Zâmbiți, mâine va fi mai rău

În aproximativ o lună se vor petrece în Marea Britanie alegerile pentru noul Parlament și implicit guvern, un eveniment mirific unde noi ăștia rătăciți pe-aici de pe alte meleaguri n-avem voie să votăm, dar ne vom bucura oricum de consecințe, mai ales că imigranții în general, ăia est-europeni în mod special și ăia români în mod super-special sunt deseori centrul atenției. Acu, nu știu dacă subiectul ăsta a fost observat de românii din România. Pe Internet eu nu-l văzui. Pe de o parte, sigur, nu e important din cale-afară pentru lumea de-acasă. Pe de altă parte, opinia publică din țărișoară dă uneori impresia că-i pasă de expați de numa-numa, și ori de câte ori se petrece ceva menit să confirme stereotipul Emigrantului Român Martir, Muncitor, Talentat, Care Sporește Gloria Patriei, Moare de Dorul Ei și Face Totul Numai Pentru Ea (vezi statul la coadă întru sprijinirea unui prezidențiabil iubit de presa și internetul român) sau să-l insulte (vezi show-ul ăla de pe Channel 4) curg râuri de cerneală virtuală și nu numai. Deci vă pasă de noi, nu? Nu?

Pe dracu’, știu că nu vă pasă, dar uite că io o să vă povestesc oricum cum se arată lucrurile și care vor fi consecințele pentru românii de-aci. Pe scurt: indiferent cine se alege, o să fie nasol.

Acum pe lung: joi a avut loc prima dezbatere televizată între liderii principalelor partide politice din Marea Britanie, șapte la număr. M-am uitat și eu, că oricum n-aveam ceva mai bun de făcut. Concurenții au fost, după cum urmează:

  1. David Cameron, Partidul Conservator, actual Prim-Ministru

cameron

Votanți: Ăia cu bani și în special ăia cu afaceri mari. Cameron însuși, copil de bani gata al unui agent de bursă, e un demn reprezentant al acestui segment. În tinerețe, Cameron a fost membru al Bullingdon Club, un grup pentru studenți Oxfordieni masculi și bogați al cărui ritual de inițiere e să dai foc ostentativ la niște bancnote și care are ca ocupație principală vandalizarea cârciumelor din împrejurimi. Actualul om de finanțe al guvernului și actualul Primar al Londrei au făcut și ei parte din clubul ăla. Nu-i așa că-i frumos când oamenii rămân prieteni cu tovarășii din studenție?

 

Bullingdon Club 1987. David Cameron e al doilea din stânga, rândul de sus. Primarul Londrei, Boris Johnson, e al treilea din stânga, rândul de jos. Poza e dintr-un articol Daily Mail.
Bullingdon Club 1987. David Cameron e al doilea din stânga, rândul de sus. Primarul Londrei, Boris Johnson, e al treilea din stânga, rândul de jos. Poza e dintr-un articol Daily Mail. Ăla cu ochelarii de hipster nu știu cine e, dar tare mi-ar plăcea să-l pocnesc.

Ești o comunistă înrăită care are ceva cu oamenii bogați, Nadia- veți zice. Băi, nu, n-am nimic cu ei, în afară de faptul că eu nu-s bogată și cel mai probabil nu voi fi niciodată, deși mi-ar plăcea să fiu. Da’ problema e că ei au ceva cu ăia care nu sunt ca ei- ținând cont că s-au concentrat pe tăierea ajutoarelor sociale, tăierea finanțării pentru sistemul național de sănătate (și privatizarea lui subtilă) și reducerea taxelor pentru corporații, cetățenii care nu înoată în bani nu prea au motive să simpatizeze cu partidul lui Dave.

De ce e rău pentru noi: Înainte să se aleagă guvernul lui Dave, un concetățean a așteptat trei săptămâni ca să primească permisul de muncă. Doi ani mai târziu, Nadia a așteptat nouă luni pentru același permis. Dacă vă imaginați că e o coincidență, sunteți de o naivitate drăgălașă ca un pisic ciufulit. Cameron are tot interesul să fie anti-imigranți, pentru că Nigel Farage a furat cei mai mulți votanți de la Conservatori, iar acum Conservatorii muncesc peste program să-și atragă publicul înapoi. Cameron promite să reducă imigrația, să negocieze limitarea dreptului la liberă circulație în UE (și știm cu toții că nu se gândește la nemți când zice asta, nu?) și să restrângă drastic accesul străinilor la ajutor de șomaj, NHS etc. În plus, în funcție de rezultatul alegerilor, nu e exclusă o alianță între Conservatori și UKIP (Nigel a zis deja da, Dave n-a zis nu), cu care chiar că am dat de dracu’.

