Ghidul alegătorului superficial (I)

schtroumpfb

Mi-au plăcut dintotdeauna alegerile prezidențiale, și cu puțin efort mi le amintesc pe toate din 1990 încoace, chiar dacă eram la o vârstă la care copiii din ziua de azi sunt încă în scutece (pe vremea mea totul era mai hardcore, volens-nolens trebuia să învățăm să folosim olița din fragedă pruncie). Îs singurele alegeri care sunt interesante la modul telegenic, ca un reality show în care mai mulți concurenți se bat pentru premiul cel mare, datorită notei lor simple și individualiste de fiecare pentru el și Gogu vs Gigel, spre deosebire de tărășeniile cu partide și liste de la alte soiuri de tevatură democratică. Mă uitam mereu la dezbateri televizate cu mama, iar într-un an țin minte chiar că am făcut un fel de tabel în care le dădeam puncte celor care dădeau răspunsuri onorabile la întrebările moderatorilor (nu mai știu exact care erau candidații, doar că era printre ei și Petre Roman. ) Așa că nu mi-am pierdut niciodată acest obicei de a mă hlizi și cârcoti de pe margine, chiar dacă acum am și eu drept de vot. De fapt, fix pentru că am drept de vot, cârcotitul de pe margine devine esențial pentru o experiență electorală completă.

Ca să fie clar de la bun început: 1. Intenționez să mă duc la vot, în principiu, deși e posibil să-mi fie prea lene să mă car până la ambasadă,  2. Nu, nu vă spun cu cine, mai ales că e posibil să nu mă fi hotărât încă, și nu mă interesează nici cu cine votați voi, deși nu mă supăr dacă-mi spuneți, dar vă asumați posibilitatea să vă cred mai proști pe baza opțiunii exprimate. Să vedem așadar cine sunt concurenții de la ediția de anul ăsta.

Victor Ponta

Schtroumpf-ParesseuxOrientare politică: Să se revizuiască primim, dar să nu se schimbe nimic

Scurtă prezentare: În România există 2 feluri de candidat la președinție: Candidatul PSD și ăilalți. Candidatul PSD (și strămoșii PSD-ului: PDSR/FSN/etcetera, care sunt de fapt același lucru) pornește cu un avantaj clar, adicătelea loc garantat în turul II, indiferent cine ar fi el/ea. PSD ar putea să nominalizeze drept candidat o ridiche în ghiveci, și intrarea Ridichii în turul II tot ar fi un fapt sigur- lăsăm la latitudinea dumneavoastră dacă ipoteza asta e foarte diferită de descrierea reală a candidatului PSD din prezent.

Pro:  În 1989, Victor Ponta avea 17 ani- are zero experiență profesională în vremea comunistă, iar șansele să fi apucat să fie turnător sunt destul de mici. Așadar, pornește fără zurgălăii legați de coada majorității politicienilor din România, care le permit junilor încântați de propria junețe să strige „Când or muri bătrânii, o să avem și noi o țară ca lumea!”  Ponta e tânăr, și vă oferă ocazia unică de a le spune unor hipsteri să tacă din gură când îl dați drept contraexemplu, măcar pentru atât trebuie să-l apreciem. În teorie, Ponta ar fi trebuit să fie un candidat care să mai scuture praful de pe politica de stânga din România, asociată cu Ceașcă, și după 90 cu foști comuniști.

Contra:  În practică, nu sunt prea convinsă că l-a anunțat cineva și pe Ponta că e un candidat de stânga (ortodoxie da, drepturi pentru oameni ne-heterosexuali nu– stânga românească e cam la dreapta, observ). Cea mai cunoscută realizare a lui Ponta (printre alte arome de afaceri dubioase) e scandalul diploma de doctorat plagiată, despre care el parcă a zis că nu știa că e plagiată, de unde cetățeni răutăcioși ar putea deduce că spiritul lui de lider e atât de pronunțat încât a delegat până și sarcina asta. Dacă Ponta iese președinte, ne putem aștepta ca țara să fie condusă de fapt de asistentul personal al lui Ponta, un student în practică neplătită, dar și ăluia o să-i fie prea lene să fie președinte, și ori de câte ori va fi rost de un discurs prezidențial, o să ne trimită niște episoade din House of Cards furate de pe torrente. Iar Năstase va fi introdus în manualele școlare drept martir al neamului alături de Constantin Brâncoveanu. Manualele vor fi scrise de ziariștii de la Jurnalul Național și Antena 1/2/3.

