îmbătrânească niciodată dacă ar putea, restul e consolare ieftină cu care te minți singur ca să n-o iei razna de frică.

Sigur, din fericire pentru șoarece, ea n-a știut niciodată c-o să moară, așadar n-a apucat să-i fie frică. Adevărul e că am fost destul de răsfățată și norocoasă până acu: deocamdată n-a murit nici o ființă umană apropiată mie, iar animalele de casă anterioare le-am avut când eram copil și au fost mai mult pe capul maică-mii, săraca de ea, așa că asta a fost prima dată când am avut ocazia să văd o creatură murind (cu tot horcăitul după aer de rigoare) și după aia să merg și la înmormântarea ei. Sau, mă rog, să țin de șase în timp ce altcineva o înmormântează, că nu cred că e voie oficial să-ți îngropi hamsterul în parc.

În principiu experiența mi-a confirmat părerea pe care o aveam deja, și anume că nu vreau să am niciodată copii, pentru că n-aș putea să aduc pe lume o ființă și după aia tot eu să-i explic că trebuie să îmbătrânească și să moară, mi se pare o cruzime cumplită. Dacă ar fi după mine, specia umană ar dispărea prin extincție pașnică voluntară, probabil. Nu mă aștept să mă răzgândesc mai încolo, ba chiar dimpotrivă- pe măsură ce o să am de-a face, inevitabil, la un moment dat, cu moarte mai multă și mai serioasă, inclusiv a mea.

Dar în fine, să nu deviem de la subiect. Subiectul e Lili, e necrologul ei. Deci, la revedere, Lili, hamster de vârstă incertă. Lili era pufoasă și extrem de talentată la evadări. Noaptea făcea o groază de zgomot în roata ei de hamster. Îi plăceau în mod special pătrunjelul, spanacul și alunele.

IMG_0923

Cu această ocazie am aruncat un ochi pe Wikipedia, la lista tuturor rozătoarelor care există pe fața Pământului, și m-a bucurat în mod deosebit existența următorilor:

-Tuco-tuco Sociabil, împreună cu Tuco-tuco Robust și Tuco-tuco Puternic, care sunt specii diferite, da?

-Hutia-Impostor, probabil un complice al Zokorului Fals

-Veverița zburătoare cu dinți complecși

-Jerboa Pitic cu Coada Grăsană

-Șobolanul-Cârtiță Curajos

-Șoarecele Cățărător Remarcabil

-Șoarecele Căprioară Delicat

-Akodontul Pufos și Moale

-Șoarecele cu Urechi în Formă de Frunzuliță Definitiv

-Șobolanul cu Blana Minunată, probabil prieten apropiat al Șobolanului cu Coada Frumoasă

-Hamsterul Românesc (suntem peste tot acasă, porțile ni se deschid, inclusiv pe o listă a speciilor de rozătoare)

Lili era însă un Hamster Sirian. La revedere, Lili.

9 gânduri despre “La moartea unui șoarece

  1. La revedere Lili.

    Candva o prietena mi-a povestit cum a inmormantat ea cu barba-so o pisica intr-un parc din Canada, prin mijloc de ianuarie. O adevarata aventura.

  2. Imi aduc aminte de un prieten care isi cumparase hamster si nu i-a dat sa bea apa. Cica isi ia apa din seminte sau ceva de genul, il invatase un dealer de la care il si primise. Oricum era o perioada tulbure din viata noastra, cu multe chimicale ca sa zic asa. L-a gasit innecat intr-o caldare. A rabdat el saracu de sete, dar pana cand? Macar a murit satul.
    Si apropo de moarte, cand eram copil bunica mi-a citit „Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”. De atunci stiu ca si in varianta improbabila in care ar exista Raiul, ar fi un loc extrem de plictisitor si de care ne v-om satura repede.

    1. Cred ca povestea aia intra destul de bine la categoria Struguri Acri de care vorbeam. Interviu cu un Vampir e alt exemplu care imi vine in minte.

      1. E o religie cretina care promite un anumit numar de virgine dupa moarte. Se vede ca ala care a scris asta nu se pricepea la femei. Cel mai avantajos ar fi un numar oarecare de foste prostituate mute. La crestini e mai simplu, e suficient sa te spovedesti in ultima clipa. Trebuie sa stii numai exact cand e ultima clipa. O treaba cam dificila. Ca budist este cel mai greu, ce fapte bune trebuie sa fac cand o sa fiu rama ca sa reajung om? Asta nu se explica in cartile lor, practic cand te reincarnezi in alt organism viu esti ca si pierdut.

  3. La o intrebare pusa de o femeie orice ai raspunde este gresit. Practic orice intrebare e o capcana. Daca ma intreba: ma iubesti? si eu ziceam da, urmarea lovitura fatala: de ce? Si in punctul asta odata ajuns esti ca soricelul in fata motanului: stii ca o sa mori, speri numai sa nu te doara. Cel mai bine este sa fugi sau daca nu poti fugi e bine ca in loc de raspuns sa iti ceri direct scuze. Asa ca la intrebarea ta daca femeile nu mor raspunsul meu este: imi pare rau, data viitoare o sa fiu mai atent.

      1. Se cheama realism. Niciodata nu am fost capabil sa dau un raspuns suficient de bun unei femei. Si daca dupa eforturile, unele chiar supraomenesti, reuseam sa ma apropii de un raspuns corect urmau alte intrebari, intrebari care nu se opreau pana cand nu faceam o greseala.

Comentariile sunt închise.