Țara arde, etc.

Să fumezi nu te face la fel de cul ca Lauren Bacall. Lauren Bacall e cul pentru că e Lauren Bacall. Ar fi la fel de cul ronțăind morcovi.
Să fumezi nu te face la fel de cul ca Lauren Bacall. Lauren Bacall e cul pentru că e Lauren Bacall. Ar fi la fel de cul ronțăind morcovi.

De când stau în chirie la comun în Englezia, am avut onoarea să locuiesc cu câțiva indivizi extrem de interesanți. Am locuit, de pildă, cu un nene care avea un temperament atât de năbădăios că într-o seară a luat la pumni energici un colocatar care făcuse greșeala să-l trezească din somn, activitate din care s-a întrerupt, ce-i drept, cu gentilețe, cât a trecut printre ei alt colocatar (nevinovat și aflat în drum pentru că i se năzărise să-și spele niște prune la bucătărie în miez de noapte). Am locuit cu un nene care era căutat de Interpol și care și-a înjunghiat prietena fix în casa în care aveam și eu bucuria să mă găsesc, și de unde a și fost de altfel săltat ulterior de autorități. Am locuit cu o fată care nu răspundea niciodată la salut, mânca numai supă din maxim trei legume pe care și-o făcea o dată pe săptămână pentru toată săptămâna, și care o dată a vărsat un coș de gunoi în fața mea și a luat fiecare deșeu în parte ca să mi-l fluture pe sub nas, urlând simultan: „Ce zici, asta se reciclează? Asta se reciclează? Nu se reciclează! Habar n-ai!” Și ca să vedeți ce soi rău sunt, acum când locuiesc cu oameni relativ stabili psihic, politicoși, non-violenți și fără cazier, tot găsesc ceva care să mă calce pe nervi. Mai precis, un băiat care se încăpățânează să fumeze în bucătărie.

Adicătelea, mă rog, în teorie, el fumează afară, în curtea interioară, doar că de fapt se proțăpește în pragul ușii care dă înspre curte și pufăie așa, cu ușa deschisă și cu fumul împuțind vesel încăperea. Mai sunt și alți fumători în casă, dar ăia au bunul simț să iasă de-a binelea în curte cu țigara și să închidă ușa după ei. I-am zis de vreo două ori, Cu Un Zâmbet Amabil (cu englezoii nu poți comunica fără Un Zâmbet Amabil) să iasă și el de tot și să închidă dracului ușa, dar tânărul face cum zic eu imediat dup-aia de maxim două ori, după care revine la obiceiul inițial. Pe scurt, mă enervează. Și în timp ce bombăneam eu în sinea mea despre cât mă enervează băiatul ăsta, mi-am dat seama că au început să mă pălească năravuri englezești, pentru că în România n-aș fi avut tupeu să mă enervez din atâta lucru, dat fiind că toată lumea ar fi fumat oricum înăuntru, ba chiar cu ușa închisă, și mi-ar fi aruncat cu o farfurie în cap dacă aș fi îndrăznit să comentez ceva. Mi-e dor de suficiente lucruri din patrie, dar nu mi-e dor de nesimțirea fumătorilor. 

Văzui acu, via Internet, că iar se propune cu jumătate de gură o lege anti-fumat pentru România (de fapt, un soi de frecție la un picior de lemn, care revizuiește pe ici pe colo în părțile esențiale, dar nu schimbă nimic), și iar e dezbatere, ce mai freamăt, ce mai zbucium, și eu mă întreb dacă toți oamenii ăștia au băut gaz sau au inhalat prea mult fum, pentru că nu îmi dau seama cum de mai există dezbatere pe asemenea subiect, când lucrurile sunt evidente. E la mintea cocoșului și a altor animale la fel de tăntăloaice: fumatul în orice fel de spațiu închis în care vrei să mai stai și dup-aia mai mult de trei minute e scârbos, și evident că trebuie interzis- pentru spațiile pe care le împarți cu alți oameni, că na, nu poți împiedica oamenii să fie scârboși în propria garsonieră dacă vor. Dar că e scârbos e absolut incontestabil.