Frunzărind site-ul candidatului: Cineva din staff-ul lui Ponta a considerat că aceste citate sunt demne de folosit în campanie electorală: „Când eram copil mergeam foarte des la biserică pentru că bunicul meu era preot. Nu neapărat pentru că eram un copil mai credincios decât alţii, ci fiindcă stăteam cu bunicul meu destul de mult.” (Votați Ponta: un om dus pe la biserică! Pentru că n-a avut de ales.) „[Victor] a avut şansa să ştie întotdeauna când trebuie să se urce în tren. El din grădiniţă a fost un lider”- mama lui Ponta. (Votați Ponta: nu se suie în tren din mers. Se dă pe tobogan primul.)

Klaus Johannis

img-thingOrientare politică: Sibiu

Scurtă prezentare:  Klaus Johannis s-a născut în Sibiu și a fost apoi profesor de fizică în Sibiu, vice-inspector școlar în Sibiu, inspector școlar în Sibiu și, din 2000, primar în Sibiu. Conform declarației de avere, Johannis are șase case în Sibiu și nici o mașină, ceea ce e logic, dacă ne gândim bine- poate să meargă pe jos prin Sibiu toată ziua, și când obosește e mereu la mică distanță de o casă de-ale lui, așa că se oprește acolo să bea o bere și să mănânce un cârnat (că doar e neamț).

Pro: Ideea preconcepută că nemții sunt muncitori, severi și fac totul cum trebuie e tot „selling proposition”-ul lui Johannis, cum se zice în marketing. (Din fericire pentru el, Johannis nu aparține unei etnii cu o imagine mai proastă la noi, de exemplu unguri, evrei sau, doamne feri, țigani.). Johannis n-a contrazis din cale afară stereotipul cu pricina, proiectând, cel puțin PR-istic, o imagine de om serios care vorbește puțin și se descurcă binișor ca primar al Sibiului, un oraș drăguț, prosper, Capitală Culturală Europeană etcetera, dovadă că tot e reales, și care n-a făcut parte din niciunul din partidele mari (așadar, nu s-a făcut de râs odată cu ele) înainte să fie propulsat peste noapte în PNL pe culmi tot mai înalte.

Contra:  PNL-ul a fost în ultimii ani mai mult ca niciodată un partid de păcălici (de exemplu: schimbarea de grup europarlamentar, surpriză inclusiv pentru unii membri ai partidului).  Johannis n-a făcut în viața lui vreo chestie care să nu implice Sibiul. Dacă iese președinte, avem toate șansele ca țara să-și mute capitala la Sibiu sau chiar să-și schimbe numele în Sibiu-Împrejur. În asemenea condiții, nimeni nu poate ști dacă e în stare să se ocupe cu chestii care să afecteze un număr mai mare de oameni decât ăia care umplu o primărie și trei străduțe împrejur (iertați-mă, sibieni). Johannis vorbește puțin, dar când vorbește aceste vorbe ne doare, sau ne amuză. Parcă-l văd pe PR-istul lui Johannis după ce candidatul s-a făcut singur politruc, smulgându-și părul din cap: „Dl Johannis, ce-ați făcut?” „Was?” „Politruc nu e de bine, dl Johannis!” „Nein?” „Ziceți acolo că ați zis la mișto ca să se mire Ponta, vă rog io frumos!” A, au mai fost și niște mici-pitici probleme de incompatibilitate care mai-mai să-i anuleze catindatura.

Frunzărind site-ul candidatului: N-am găsit nimic interesant, în afară de un program electoral vag și plin de rumeguș care bate fierul cât e cald pe treaba cu neamțul foarte intens. Dar așa am ajuns din link în link și la site-ul PNL, unde am căscat gura lovită de un număr mare de revelații. Habar n-aveam că Petre Roman e, mai nou, liberal, și că e atât de vanitos încât nu și-a mai schimbat poza din CV de 25 ani. Și că Honorius Prigoană e secretar de partid la ei. Și că Mircea Ionescu Quintus e încă viu.

P.S: Am scris intenționat Johannis cu J în loc de I, nu știu de ce.