  1. Ed Miliband, Partidul Laburist

miliband

Votanți: Cum îi zice și numele, Laburiștii sunt, în teorie, apărătorii drepturilor oamenilor care muncesc. Miliband, un nene peltic și lipsit total de carismă, a încercat să bată monedă pe ideile astea în dezbatere, unde a promis creșterea venitului minim, interzicerea contractelor de muncă ocazională și taxarea suplimentară a vilelor scumpe. În practică, majoritatea Laburiștilor vin de la același Oxbridge și aceleași școli private ca și Conservatorii, cu care seamănă mult mai mult decât cu propriul electorat. Și oricum, aș zice că adevăratul electorat Laburist la ora actuală e mai degrabă clasa de mijloc. Pe parcursul dezbaterii, Ed a implorat repetat, holbându-se direct în cameră: „Faceți-mă prim-ministru! Vreau să fiu prim-ministru. Când o să fiu eu prim-ministru, totul o să fie bine și mișto.” Ce-i drept, Miliband e singurul concurent care are șanse să fie prim-ministru în locul lui Cameron. Ed e și preferatul ziariștilor de la The Guardian, care l-au lăudat atât de deșănțat și neconform cu realitatea după dezbatere încât mă întrebam dacă ei nu cumva erau din greșeală pe alt canal.

De ce e rău pentru noi: Când s-a decis că românii nu vor avea drept de muncă în Marea Britanie imediat după intrarea în UE, vă rog să nu uitați că guvernul era Laburist. În zilele noastre, pentru că Nigel a avut așa de mare succes în a impune imigrația ca subiect de interes în campania electorală, Laburiștii nu-și pot permite să rămână în urmă. Ed a recunoscut că partidul lui a greșit să fie atât de primitor cu imigranții în trecut (dar vai, ce primitor!), și că de acum înainte va fi mai dur- concret, a promis aceleași limitări și restricții ca Dave, doar că reduse la jumate ca severitate, ca să arate că el e totuși mai progresist. Ed a promis să împiedice companiile să mai exploateze muncitorii străini, dar având în vedere că inclusiv politicieni laburiști au fost prinși cu ocaua mică exploatând angajații, mă scuzați dacă nu mă entuziasmez și umplu de încredere. Laburiștii au mers atât de departe cu populismul încât și-au făcut și căni promoționale anti-imigrație. Deci ne-am lămurit, da?

mugs
Cana Laburistă. De pe site-ul Laburiștilor.

 

  1. Nick Clegg, Partidul Liberal-Democrat, actual Vice Prim-Ministru

clegg

Votanți: Lib-Dem era până nu demult a treia cale în Marea Britanie, alegerea celor care s-au săturat până în gât de cele două partide mari conduse mereu de aceiași oameni. În 2010, Clegg era omul momentului; presa l-a declarat câștigătorul dezbaterilor electorale. Liberal-Democrații au promis tinerilor multe chestii, inclusiv abolirea taxelor pentru învățământul superior, și au primit în schimb voturile lor în număr mare. După alegeri, Clegg a format o coaliție de guvernare cu Conservatorii, o dezamăgire cumplită pentru majoritatea votanților lui. Noul guvern a decis, ăă, triplarea (3x, da?) taxelor pentru studii superioare.

Ei bine, ca în orice poveste despre trădare, pe trădător nu-l mai respectă nimeni. Cota Lib-Demilor a scăzut atât de mult încât inclusiv scaunul parlamentar al lui Clegg e în pericol. Pe scurt, n-o să-i mai voteze nici cucu. Nick Clegg, fostul star în ascensiune, și-a început noua campanie electorală vizitând un spital pentru arici (da, englezii au spitale pentru arici), probabil pentru că știe că de la oameni n-are rost să mai aștepte mare lucru.

De ce e rău pentru noi: OK, nu e rău pentru noi, pentru că nu-l mai votează nici cucu. În teorie, Liberal-Democrații sunt un partid „internaționalist”, anti-xenofob, pro-imigrație, care susținelibera circulație și Uniunea Europeană- deci ar trebui să ne pară rău după ei. Dar manifestul Liberal-Democrat include și el limitarea imigrației, etcetera, adică aceleași oale despre care știm deja că se sparg în capul nostru, pentru că nu dă bine să spui că imigranții sunt pur și simplu scoși țapi ispășitori, iar în practică, prezența „internaționaliștilor liberali” în guvern nu ne-a folosit la nimic. În dezbatere, Clegg a zis de mai multe ori „să nu uităm că există imigranți răi și imigranți buni” (când nu era ocupat să se laude cu tot ce-a mers bine în guvern și să dea vina pe Cameron pentru tot ce-a mers prost), și cred că e clar că nu se referă la nemți când zice „imigranți răi”. Deci, ducă-se.