E ca și cum te-ai pișa în cadă și după aia te-ai bălăci în urină cu orele, cu diferența esențială că urina e de fapt mai puțin dăunătoare și miroase ceva mai frumos decât fumul de țigară. Altă diferență esențială mai e și că în cazul fumatului obligi și pe alții să se bălăcească în pișatul tău. Lumea are obiceiul să se plângă foarte des de Omul Ăla care se suie în autobuz și miroase urât, mai ales vara, și de care ne ferim toți, dar cetățenii care fumează în spații închise sunt mai ceva decât Omul Ăla din toate punctele de vedere. Adică, na, poate Omul Ăla e sărac și n-are o baie unde să se spele, dar țigările sunt scumpe, restaurantele și barurile sunt scumpe, deci dacă fumezi într-un restaurant singura explicație logică e nesimțirea. Și când zic nesimțire mă refer la sensul propriu și la ăla figurat al cuvântului în mod simultan- adică nu doar proastă creștere, ci efectiv când stai într-o duhoare suficient timp n-o mai observi, ceea ce e cred că e cazul fumătorilor care au devenit imuni la propriul damf. Da’ noi ăștialalți nu suntem imuni, și de bun simț e să faci tot posibilul să nu împuți și pe alții, așa cum e de bun simț să încerci să nu te pârțâi de față cu alți oameni. Iar dreptul de a împrăștia prin aer chestii otrăvitoare care miros urât nu e garantat de nici o Constituție.

Ce mi se pare amuzant e că în general conaționalii mei se dau de ceasul morții că România e curul Pământului și „vreau o țară ca afară” și „dacă mai continuă lucrurile așa, eu emigrez” și așa mai departe, dar când li se vâră sub nas niște chestii în care alte țări chiar sunt mai civilizate, dar pentru care e necesar să fie ei, personal, mai civilizați, „ce, ne bagă nouă Vestul pe gât ideile lor? Noi suntem patrioți și facem cum vrea mușchiul nostru. E bine aici sus în copac.” Am văzut că unii o dau în argumente libertariano-americanoide: „statul să nu reglementeze! libertate personală! fac ce vreau cu banii mei, huo!” dar serios, majoritatea statelor americane au reguli anti-fumat mai restrictive decât România. O fi California locu’libertății și viselor voastre, da’ acolo n-aveți voie să fumați în restaurant. (Și încă fumatul e o chestie măruntă. Hai să nu intrăm de data asta în dovezi de civilizație mai profunde- am citit de curând un articol care zicea că România e de departe cea mai homofobă țară din UE.)

Să fie clar, pentru mine argumentul sănătății nu e unul de primă importanță, adică mai precis nu în ce privește sănătatea fumătorilor, de care personal nu-mi pasă nici cât negru sub unghie. Aici sunt de acord cu aplicarea libertății individuale: fiecare om ar trebui să aibă dreptul să-și scurteze propria viață sau chiar s-o încheie fix atunci când are chef (n-aș fi împotriva înființării unor Cabine pentru Sinucidere ca în Futurama). Problema apare când te simți atât de șmecher încât crezi că poți să o scurtezi și pe a altora, și e dovedit că fumatul pasiv e și el nașpa. „E, dar multe chestii sunt nașpa, dacă ne-am feri de toate am trăi într-un balon!” Așa e, multe chestii sunt nașpa, dar e la latitudinea fiecăruia să aleagă ce riscuri e dispus să își asume și ce riscuri vrea să evite. Eu, de pildă, știu că zahărul e nasol pentru sănătate, dar mănânc dulciuri în continuare pentru că îs gustoase, și din punctul meu de vedere merită riscul. Nu m-aș duce să torn altcuiva prăjiturele pe gât cu forța, și nici nu-s de acord ca fumătorii lui pește prăjit (sau afumat) să decidă pentru mine că fumul de țigară, care mie nu-mi provoacă nici o plăcere, e un risc acceptabil, că doar nu i-am ales președinții mei personali. Și nici n-ai cum să-i eviți. Nu în România- sau, cel puțin, nu în București, că la alte localități nu mă pricep. La primul meu job, lumea fuma în birou. Eu eram antisocială cică fiindcă mă țineam la distanță. Băi, recunosc, nu sunt prea sociabilă, dar în cazul ăla motivul era că nu puteam să respir.

De fapt, asta e discuția cea mai caraghioasă. „Fumatul e o chestie de socializare! Vorbești, bei, mănânci, dansezi, fumezi! Tre’ să suporți să înghiți fumul fiindcă fumează prietenii tăi, și-ți iubești prietenii, nu? N-ai vrea ca prietenii tăi să se lipsească de o plăcere de hatârul tău, doar ca să nu faci tu cancer, nu? Arăți că le ești prieten adevărat dacă ești tu singurul care se sacrifică, de fiecare dată! Ăia care nu vreți să se fumeze pe lângă voi- stați acasă, sclifosiților, n-aveți prieteni!”

La care mie îmi vine să răspund invariabil: „da’ ce te face să crezi că prietenia unui sconcs egoist e atât de valoroasă?”

