Țara noastră-i țara noastră

-răspunsuri la întrebări despre patria strămoșească pe care nu vi le-ați pus niciodată, oferite de produse culturale horror-

E adevărat că românii sunt șpăgari nevoie mare?

Românii sunt un popor extrem de onest, incoruptibil, așa cum atestă și această scrisoare a unui zombi vampir ungur din Transilvania, document istoric:

„Azi au venit pe capul meu 20 de milițieni ca să vorbim despre ce bârfesc țăranii pe seama mea. Trebuie să sap mai adânc și cu mai puțin zgomot. Mă enervează cumplit românii ăștia, sunt stricți și minuțioși, dacă era un ungur în locul lor îl cumpăram ușor cu ceva mâncare și băutură.”

(H.P. Lovecraft-The Case of Charles Dexter Ward)

Vedeți? Clar ca lumina zilei. Inamicii noștri seculari de alte neamuri ar spune că poate milițienii de mai sus îl hărțuiau pe narator tocmai pentru că era ungur- nu putem decât să ne declarăm scârbiți de așa interpretare tendențioasă.

E adevărat că femeile românce (vampiroaice sau nu) sunt frumoase de numa-numa?

„Femeile erau foarte frumoase, dar numai de la distanță.”

(Bram Stoker-Dracula)

Eh, ce știe Stoker ăsta? Nici măcar n-a fost vreodată pe la noi. Și, în apărarea noastră: nu specifică exact despre ce distanță e vorba.

Aș vrea să călătoresc prin România, e o idee bună să iau trenul?

„Trenul a plecat la opt fără ceva- de fapt la ora aia ar fi trebuit să plece, dar în loc de asta am stat cam o oră degeaba în vagon până să ne urnim. Cu cât o iei mai spre Est, cu atât trenurile merg mai prost.”

(Bram Stoker-Dracula)

Atunci poate ar fi mai bine să-l dai în mă-sa de tren și să mergi pe șosea?

„Mi s-a zis că vara acest drum e excelent, doar încă nu fusese reparat după zăpezile din iarnă. Păi în cazul ăsta diferă mult de restul drumurilor din Carpați, unde e o tradiție veche ca drumurile să fie menținute într-o stare cât mai proastă.”

(Bram Stoker-Dracula)

Ahâm…poate Stoker a fost totuși pe la noi? Că parcă-mi sună cunoscut.

Dacă sunt atâția vampiri în România, cum de eu n-am văzut nici unul?

Ne vine în ajutor biografia unui oarecare Iosif Petrescu, vampir transilvănean ajuns în America:

„Majoritatea rudelor lui erau împrăștiate prin România, Rusia și Ungaria. Au murit cu toții în secolul 20, cei mai mulți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și după el, când o mulțime de vampiri europeni au fost uciși. Surorile și mamele lui au murit în timpul războiului, ucise de naziști. Tații și frații lui au fost omorâți mai târziu de Comuniști. Erau nobili, iar pământurile le-au fost confiscate.”

(Octavia E.Butler- Fledgling)

O rușine națională: faptul că nimeni nu mai pomenește martirii vampiri care au pierit în lagăre și la canal. Se pare că burghezii chiaburi sugeau sângele poporului la propriu, până la urmă.

Sunt un scriitor străinez leneș care are nevoie de niște nume cu rezonanță exotică pentru povestea mea de groază, care nu e însă despre vampiri. Cu ce mă pot ajuta românii?

Nici o grijă! Numele românești garantează un iz de farmec ezoteric oricărei povești de supranaturalo-groază, indiferent de categoria de monștri cu care o populați. Exemplu la îndemână:

După o viață de muncă în domeniul cercetărilor paranormale, doctorul Florescu se obișnuise deja cu eșecurile.

(Clive Barker-The Book of Blood)

Principiul e valabil bineînțeles și pentru alte produse culturale. De pildă, în filmul Trauma al lui Dario Argento, fiică-sa joacă o victimă terorizată pe nume Aura Petrescu, deși săraca abia poate să pronunțe „Aura Petrescu”, dar important e că România e asociată cu misterul și moartea sângeroasă. Aveam vreo 12 ani și mă uitam la serialul meu preferat, „Buffy, spaima vampirilor”, când un personaj a început să bolborosească un blestem magic, și după vreo două minute mi-am dat seama că se străduia să vorbească românește. Nu pentru că vampirii erau români, ci în acest caz, autorii inițiali ai blestemelor- din clanul Căldăraș, cică. Ahm.

În această situație te întrebi cât de fraieri suntem noi, românii, de n-am devenit lideri mondiali în producția de filme și literatură horror. N-avem ambiț, câtuși de puțin.

 

6 gânduri despre “Țara noastră-i țara noastră

  1. Herodot a zis acum aproximativ 2300 de ani ca suntem un neam de hoti. Adica zicea de traci. Intre timp ne-am amestecat cu romanii, alt neam de hoti dar de data asta hoti organizati temeinic, cu armata si legi. Cred ca gramul de corectitudine vine de la slavi.

      1. Nu ma pricep asa de bine dar cred ca slavii au fost migratori si nu cotropitori. Adica nu au dus aurul tarii la Roma, Istambul sau Moscova. Migratori am fost toti, mai putin bascii care sunt sigura populatie europeana. Restul suntem indo-europeni, adica tigani albi.

  2. Partea cea mai nasoala a filmelor in care mai apare vreun blestem (sau orice alta cuvantare) in romana este ca respectiva cuvantare nu este subtitrata. Nu stiu altii cum sunt, dar in cazuri d-astea inteleg cam un cuvant din 7; mult mai putin decat la o cuvantare in franceza (a se nota ca am uitat aproape toata franceza pe care am indesat-o in cap in liceu; nu ca ar fi intrat prea multa chiar si atunci); mult mai putin decat atunci cand am incercat sa urmaresc cold mountain fara subtitrare (un accent sudist imposibil care m-a lasat cu o durere de cap dupa 5 minute).

    1. Da, de obicei imi ia ceva sa-mi dau seama ca limba respectiva se vrea a fi romana. E cu atat mai caraghios cand personajul se vrea si el a fi roman.

Comentariile sunt închise.