  1. Nigel Farage, UKIP, Vadim al Marii Britanii circa anul 2000

farage

Votanți: Publicul lui Nigel sunt în principal englezii albi fără bani și slab educați, care se simt abandonați de celelalte partide (copiii albi săraci se descurcă cel mai rău la școală dintre toate grupurile demografice) și care se întâmplă să fie suficient de rasiști și de prostălăi ca să nu priceapă că sunt manipulați să dea vina pentru sărăcia lor pe ăia care au și mai puține drepturi ca ei și nu pe bogătani. Un public strong pentru Nigel sunt și „libertarienii” a la USA care vor abolirea legilor împotriva discriminării de rasă, gen, orientare sexuală la locul de muncă, a concediilor maternale, a legilor care protejează mediul etc. Și asta pentru că Nigel vrea să scoată Marea Britanie de sub jurisdicția curții europene a drepturilor omului. Toate personajele negative din Captain Planet, Batman și Superman ar vota UKIP dacă ar locui în Anglia, carevasăzică.

captain planet villains
Câțiva susținători de-ai lui Nigel.

 

De ce e rău pentru noi: Ascensiunea lui Nigel se datorează 100% urii lui față de străini. Nigel urăște străinii atât de mult încât ar fi amuzant dacă n-aș fi și eu o străină în UK. Cine e de vină dacă nu-s bani? Străinii. Cine e de vină dacă nu-s locuri de muncă? Străinii. Cine e de vină dacă Nigel n-a ajuns o dată la o petrecere pentru că era trafic? Străinii.  Cine e de vină dacă nu mai bat mingea copiii pe stradă? Străinii. Cine e de vină dacă Nigel se taie când se bărbierește? O vrăjitoare țigancă leproasă din România care l-a blestemat, precis. În dezbatere, Nigel a răspuns la fiecare întrebare cu „străinii sunt de vină, hai să ieșim din UE”, deși n-ar fi avut nimic cu UE dacă nu s-ar fi extins, dar românii sunt inferiori nemților. (Românii sunt, apropos, singura nație de imigranți pe care Nigel a numit-o în emisiune. V-am mai zis că suntem preferații lui!). Desigur, cea mai memorabilă declarație a lui Nigel și probabil din tot șoul a fost aia că bolnavii de SIDA care nu sunt cetățeni britanici trebuie lăsați să moară.

Cel mai probabil, Nigel n-o să câștige alegerile și nici n-o să fie prim-ministru- dar va avea câțiva parlamentari și poate suficientă greutate cât să influențeze componența și politicile guvernului. Dacă din postura de partid neparlamentar UKIP a fost suficient de puternic să otrăvească agenda publică în așa hal, cred că e clar că din mai încolo chiar că am dat de dracu’.

  1. Nicola Sturgeon, Partidul Național Scoțian

sturgeon

Votanți: SNP are guvernul majoritar în Scoția la ora actuală și a fost principalul promotor al ruperii de Marea Britanie, idee care rămâne principiul lor de bază, chiar dacă deocamdată a pierdut la referendum. Dacă tot nu poate să aibă independență, Partidul Nicolei Sturgeon se mulțumește momentan  să ceară mai multă autonomie și viață mai bună pentru scoțieni. Gurile rele zic că Scoția se bucură deja de viață mai bună, de exemplu învățământ superior gratuit și medicamente gratuite, tocmai pentru că Anglia face banii din care sunt finanțate. În dezbatere, Nicola Sturgeon a avut vorbele la ea, s-a poziționat drept vocea feminină plină de compasiune și „din popor”, în contrast cu băieții bogați la costum și obsedați de bani, și a făcut o impresie excelentă (toate ziarele au lăudat-o la unison), atât de bună încât mulți englezi sunt supărați acum că n-au cum să voteze cu partidul ei.

De ce e rău pentru noi: Scoția nu prea are străini, e subpopulată și are nevoie de forță de muncă, așa că programul SNP propune o creștere, nu o reducere a imigrației. Dar asta nu înseamnă că vor să primească români cu brațele deschise. De fapt, ținând cont că idealul SNP e Scoția independentă, inițial normele de liberă circulație din UE nici nu s-ar mai aplica o vreme, cât e renegociată relația cu UE (și poate niciodată, pentru că nu garantează nimeni că UE ar decide că are nevoie de Scoția). Ce vrea SNP-ul e un sistem de vize pentru străini bazat pe puncte, ca în Canada: cu cât ești mai educat, mai tânăr etc. cu atât ai șanse mai mari să fii primit. Adicătelea, pentru românii care vor să meargă în Scoția, un pas măricel înapoi față de situația actuală. Apropo, cică din sondaje nu prea reiese că scoțienii ar fi mai xenofili decât englezii. 