UPDATE: Am închis comentariile la articolu’ ăsta pentru că are deja destule și m-am plictisit și de el și de discuție. M-am lămurit, discriminarea fumătorilor e cea mai nașpa nedreptate a omenirii de la Apartheid încoace (cineva zicea că o să pornească un ISIS al consumatorilor de tabac), dacă nu ți se dă voie să fumezi în nasul altora e totuna cu prohibiția și o să vedem noi când o să apară un Al Capone al țigărilor, piața liberă o să rezolve tendința spre nesimțire a umanității în mod natural ca o baghetă magică fără Harry Potter. Mă declar învinsă, copii. OK? Da’ nu vreți voi mai bine să fumați altceva în loc de tutun? Nu miroase mai frumos, dar măcar o să fiți mai calmi.
Asta dacă nu cumva sunteți d-ăia care o dau în paranoia. Mamă, ce enervanți sunt și ăia.

17 gânduri despre “Țara arde, etc.

  1. domnsoara nadia, initial am vrut sa fac un comentariu in care sa iti spun cat esti de nesimtita, dar am observat dupa aia ca tu de fapt doar bati campii asa ca m-am calmat. totusi…cateva idei:

    – sa inteleg ca o persoana care fumeaza e o persoana scarboasa, iar tu esti automat superioara mie pentru ca nu ai acest obicei, iar eu sunt o scursura a planetei pentru ca fumez si iti afectez tie sanatatea. totusi in momentul in care o persoana e preocupata de reciclare si nu intelege „cum pot unii idioti sa fie asa de nepasatori cand vine vorba de planeta mama???”, atunci acea persoana e instabila psihic………, a daaaa, plamanii tai sunt mai importanti decat aceasta planeta, am uitat.

    -„pentru că în România n-aș fi avut tupeu să mă enervez din atâta lucru, dat fiind că toată lumea ar fi fumat oricum înăuntru, ba chiar cu ușa închisă, și mi-ar fi aruncat cu o farfurie în cap dacă aș fi îndrăznit să comentez ceva”. acum locuiesc doar eu cu prietena mea intr-un apartament dar timp de 3 ani am locuit impreuna cu inca 6 persoane si eram singurul fumator, mi s-a spus la inceput ca se fumeaza doar in bucatarie. de fiecare data cand voiam sa fumez daca era cineva in bucatarie ceream voie sa fumez o tigara si asta chiar si la 3 ani de stat acolo iar ei imi ziceau daca pot sa fumez sau nu si eu le acceptam decizia. vin strainii din toata lumea si se mira decat de ospitaleri si de treaba sunt romanii….si pleaca vaca asta imputita in anglia si incepe sa prezinte: uite dom’le ce tarani is romani.

    -auzi…tie iti place sa te machiezi nu? NOOOORMAAAAL ca iti place. stii cate sute de mii de animale sunt chinuite si omorate in fiecare an doar ca tu sa te dai cu ruj inainte sa sugi p***? poate eu cand fumez sunt ca si cum as face o baie in pisat, tu in schimb cand te machiezi strigi in gura mare cat de tare de doare in pi*** de tot mediul inconjurator.

    -eu unu fumez de 9 ani de zile, si imi amintesc cat de stresant era fumul de tigara inainte sa ma apuc. de asta cand fumez, am grija sa nu fie persoana in jurul meu, daca pe banca de langa mine se afla o mama cu un copil…ma duc pe o banca la 50 metri distanta, in statia de tramvai mai sunt si alti oameni? plec in capatul statiei, am terminat tigara si urc in tramvai si e plin de oameni, tin gura inchisa si barbia in piept ca sa nu simta toata lumea mirosul de hoit din gura la mine. dar tu cand esti din KFC si iti pute gura a balega amestecata cu maioneze, tii gura inchisa in autobuz??? tii pe dracu!!!! voi nefumatorii asa va place sa va dati mari destepti si oameni cu bun simti cand de fapt cei mai multi (dintre cei care protestati impotriva noastra) sunteti doar niste nesimtiti cacaciosi si nimic mai mult. dupa felul cum vorbesti…nu fumezi…dar sigur iti place sa mai bei din cand in cand. adu-ti aminte ca a baga alcool in ficat e ca si cum ai inghiti un cacat lasat la fermentat o saptamana, cum poti sa faci asa ceva?? aaaa da, fiecare trebuie sa aiba dreptul sa manance orice cacat vrea!

    1. Ti-am aprobat comentariul ca sa fie clar pentru toata lumea la ce ma refer cand vorbesc despre fumatorul roman care inca nu a reusit sa coboare din copacul ancestral. 😀

    2. Aoleu, fugi inapoi in pestera, sociopatule! M-am saturat de needucati ca tine care imi dau in fata fumul cand merg pe strada, in loc sa se opreasca undeva pentru cinci minute ca sa-si fumeze cacatul ala de tigara. Daca tu fumezi, nu ma obliga si pe mine sa o fac.

