Fear and Loathing in London

emerging
Dintr-o manga tematică intitulată Emerging, pe care v-o recomand întru sporirea anxietății: http://mangafox.me/manga/emerging/v01/c001/3.html

Am idei puține dar fixe, și una dintre ele e frica de boli de tot felul, deși sunt conștientă că de ceva tot o să trebuiască să dau ortul popii într-o bună zi (v-am zis cum ori de câte ori am insomnie mă gândesc că s-ar putea să am Insomnie Fatală Sporadică, ceea ce îmi provoacă insomnie și mai nasoală? Cred că v-am zis). La începutul anului, când zăceam buboasă în chinurile varicelei, am petrecut vreo săptămână în pat cu laptopul, gugălind tot felul de boli groaznice, pentru că aia neplăcută dar nu atât de groaznică pe care o aveam deja nu-mi era, pare-se, de ajuns. Printre altele am aflat și că undeva la mare depărtare, în Guineea, se petrecea o mică epidemie de Ebola, cu câteva zeci de cazuri. Știam ce-i Ebola, ca orice ipohondru anxios care se respectă. Cuvântul în sine sună, oricum, ca și cum ar însemna Moarte Groaznică într-o limbă străină (sau poate asta și înseamnă?). „E, vezi?” mi-a zis cineva. „Gândește pozitiv. În loc să te văicărești cu varicela matale, bucură-te măcar că Ebola n-avem și sigur n-o să avem niciodată.”

8 luni mai târziu, Organizația Mondială a Sănătății prezice un milion de cazuri până la sfârșitul anului, iar orașul în care locuiește Nadia, minunata Londră, unde aterizează zilnic grămezi de avioane din toate colțurile lumii, se pregătește nu pentru „dacă vine”, ci „când vine”. În tot acest timp, Nadia a urmărit știrile despre Ebola aproape zilnic, de la „specialiștii estimează că se va termina în câteva săptămâni”, trecând prin „specialiștii estimează că se va termina în câteva luni”, până la „specialiștii recunosc că habar n-au, pentru că n-au mai avut de-a face cu așa ceva până acum”, ceea ce nu e chiar formularea directă din prezent, dar e concluzia onestă pe care o putem trage.  La început, doar eu eram îngrijorată, și mi-era rușine să zic altcuiva, ca să nu râdă de mine că-s țicnită. Acum toată lumea râde cam galben, inclusiv colegii mei de apartament, iar în naveta spre serviciu, o tuse cât de mică în tren sau autobuz atrage priviri suspicioase din partea celorlalți călători. Cuvântul Ebola e în fiecare a patra frază în orice conversație.

Sigur că tevatura actuală din așa-zisa lume întâi e destul de dezgustătoare, ținând cont că în general (în afară de ipohondri anxioși) nimeni din Vest nu știa că boala asta există (și dacă știa, ce dacă? să fie la ei acolo, bine că nu e la noi) până n-a ajuns să amenințe și Omul Alb, lucru care e nu e valabil doar pentru Ebola (oamenii din țările afectate mor pe capete și de alte boli).  Cel mai probabil dintr-un amestec de rasism și dispreț față de sărăcie, plus rațiunile financiare care guvernează știința medicală (dacă nu afectează suficienți oameni nu ne interesează), efortul de a găsi un leac sau un vaccin a fost, până acum, sublim, mirific chiar, dar a lipsit cu desăvârșire, și iacătă unde am ajuns. Pe de altă parte, „atitudinea de tip nu-i nici o problemă, nu vine la noi și chiar dacă vine, o vom învinge cu civilizația noastră superioară”, venită de la oficialități, e la fel de dezgustătoare, și mai ales păguboasă, ținând cont că civilizația superioară din Statele Unite a trimis acasă un pacient cu Ebola și i-a zis că e doar răcit. Dacă am fi în drum spre o epidemie globală ca în filmele cu zombi, credeți că autoritățile n-ar zice același lucru până în ultimul moment? Nu vă panicați, totul e sub control. Ca și cum autoritățile n-ar minți și da chix tot timpul. În fine, cred că v-ați lămurit, autoarea acestor rânduri, care suferă și-așa de anxietate declanșată inclusiv de lucruri inofensive (cum ar fi vorbitul la telefon), își petrece zilele astea practic într-un atac de panică continuu. Iar articolele zilnice în care ni se explică cum că Ebola vine sigur la Londra (cu estimări și procente: 50 la sută șanse până la sfârșitul lunii), dar Londra știe cum să aibă grijă de ea, nu au deloc darul să mă calmeze.