Elena Udrea

Orientare politică: Traian BăsescuSmurfette_8

Scurtă prezentare: Elena Udrea e politiciana aia pe care toţi misoginii ţi-o dau exemplu când vor să-ţi explice ţie, muiere toantă, de ce nu ar fi bine să existe cote de gen în politică, pentru că uite cum sunt femeile din politică, uită-te la Elena Udrea. Şi din treaba asta tu ar trebui să înţelegi automat despre ce e vorba, iar dacă nu înţelegi, o să ţi se explice în termeni not safe for work, care vor include probabil referinţe la Băsescu şi la anumite dispozitive de plonjat din avion care seamănă cu o ciupercă mare.

Pro: Elena Udrea beneficiază de un avantaj oferit chiar de adversarii ei, în sensul că a fost atacată în cantităţi industriale în moduri atât de scârboase, şi, de cele mai multe ori, fără nici o legătură cu competenţa sau incompetenţa ei ca politician, încât involuntar îţi devine vag simpatică, chestie pe care ea știe deja s-o speculeze foarte bine, de altfel. Ca ministru al Turismului, Udrea a făcut multă gălăgie despre domeniul în cauză-  ne amintim cu toţii caraghioslâcul cu frunza şi Carpathian Garden, da’serios, în afară de perioada Udrea când aţi auzit vreodată ceva, caraghios sau nu, dinspre ministerul ăla? Dacă vă place Traian Băsescu: Udrea are ştampila lui aprobatoare.

Contra: Dacă nu vă place Traian Băsescu: Elena Udrea are ştampila lui aprobatoare. Am văzut-o de curând la Adevărul Live, şi unele dintre răspunsurile ei erau ştiinţifico-fantastice („Sunteţi de acord să se predea religia în şcoli obligatoriu?” /”Sunt de acord, dar să nu fie obligatoriu despre religie”), o amestecătură de forma „nu vreau să supăr nici un potenţial alegător”. În general nu m-am lămurit ce anume o recomandă pentru funcţia de preşedinte, în afară de faptul că se pricepe din cale-afară să atragă atenţia, şi nu tocmai în moduri admirative. A, mai e şi micul detaliu că ilustrul ei fost soţ e niţeluş puşcăriabil, şi ştiţi ce se zice despre asemănat şi adunat, mai ales că a noastră candidată a rămas cu vreo enșpe case și terenuri după partajul de divorț.

Frunzărind site-ul candidatei: Am aflat că are ştampila aprobatoare a lui Traian Băsescu, în caz că nu v-aţi lămurit deja. Punctul cheie al campaniei lui Udrea pare să fie „Ponta e o ridiche în ghiveci”, afirmaţie care nu o recomandă neapărat pe Udrea ca alternativă. Site-ul PMP, partidul condus de Udrea, ne oferă un sondaj: „Care descriere i se potriveşte cel mai bine lui Victor Ponta?” cu variantele de răspuns: Nesimţit/ Agresiv/ Mincinos/ Frustrat /Nepăsător /Misogin/ Arogant /Nerecunoscător /Incompetent /Obraznic. Aceia dintre dvs care cred că Ponta e Drăgălaş şi Adorabil nu au ce căuta pe site-ul PMP, din păcate. (De asemenea, nu puteţi alege mai mult de 1 variantă de răspuns.)

Monica Macovei

Brainy SmurfOrientare politică: În numele Lunii, te voi pedepsi

Scurtă prezentare: Monica Macovei e candidata preferată a tineretului internetic, din cauza ei vi s-a umplut Feisbucul de poze de profil cu o literă şi o bulină colorată. Probabil aţi auzit şi de pisica ei Dubi. Superputerea Monicăi Macovei e justiţia (site-ul ei oferă un badge cu o Monica desenată şi drăgălaşă ridicând Sabia Justiţiei). Conform lui Gabriel Liiceanu, programul ei politic e frumos ca un basm. Dacă aţi citit Fraţii Grimm, treaba asta sună mai mult că o ameninţare.

Pro: Un CV de 10 pagini, atracţiile principale fiind fondarea DNA-ului (mulţumită căruia au intrat după aceea la zdup fel de fel de moguli & comori ale patriei) şi un job de europarlamentar pe care nu l-a petrecut dormind, ceea ce e mai mult decât se poate spune despre majoritatea parlamentarilor români, fie ei euro sau locali, precum şi varii cursuri de pregătire, comitete şi comiţii şi premii (din fericire nu a trecut şi revista liceului. Sau poate n-a scris pentru revista liceului.) Pe parcursul campaniei a mai avut şi alte idei cu vino-ncoa la public, cum ar fi abolirea imunităţii juridice a demnitarilor publici. Cu pedepsele, cel puţin, o să stăm bine. Toţi candidaţii sunt retrograzi vizavi de sexualitate, dar Macovei zice că e în mai mică măsură: a intervenit pentru abrogarea articolului 200 din Codul Penal şi în favoarea Gay Pride-ului bucureştean. (Totuşi, nu-mi fac iluzii.)