  2. M-am abţinut de foarte multe ori să nu comentez atunci când vine vorba de subiectul ăsta, dar uite că acum simt nevoia să dau frâu liber emoţiilor. Sunt fumător înrăit. Îmi place foarte mult, m-am apucat la 18 ani (deci de 10) şi după 30 de ani o să renunţ. De asemenea doresc să menţionez că nu suport să fumez în spaţii închise, la mine acasă fumez pe balcon, mă enervează sa miros a scrumieră.
    Acestea fiind spuse, mă simt discriminat. Sunt perfect de acord că nu trebuie să forţez pe nimeni să-mi suporte obiceiul, dar de drepturile mele cine se ocupă (nu de alta, dar sunt tot cetăţean european, şi am drepturi, vorba cântecului). Dacă ar fi să respect fie chiar şi legea din România, aşa strâmbă cum e ea, ar trebui să fac o călătorie de 6 ore cu trenul în care să fumez o singură dată (în staţia unde stă mai mult de câteva secunde, hai un minut). De ce? Daca eu vreau să fumez cu pauza de maximum o oră între ţigări (că de, aşa m-am educat din facultate). Eu n-aş putea să fac ce îmi place, democratic, să mă bucur de libertatea mea atât timp cât nu îngrădesc libertatea altora? Nu ar fi simplu să am opţiune atunci când îmi cumpăr bilet şi ultimul vagon să fie destinat fumătorilor?
    Ok, exemplul cu trenul este un pic depăşit, întrucât toată lumea ştie şi tolerează fumatul în grabă, la uşi, până se trântesc în nas. Dar spune-mi, te rog, ce faci când ai un zbor lung de făcut. De exemplu Santiago de Chile-Buenos Aires-Sao Paolo-Istanbul-Bucureşti. Vreo 35 de ore. Singurul timp între zboruri care mi-a permis să fac check out, să ies din aeroport, să fumez vreo 10 ţigări, după care să fac iar check in a fost în Argentina. Discuţia cu lucrătorii vamali a fost de vis, i-a buşit râsul pe toţi: **De ce vreţi să vizitaţi Argentina? Vreau să fumez o ţigară, urmează să traversez Atlanticul, vin cu altă ocazie să vă vizitez.**
    Nu era mai simplu să am posibilitatea să intru într-un **acvariu** închis corespunzător, ventilat aşijderea, aşa cum am făcut în Amsterdam, la o escală de 5 ore, cu altă ocazie?
    Înţeleg perfect dorinţa nefumătorilor de a se bucura de lipsa fumului din spaţiile publice, înţeleg de asemenea nevoia de informare a populaţiei cu privire la efectele nocive ale fumatului dar, în acelaşi timp consider că, atât timp cât am 18 ani, îmi cumpăr singur pachetul de otravă şi nu vin să îţi suflu ostentativ fumul în nas ar trebui să mă pot bucura de puţinii ani pe care îi mai am, nu?
    N-am chef acum de săpat adânc, la prima căutare pe Google aflu că, în Statele Unite spre exemplu, sunt cca. 400.000 de morţi care au ca principală cauză fumatul şi vreo 100.000 care sunt cauzate de consumul de băuturi alcoolice. Dacă ar fi să presupun că statistica se aplică la nivel mondial am următoarea întrebare: de ce nu se interzice şi consumul de alcool în spaţiile publice, asemeni fumatului? E mai putin nociv, daca din 5 decedaţi 4 sunt foşti fumători şi doar 1 fost alcoolic luăm doar răul cel mai mare?
    Cu alte cuvinte, susţin întru totul orice lege menită să protejeze interesul populaţiei, dar vreau să mi se ofere alterative (viabile!!!). Dacă am trăi într-o ţară cu o climă mai caldă nu aş avea nici o problemă să ies din club să trag o pipă (ba chiar mi-ar plăcea, motiv să mă înţeleg cu don’şoara cu care încerc să comunic). Dar am trăit un pic şi în ţara lu’ Anglia şi mi-a îngheţat sufletul alea 5 minute. Nici la noi nu e chiar parfum, trebuie să consumi ceva alcool să nu simţi frigul, doar că atunci sărim din lac în puţ, apropos de statisticile de mai devreme.

    1. Sunt de acord ca in asemenea situatii ar fi dragut sa li se ofere fumatorilor un spatiu special amenajat. Pe de alta parte, intre „ar fi dragut” si „e necesar” e o diferenta de prioritati, as zice eu.