Cel mai rău e că toate așa-zisele sfaturi de prevenire și liniștire a populației mi se par complet stupide și imposibil de aplicat. Stați liniștiți, nu se transmite prin aer! Se ia numai prin contact cu fluidele infectate ale pacientului, cică. Inițial am crezut că asta înseamnă că dacă nu te pupi cu pacientul sau nu vomită pe tine, ești OK, dar surpriză, virusul poate să trăiască ore în șir și pe suprafețe pe care s-au pus fluidele pacientului (cât exact și pe ce fel de suprafețe nu pare să aibă nimeni habar, dat fiind că până acum toate epidemiile de Ebola au fost mici și scurte). De exemplu, scaune de toaletă. OK, deci trebuie să nu mai merg la WC în locuri publice, inclusiv la serviciu, mai ales că lucrez într-o universitate, deci avem sigur și studenți din zona de risc. Cum naiba mă abțin opt ore plus drumul dus-întors spre casă? Oare să-mi cumpăr o țeavă d-aia prin care pot face și femeile pipi din picioare, și să fac pe garduri? A, nu, zic ei, nu e o problemă dacă vă spălați des pe mâini, și nu duceți mâna la față, și nu aveți absolut nici o zgârietură pe piele. Ghinion de neșansă, eu am veșnic zgârieturi, că sunt neîndemânatică. În plus, ați încercat vreodată să nu vă atingeți fața deloc în mod intenționat? Tocmai atunci te apucă o mâncărime pe nas sau pe frunte cum n-ai mai avut toată viața, garantez eu, că am încercat.

Se poate lua din transportul în comun? N-are importanță, pacienții cu Ebola sunt prea bolnavi ca să circule cu transportul în comun, zice specialistul. Ei drăcie, și omul ăla pe care întâi l-au trimis acasă cu aspirină în SUA cum s-o fi dus la spital, nu pe picioarele lui, eventual în transportul în comun? Ei, da, dar oamenii nu vomită și nu se cacă în transportul în comun, zice specialistul. Să fie ei sănătoși, eu calc în băltoace de vomă și alte lichide dubioase în autobuz în mod frecvent. Și, de fapt, nici nu contează, pentru că CDC zice că un factor de risc e și să stai în aceeași cameră cu un om bolnav o perioadă prelungită (cât?) la mai puțin de un metru distanță, chiar dacă nu-l atingi. Acum, urați-mi succes să mă țin la cel puțin un metru distanță de toată lumea în transportul în comun londonez, acest mijloc neegalat de apropiere între oameni, în care mai ales acum, că a început sezonul gripei, e plin de oameni care se târăsc la muncă arătând ca niște zombie, pentru că nu orice om care se simte rău își permite să stea acasă cu tot cu germenii lui, mai sunt și facturi de plătit. Mie mi se pare că specialiștii ăștia care dau sfaturi liniștitoare trăiesc pe altă planetă, una în care oricine are febră și rău la stomac (simptomele inițiale, și momentul când devii contagios) se pune imediat cu curul în sus și cheamă doctorul. Poate ar trebui deci să nu mai ies din casă deloc și să mă baricadez în cameră cu un turnuleț de supe la conservă. Dar asta nu schimbă faptul că nu locuiesc singură, și acum, de pildă, unul din colocatari ne-a adus o gripă oribilă, care l-a țintuit la pat toată săptămâna, și pe care e posibil s-o iau și eu. Dacă ar fi fost Ebola? Deci poate precauția corectă e să am o oliță în cameră, pe care o golesc azvârlind conținutul pe geam.