  1. Leanne Wood, Plaid Cymru (Partidul Galez)

wood

Votanți: Plaid Cymru e un partid mititel, care a ieșit abia pe locul trei în Wales la ultimele alegeri, iar în afara Țării Galilor n-a auzit nici cucu de ei. Ideologic vorbind, Leanne și ai ei își doresc un Wales independent și sunt adorabil de idealiști, declarându-se pro dreptate socială și ecologie și anti-discriminare, dar bineînțeles numai pentru Țara Galilor.

De ce e rău pentru noi: Nu e nicicum pentru noi, pentru că Plaid Cymru e un participant irelevant la dezbatere, care ar putea să se alăture lui Clegg la spitalul de arici. Dar dacă ar avea vreo putere, s-ar aplica aceleași observații ca în cazul SNP (vezi mai sus). În orice caz, Leanne Wood e simpatică și l-a pus la punct pe Nigel Farage în dezbatere („Să-ți fie rușine”, i-a zis ea, cu un accent drăgălaș), deci măcar pentru atâta lucru putem să ne placă de ea, că oricum e inofensivă.

  1. Natalie Bennett, Partidul Verde

benet

Votanți: Electoratul Verde cu tradiție sunt hipsterii ecologiști și vegani care vor să salveze urșii panda și au șapte pisici acasă- sau poate oamenii care își dau seama că nu e hipsteresc să te preocupe ecologia mai mult decât economia pentru că nu putem respira, mânca și bea bani la propriu. Odată cu scufundarea lui Clegg, cota Verzilor în sondaje a crescut de zece ori și au început să fie văzuți drept noua Alegere a Tinerilor Progresiști. Politicile lor sună prea bine ca să fie adevărate, cum ar fi un venit garantat pentru toți cetățenii, chiar dacă nu muncesc (și din când în când câte una care sună complet țăcănit, cum ar fi decriminalizarea membrilor Al-Qaeda) iar contracandidații le etichetează drept stângism anarhic radical comunist matriarhal periculos și practic Satana- care însă nu poate fi Satana pentru că Verzii sunt simultan niște elfi naivi care vor să avem toți unicornul nostru personal. Mie una îmi plac ideile radicale și unicornii, în general. Problema e că Natalie Bennett e un vorbitor extrem de slab care habar n-are să justifice într-o dezbatere cât de realiste sunt chestiile pe care le propune și din ce-o să plătească pentru ele.

green
Câțiva susținători ai Partidului Verde

 

De ce e rău pentru noi: Partidul Verde e la fel de unicorn și în chestiuni de imigrație- printre altele, propune ca imigranții să fie primiți indiferent de nivelul lor economic sau educațional, și vrea ca toți „ilegalii” stabiliți aici de peste cinci ani să fie iertați. Laburiștii au o cană anti-imigrație? Verzii au o cană pro-imigrație!  Când s-au ridicat restricțiile la muncă pentru români și bulgari, șefa Verzilor ne-a urat personal Bun venit.  Deci în principiu n-ar fi rău cu Verzii. Doar că, ahm, una din dorințele lor pe termen lung e ca Marea Britanie să părăsească Uniunea Europeană dacă UE nu devine mai eco- și, alături de Farage și Cameron, Bennett promovează și ea ideea unui referendum pe tema asta în viitorul apropiat. Sigur, asta nu înseamnă că vor vize pentru români- Verzii vor, de fapt, abolirea treptată a tuturor vizelor pentru toată lumea. Dar care rezultat are șanse mai mari să vină primul, ce credeți?

Ăștia-s toți.  Zâmbiți! Mâine va fi mai rău.

9 gânduri despre “Zâmbiți, mâine va fi mai rău

  1. Încet-încet, Regatu’ Unit devine un fel de România de Vest – politic-social vorbind.
    Ori o Belgie de Nord, unde scandalurile sexuale sunt perene.

    1. Asta cam așa e.
      Doar că mă calcă pe nervi cât tărăboi se face în presă și cât de mult se vorbește despre mărunțișuri „de imagine”, care ne ajută și mai puțin.

  2. Eu zic sa incepi incet sa inveti limba germana. Au din ce in ce mai multa nevoie de forta de munca straina, din diferite cauze: probleme demografice, economie in crestrre, plus ca si ei emigreaza in tari unde se traieste mai bine (de ex. Elvetia sau Suedia).

      1. Cica si aici s-a vrut un fel de campanie anti bulgari si romani dar Muti si serviciile secrete germane au intervenit prin intermediul unor ziaristi care fie au fost platiti fie erau membri ai serviiilor. Am citit asta intr-un articol despre libertatea presei din Germania care e la fel de inexistenta ca peste tot. Ziaristii au fost asa de mituiti sau de santajati ca ne-au numit „prusacii balcanilor” lucru care m-a facut sa ma cracanez de ras.

  3. Si apropo, 90% dintre cei care incearca sa invete corect si logic limba germana turbeaza cu spume la gura sau fac pareza incercand sa pronunte cuvinte simple ca fluture.

Comentariile sunt închise.