      E necesar ca oamenii sa nu fie expusi fara consimtamant la un factor cancerigen care mai si pute. Ar fi dragut ca fumatorii sa aiba unde fuma in liniste si pace, dar pana la urma societatea nu ne datoreaza facilitati pentru satisfacerea unor placeri personale. Fumezi fiindca-ti place, nu? Senzatia nasoala pe care o ai cand nu poti sa fumezi e o consecinta a acestei placeri liber asumate – stiu ca nu asta vrei sa auzi, dar asta e adevarul. Te poti abtine de la fumat daca vrei, chiar daca nu te face sa te simti minunat, dar de respirat trebuie sa respiram toti. Din cauza asta e nitelus drama queenish sa spunem ca fumatorii sunt discriminati.

      Legat de Anglia- aici statul ofera tratamente medicale gratuite oricarui rezident care are nevoie de ele. Cu cat duci o viata mai putin sanatoasa, cu atat sunt mai mari sansele sa pici pe capul lor si sa le seci bugetul. Asa ca statul nu are nici un interes sa fie dragut cu tine ca sa poti sa fumezi, din contra, iti va pune piedici intentionat. N-o fi frumos, dar e pragmatic.

      Cu bautura…eh. In teorie, nu te afecteaza cu nimic daca stai langa cineva care bea, in practica, bautura stimuleaza apucaturile violente. In Romania (de fapt, si in UK), problema legata de alcool e atat de mare si de urata incat nu vreau sa intru in subiectul asta pentru ca nu exista solutii simple ca in privinta fumatului.

      1. Nu am spus nicaieri ca trebuie sa imi suporti fumul. Si am mai dezvoltat, in discutii cu amicii care au dat share la postul tau pe facebook, ca sunt foarte de acord sa nu se fumeze in institutiile publice unde e musai sa intre toata lumea, fie ei fumatori au ba. La fel cum am subliniat ca atunci cand merg pe strada te feresc de fumul meu, sunt atent sa nu respiri ce expir eu s.a.m.d. Pot merge pana intr-acolo incat sa fiu de acord cu interzicerea fumatului din spatiile private in care se serveste mancare, dar asta este maximum pe care il voi tolera pana sa urlu abuz.
        Pentru ca vrei sau nu sa accepti, este un abuz modul agresiv in care se vrea scoaterea din spatiile ”publice” a fumatului. Ghilimoatele sunt pentru ca masura se vrea a fi si pentru baruri, cluburi, cafenele, pub-uri. Ori cu asta nu am cum sa fiu de acord, din simplul motiv ca este optiunea patronului daca vrea sau nu sa se fumeze in barul lui. La fel cum este si optiunea ta, ca nefumator, sa iei aminte la afisul de pe usa care te anunta ca barul este destinat fumatorilor.
        Iar abuzul se manifesta cel mai abitir in faptul ca eu ajung sa ”platesc” de doua ori pentru aceeasi ”crima”. Adica 60% din valoarea pachetului meu de tigari o reprezinta taxe si accize. Ok, am inteles, viciu, alea alea, dar daca am platit o data pentru ca imi doresc o moarte tanara si afumata pentru ce mama lu dracu’ tre sa ma mai si chinui sa o fac?
        Vorbeai de solutii simple in cazul fumatului……ceea ce propovaduiesti tu ti se pare simpla, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca nu e solutie. Interzicerea unei probleme si scoaterea ei in afara legii nu rezolva problema. Si crimele sunt pedepsite de lege yet cei care le vor comite nu par sa se impiedice de asta.
        Jur ca daca mai continua marsul asta funebru catre interzicerea fumatului ma transform in militant isis pentru fumat. Organizez brigazi de fumatori de trabucuri, ca alea scot mai mult fum, si ma postez in fata barurilor unde va deveni interzis fumatul, sa vezi atunci pocinog. In loc sa urlati in gura mare ”afara cu fumatorii din tara” nu mai bine urlati voi la astia de colecteaza taxele pe viciu, sa ii intrebati cum au cheltuit toti banii stransi de-a lungul timpului? Ca in afara de niste postere lascive cu Mihaela Radulescu eu nu am prea vazut alta campanie, ca sa nu mai vorbesc de baruri, pub-uri, cluburi destinate excluzis fumatorilor.

        Ar mai fi ceva, ca sar dintr-una in alta. Imi spui ca in cazul aeroporturilor ar fi doar frumos, nu si necesar sa existe spatii destinate fumatorilor. Dar de ce exista fast-food-uri, de ce exista cafenele? Adica de ce iti poti satisface adictia pentru cofeina si pentru junk-food dar pe cea pentru tutun nu?

        Ca o concluzie, scoaterea fumatului din spatiile publice cu caracter privat nu e o solutie. Nu vrei sa te duci in barul unde se fumeaza, nu te duce. Dar nu ma forta pe mine, cel care vreau sa ma duc, sa nu o fac. Pentru ca bullying-ul de care vorbesti mai jos, cel la care nefumatorii sunt supusi de fumatori pentru un ”moft” este frectie la picior de lemn pe langa pumnul in gura aplicat sistematic de cei care vor sa nu se mai fumeze in baruri.