Poate vi se pare că glumesc, dar eu și anxietatea mea suntem ale naibii de serioase. A trebuit de curând să merg până la aeroport și înapoi ca să conduc pe cineva, și am stat tot timpul cu mănușile puse (deși nu era frig) , nu m-am dus nici la WC deși mă trecea de numa-numa. Când am ajuns acasă mi s-a părut că mi-e nițel greață, așa că mi-am luat temperatura de vreo trei ori (cu termometrul cumpărat cu ocazia varicelei). Am căpătat, de asemenea, capacitatea de a mă holba îngrozită și fără motiv la orice cetățean care are proasta inspirație să se așeze lângă mine în autobuz- am reușit mai deunăzi să fac o fată să se mute în altă parte numai cu puterea privirii terorizate, deși nici nu tușea, nici nu vomita, nici nu-i țâșnea sânge din urechi, nu știu de ce mă uitam la ea așa.

Pe scurt, e nasol. Mă gândesc serios s-o iau la sănătoasa din Londra, chit că n-am nici o dorință să devin din nou șomeră, dar habar n-am unde aș putea să mă duc. Ce măsuri de apărare în fața epidemiei îmi recomandați?

 

13 gânduri despre “Fear and Loathing in London

  1. Nu-i rau ca ti-e frica, un organism in alerta se apara mai bine ca unul letargic.Si frica pe care o avem este limitata, se termina deci.Poti astfel sa te temi cate putin si sa te chinui toata viata sau sa te temi tare o perioada dupa care rezerva de frica se epuizeaza.In plus, Ebolei ii place caldura, s-a nascut in Africa, ma indoiesc ca ar rezista in Londra, ajunsa in aeroport ar cauta disperata un avion care s-o duca inapoi.

    1. Nu stie nimeni daca Ebolei ii place iarna din emisfera nordica sau nu pentru ca pana acum nu s-a intalnit cu ea. Din ce am inteles, caldura tropicala e de fapt un factor care limiteaza boala.

  2. Aș vota, dar am o întrebare legată de conservele de supă: unde sunt produse? Cine lucrează în fabrica respectivă?
    Au aflat ai mei că merg câteva zile la Londra și nu știu de ce le pare mai expusă decât Italia cea în care vin bărci și bărci, din Africa. Cel mai mult au insistat cu masca pe nas și pe gură. Yeah, ca să nu iau nimic de la vreun bolnav de Ebola care vrea să-mi ceară niște indicații și vorbește cu precipitații.
    Nu exagerezi, suntem mai mulți care ne temem.

    1. Din ce-am citit, cele mai expuse orase europene sunt in primul rand Paris si Bruxelles, pentru ca au transport direct dinspre tarile afectate.

  3. Sugerez sa porti masca pe fata cum poarta japonezii sau coreenii pe timp de furtuna de praf, sa porti manusi, sa iti faci provizii serioase de antiseptic la sticluta si servetele sa stergi orice suprafata pui mana,chit ca vei atrage priviri ciudate, dar better safe than sorry

    1. Mastile alea nu sunt de nici un folos impotriva Ebolei. Ce mi-ar trebui ar fi un costum d-ala de astronaut cu respirator si toate alea :))

  4. Asa sunt manevrati usor oamenii: prin frica – de boli, de cutremure, de concedieri, de banci, de teroristi s.a.m.d. Ebola, ca multe alte boli, a fost experimentata in laborator si raspandita in tarile foarte sarace din lumea a treia. Aia sunt oricum prea multi si neinsemnati! La noi au fost alarme cu gripa aviara, gripa porcina si alte minciuni pentru speriat prostimea. Acu cateva saptamani se vorbea de o boala la vaci, cica boala limbii albastre. Acum nu mai zice nimeni de ea, au uitat ce-au mintit. Nu ne mai trebuie razboaie cu arme conventionale, e suficient sa arunci pe piata un nou virus cu un nume spaimos, si gata, se mai diminueaza populatia globului, ca cica si-asa e prea numeroasa. Frica este un sentiment de vibratie joasa. Fii optimista: bucura-te ca nu e ciuma, ci doar o amarata de ebola.