        A, si ar mai fi inca ceva. Daca aveam o clima calda poate nu aveam nimic impotriva. Am trait 8 luni in Chile si nu m-a deranjat sa ies din club sa fumez, ca era cald. Dar iesit-ul la o tigara din club acolo dura fix 5 min, nu ca in Anglia, ia-ti geaca, ia-ti manusi, ia-ti caciula, eventual si fular, si iesi afara si bucura-te de aerul rece care iti va invada plamanii inevitabil.

      2. Ok, am inceput sa ma plictisesc de cetateni care au impresia ca totul li se cuvine si striga „abuz, discriminare!” cand li se cere sa-si schimbe nitel obiceiurile. Ce sa zic, gata, a scapat tarisoara noastra de misoginism violent, ura anti-gay si asa mai departe, si singura problema in materie de discriminare a ramas oprimarea fumatorilor, care-s asa timizi si de traumatizati de atata opresiune, mititeii, ca numai PROPUNEREA teoretica de a li se restrange naravul (sau, in cazul de fata, o blogareala pe tema asta) ii face sa urle. Ca idee, nu faci nimanui o favoare cand spui „sunt de acord sa nu se fumeze in spitale, etcetera!” Ala e minimul de bun simt necesar. Nu primesti bile albe pentru minimul necesar, asa cum n-o sa ma apuc sa laud pentru feminismu-i extrem un tip care striga in gura mare „Nu-s violator si n-am batut nici o femeie!”

        Hai sa avem putin simt al masurii si sa ne maturizam, zau asa. Nu va scoate nimeni in afara legii jucariile, tot ce vi se cere e sa va comportati civilizat si sa nu le mai bagati (la propriu) si pe gatul altora. Inteleg ca e greu, dar asta e directia in care se misca lumea. Romania va trebui sa se alinieze si ea la un moment dat, asta daca nu cumva prefera sa-si ia ca model lumea a treia.

      3. Vezi ca pana sa apuci sa iti moderezi propriul comentariu ai dat cu mucii. ”Adolescenti intarziati” nu e acelasi lucru cu ”cetateni”.

        Esti exemplul tipic de militant agresiv in online. Daca eu vreau sa fumez intr-un bar in care FUMATUL ESTE PERMIS, inseamna ca iti bag pe gat viciul meu si te agresez. Daca tu nu vrei sa bei o bere in acelasi bar esti total indreptatita sa ceri interzicerea fumatului. Cine cui baga pe gat convingerile proprii? Te comporti ca si cum eu vorbeam despre fumatul pe patul de spital, langa bolnavi cu afectiuni respiratorii grave, nicidecum intr-un spatiu PRIVAT, in care nu este nimeni obligat sa se regasesca cu forta.

        Discutia despre lumea a treia este un alt exemplu de frustrare dusa la extrem. Asa cum tu te-ai saturat de adoscelenti intarziati care urla abuz, la fel si eu m-am saturat de fatuci din astea, scolite prin tari ”civilizate” care s-au trezit alataieri europenizate. Faptul ca o convingere la care tu aderi este sustinuta de niste legi strambe nu face ca acele convigeri sa capete aerul de adevar universal valabil. Foarte simplu, daca esti uda toata atunci cand intri intr-un pub londonez si nu simti fum de tigara, iesi in pub-ul ala. Dar nu incerca sa imi bagi cu forta, pe gat, niste convingeri personale cum ca eu sunt un fel de drac iesit acum din focurile iadului care vrea sa te omoare pe tine, usor dar sigur, cu fumul lui de tigara. Nu vrei sa il respiri, nu intra in barul in care se fumeaza.

        Iar partea cea mai misto este atunci cand argumentele tale backfire cu toata gratia. Asa este, ai perfecta dreptate, nu asta este ultima problema in tarisoara asta din lumea a treia. Dar atunci de ce am citit un articol in care trebuie sa ma conformez dorintei nefumatorilor de a nu se mai ”sacrifica” atunci cand trebuie sa suporte viciul amicilor fumatori. Ca sa discutam un pic la nivel de gradinita, tu ai inceput, nu eu. Daca era blogul meu, si incepeam un articol cum ca fumatorii sunt abuzati, intelegeam atitudinea.

        Esti exact motivul pentru care m-am abtinut pana acum din a-mi exprima opinia. Pentru ca argumentele tale trebuie sa fie acceptate de toata lumea, in timp ce aceia care indraznesc sa contraargumenteze sunt niste adolescenti intarziati, lipsiti de logica, defensivi s.a. Argumentul tau cum ca Romania trebuie sa se alinieze cerintelor U.E. nu valoreaza pentru mine nici cat negru sub unghie pentru ca in tarile alea misto de care vorbesti tu, exista muuuulte alte probleme arzatoare ale cetateanului rezolvate de mult timp. Asta cu fumatul vino s-o rezolvi in Romania dupa ce le-ai facut pe restul.

      4. Ma amuza oftica vizavi de Anglia, care tot transpare fara legatura cu subiectul- cum imi permit sa zic eu ceva, aceasta Iorgu de la Sadagura fandosita, care nu mananca salam cu soia in patrie? Despre cat e de scarbos e fumatul am scris si cand eram acasa la mama. Nu-i prioritatea nr 1 a tarii, dar asta mi-a trecut prin cap zilele astea. Mi-ar placea ca Bucurestiul sa fie un oras mai misto tocmai fiindca e Orasul Meu in multe privinte, nu-s o straineza dintr-un turn de fildes si poate o sa ma intorc candva. Altminteri as zice si eu cum mi-a zis cineva ca reactie la articolu’ asta: „E bine sa existe si tari ca Romania. Unde altundeva mai poti sa fii taranoi fara limite? Ce-mi pasa, nu mai sunt acolo.” Nu ma innebunesc dupa Anglia, dimpotriva (si atunci cand sunt critica iar aud romani vociferand: „Huo! Mai si faci nazuri, cand noi suntem aici mancand salam cu soia!”), dar e un semn de inteligenta sa inveti de la altii cand se intampla sa aiba idei care dau rezultate bune, si atitudinea fata de probleme marunte poate fi o oglinda buna pentru probleme mai profunde.

        Insa pana la urma un blog e si el un spatiu administrat de o persoana privata: nu-ti place, poti sa pleci. N-am cautat pe nimeni ca sa-l oblig sa-mi asculte parerea. Arrivederci amore, ciao.😀

  3. Eu sunt ceva mai tolerant in privinta fumatorilor si asta poate pentru ca am fumat si eu destui ani. Este in regula sa se stabileasca niste spatii in care fumatul sa fie cu desavarsire interzis: scoli, gradinite, spitale, birouri, etc. Fara exagerari insa, fara constrangeri exagerate. Sa interzici fumatul intr-un bar, asta este chiar exagerare. Sunt baruri multe, sunt sigur ca in unele nu se fumeaza, nefumatorii pot merge acolo.Pe de alta parte, sa se fumeze intr-un birou unde oamenii sunt siliti sa-si petreaca 8 ore zilnic, unii fiind nefumatori, este gresit. Si mai conteaza si nivelul de educatie al fumatorului, cel educat, cu bun simt, va face tot posibilul sa-i deranjeze cat mai putin pe cei care nu fumeaza. Trebuie sa recunosti insa ca nu pot fi adoptate reguli care sa multumeasca pe toata lumea, mereu vor fi si nemultumiti, fie ei fumatori fie nefumatori.Cat despre consecintele medicale ale fumatului, poate mai ingrozitor ca tumorile maligne pulmonare sunt cele laringiene. Cred ca daca 100 de fumatori ar vizita un spital ORL si ar vedea cam cum arata un operat de carcinom laringian, poate ca 25 dintre ei ar renunta la tigari instantaneu.
    Iar un comentariu ca cel al lui Gheorghe Popescu este infinit mai greu de suportat comparativ cu fumul unei tigari.

    1. Problema cu barurile pentru fumatori si nefumatori e cam asa:

      Oamenii nu traiesc in grupuri segregate. Ai si prieteni fumatori, si prieteni nefumatori. Iar fumatorii aleg ei de fiecare data locul de distractie in oras: un loc pentru fumatori. „Hai ca nu mori daca stai nitel in fum. Dar eu cum, sa beau berica fara sa fumez?” De fiecare data, bullying ca la carte, vazui pe pielea mea. Si atunci nefumatorii merg mereu cu fumatorii in barul de fumatori, patronii vad ca barul de fumatori e mai plin si mai profitabil, si iaca nu exista baruri de nefumatori in oras. Asta e fix ce se intampla in Bucuresti, si ce mi s-a spus ca se intampla si in Londra inainte de legea care a interzis fumatul in spatii inchise. Nu stiu care e explicatia pentru care nefumatorii cedeaza mereu, poate ca exista in medie mai multi fumatori cu tupeu, dar e nevoie de reglementare ca sa nu ajunga tot orasul sa fie numai localuri de fumatori in care majoritatea nefumatoare a populatiei e expusa la fum in mod fortat.