  5. Ca sa teajut sa uiti cateva clipe de frica…
    Ce stii de Marcus M.C. ? A plecat acasa in Romania ?
    Un tip Roman Viorel a repus in fezbatere pe blog scrisoarea tipei de acu nu stiu cati ani.Vin alegerile in Romania si doar mai smetesc oamenii sa voteze orice dar sa voteze. Altfel nu mai pupa … fonduri de cercetare.
    I-au furat si e riscantvsa lase oamenii nesmetiti(neametiti la cap) ca le vin dracii pe hoti.
    Tipa s-a intors in Romania ?
    Si te rog da-i tipului asta Roman Viorel informatia pe blog. Vezi ca te pomeneste in articol.
    Te citeste si am aflat de Nadia care bate campii .Te voi citi cu drag daca ne spui ce a facut tipa ?
    Despre taica-su poftim informatie. E un clasic in viata.Un zero in 89 azi un boss de Romania. Afaceri pe baniii cetatenilor cu propte de la statul capitalist Romania.
    E in top de a finantat educatia domnisoarei Marcus M.C. in Londra. Si cum orice holliday are un the end …
    Si fetita lui Putin face studii prin Occidentul cu care se lupta Tarul pentru gloria Tarii lor.Acelasi aluat aceleasi sortimente … de obiceiuri(hobby).
    Dupa ce au furat la greu acum dau lectii de patriotism si credinta religioada .
    Daca nu batranii o fac puicutele dragi.
    Va prindeti ca le crapa pielea de frica sa nu ajungem in tara NOI cei ce muncim dincolo dupa regulile de dincolo. Ne-ar tranti o revolutie drept in bot. Asa ca puicuta lui tati rascoleste nitel cutitul in rana sa mai curga sange de copii nevinovati si nestiutori. Dar cu suflet curat si bun.
    Ca in decembrie 2989.
    Gata mai ai vreo fricav? Let’s go to businessc! Do it ! Do it now !

  6. Sunt un bun roman.Dar daca nu postezi pe frunza verde nu vei afla niciodata cat de mult iubeste unul ca mine.
    Ce faci ? Te rog… I need informations about.

  7. Te voi dezamăgi, nu mi-am făcut un scop în viață din a o hărțui pe fata cu pricina. Am zis o dată ce aveam de zis despre subiect, din punctul meu de vedere am încheiat, n-am nimic personal cu ea. Te-aș sfătui și pe tine să-ți găsești altă ocupație în afară de binele sau răul unor oameni pe care nu-i cunoști, dar dacă ții neapărat să afli ce mai face, caut-o și tu pe Google, o avea Facebook, Linkedin etc.
    Te-aș ruga de asemenea să nu-mi spui ce să fac- de altfel n-am să-ți dau ocazia să o faci din nou pentru că nu voi mai aproba alte comentarii ulterioare.

  8. Acceasi teama simt si eu. Si locuiesc in Paris, zilnic metrou, zilnic aceeasi bara de care se tine toata lumea (oare cate sute de persoane se sprijina de ea doar intr-o zi? Oare o spala cineva vreodata?). Plus ca eu fac uneori o eczema pe palme, ceea ce face ca pielea mea e foarte permeabila la boli, deci daca vrusul s-ar prezenta eu as fi prima care il ia, sau ma rog as avea foarte multe sanse sa il iau. Eu imi zic ca daca apare in Paris, imi iau talpasita imediat si plec acasa. Nimic nu e mai trist decat sa mori printre straini🙂

Comentariile sunt închise.