      Apoi sa luam in considerare si oamenii care lucreaza in baruri. Normal ar fi ca nimeni sa n-aiba conditii nesanatoase la locul de munca daca se poate evita lucrul asta. De fapt, asta a fost principalul argument aici in UK, am impresia.

      Eu recunosc ca nu exista o solutie care sa multumeasca ambele tabere. Ce spun e insa ca nemultumirea fumatorilor e mai putin importanta. Sorry, dar asta e adevarul. „Ma simt naspa ca n-am o tigara la berica” e un moft pe langa raul produs de un factor cancerigen.

      1. Cand abordezi o problema asa sensibilă, nu poti pretinde ca tu deții adevarul absolut.
        M-am saturat de tot felul de ipocriți de genul tau.
        Menționez ca sunt fumător, dar ca sunt împotriva fumatului in tot ce înseamna instituție publica, primarii , spitale.. etc , unde in gândirea mea, a merge acolo nu e o alegere, ci o necesitate.
        Acum daca vorbim de cafenele si cluburi unde pentru a merge nu e o necesitate, ci o alegere, se pune problema altfel.
        Daca tot vorbesti de America, nu uitat de perioada prohibiției, unde unii ca tn, au crezut ca prin interzicerea băuturilor vor rezolva problema alcoolului si a fost o mare greseala… cred ca ai idee ce s-a întâmplat in perioada aia.
        Nesimțiți, badarani sau nespalati sunt , indiferent daca fumează sau nu.
        Cum va treziți voi astia de peste ocean moraliști societății.

      2. Imi pare rau ca ti-am jignit sentimentele gingase, dar fumatul nu e o „problema sensibila”, singura chestie sensibila e emotivitatea irationala a fumatorilor care se tin cu dintii de situatia cu care sunt obisnuiti si au o atitudine defensiva lipsita de logica. Adevarul e reprezentat de faptele dovedite: fumatul e daunator, iar in tarile unde s-au implementat interdictiile in spatii publice n-a iesit cu revolte sangeroase din partea fumatorilor, societatea e in general multumita si ceva mai sanatoasa si s-a obisnuit repede cu noile reguli.

        Comparatia cu prohibitia din America e slippery slope fallacy, cum ar zice americanii, pentru ca eu nu-mi doresc criminalizarea fumatului. Vreau sa iti poti cumpara tigari si sa le fumezi in aer liber cat doresti. Dupa parerea mea inclusiv consumul de droguri hard ar trebui decriminalizat, pentru inceput (si narcomanii sa fie ajutati cu seringi curate de la spital etc.), iar cele usoare sa fie comercializate legal in conditii asemanatoare fumatului: interzis vanzarea catre minori, fara reclame la tv etc. Eu una is super pro-libertate personala. Dar reglementarea intru descurajare nu e totuna cu interzicerea, decat poate in mintea cuiva care exagereaza isteric.

  4. Chestia cu barurile pentru fumatori si pentru nefumatori pare, dupa ce mi-ai spus, o prostie. Dar scuzabila, pentru ca eu nu merg in baruri deci nu stiu. In restaurante merg destul de rar si unde am fost eu nu s-a intamplat sa fumeze cineva, poate ca sunt eu norocos.Sunt norocos si ca prietenii mei sunt nefumatori, doar 3 dintre ei aprind uneori o tigara,nici nu i-as numi fumatori. Nu m-am situat de partea fumatorilor, regret daca s-a inteles asa, eu nu mai fumez de mult, poate 11-12 ani. Spuneam doar ca incerc sa fiu tolerant. Si mai spuneam ca nu-mi plac constrangerile exagerate. Si reactivitatea individuala la fumul de tigara este foarte diferita, chiar eu sunt unul dintre acestia dupa ce am renuntat sa mai fumez. Totusi, la petrecerile pe care le dau, cine doreste poate fuma.

    1. E ok, inteleg ce zici tu. Si in teorie ar fi ok sa fie asa: sa existe localuri de fumatori si localuri de nefumatori, eventual proportional cu numarul fumatorilor in populatie (in Romania, cam 25-30% in functie de categoria de varsta http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/in-romania-sunt-4-85-milioane-de-persoane-care-fumeaza-curent-9371338). Da’ faza e ca desi exista multi oameni de treaba care fac ce trebuie si se comporta civilizat fara sa fie obligati, majoritatea speciei umane nu e alcatuita din astfel de oameni. De aia e nevoie de constrangeri.

  5. Mi-ai adus aminte ca desi m-am lasat de fumat acum ceva ani, inca mai visez ca fumez. De obicei tot in acelasi vis regret ca m-am reapucat de fumat.

    1. :)) Eu am visat de mai multe ori ca ma duceam sa fumez in spatele scolii si-mi aduceam aminte in vis ca de fapt nu fumez.

Comentariile sunt închise.