Contra: Monica Macovei a fost procuror în România comunistă a anilor 80, şi, oricât ar zice ea în CV că s-a ocupat numai cu cazuri ne-politice, şi oricât ar zice alţii că oricine a prins vreme de adult în comunism a trebuit să muncească ceva, „procuror într-o dictatură” nu prea e totuna cu, să zicem, „electrician într-o dictatură”. Mulţi dintre aia care o susţin pe Monica (şi a căror susţinere şi-o asumă şi ea) sunt cei mai antipatici şi călcători pe nervi cetăţeni care au păşit vreodată pe suprafaţa terestră a României, inclusiv intelectualii lui peşte prăjit a căror unică ocupaţie e să fie convinşi de propria valoare, gen Tismăneanu, Liiceanu (vezi mai sus), Papahagi, etcetera. Cantitatea de carismă a Monicăi încape lejer într-un capac de pix.

Frunzărind site-ul candidatei: Monica Macovei are probabil cea mai pusă la punct prezenţă online dintre toţi candidaţii, ce-i al ei e pus deoparte. Sunt curioasă însă dacă toţi cetăţenii entuziaşti care se agită pentru ea i-au citit cu atenţie programul politic şi se identifică cu idei precum privatizarea sănătăţii şi învăţământului, şi de ce cred ei că ar fi asta o idee bună ţinând cont de rezultatele din alte ţări în care s-a făcut treaba asta. De pe site-ul Monicăi am aflat că pot să mai adaug un susţinător snob şi antipatic pe listă: Andrei Gheorghe.

Călin Popescu TăriceanuVanity_Smurf

Orientare politică: Reflexivă (adică, înspre el însuși). Glumesc, desigur, dl Tăriceanu e un liberal adevărat. Programul lui politic menționează cuvântul liberal atât de des încât dacă ați lua o gură de vin de fiecare dată, ați fi foarte beți până la sfârșitul lecturii.

Scurtă prezentare: Călin Popescu Tăriceanu e momentan al doilea om în stat, așa că ar fi un pas mic pentru el să devină președinte, și tot un pas mic ar fi și pentru omenire, care între timp și uitase că dl Tăriceanu există- adică eu una cel puțin sigur uitasem, vă rog să mă scuzați. Ex-premier și ex-președinte PNL, momentan Tăriceanu e șeful unui partid nou, al cărui scop e, presupun, să existe timp de vreo cinci minute până e înghițit de alt partid mai mare.

Pro: Am vrut să vă prezint o analiză onestă dacă nu echilibrată, cu pro și contra, pentru toți candidații, dar Tăriceanu m-a vârât grav în confuzie pentru că m-a luat prin surprindere cu existența lui și sinceră să fiu habar n-am cine îi e electoratul. Liberali dezamăgiți de aventurile PNL-ului sub domnia lui Crin Ochi Albaștri? Dar nu e ca și cum Tăriceanu ar fi nevinovat vizavi de sus-numitele aventuri.  Neveste și foste neveste? (Cred că sunt deja suficiente cât să îi asigure un procent electoral sănătos.) De asemenea, dacă nu vă place de Băsescu, să știți că Tăriceanu NU are ștampila lui de aprobare, sub nici o formă.

Contra: Una din atribuțiile președintelui e să reprezinte țara și să se înțeleagă bine cu toată lumea, or, Tăriceanu s-a făcut remarcat prin abilitatea lui deosebită de a nu se înțelege cu nimeni. Cât a fost premier, s-a hârâit cu președintele încontinuu (dar să fim onești, și nea Băse e oricum specialist în a nu se înțelege cu nimeni), apoi s-a apucat să se ciondănească cu colegii de partid, în special cu Crin Ochi Albaștri, care a trebuit să se trezească din somn în mod special pentru toate certurile astea. Mă rog, pare să se înțeleagă mai bine cu Ponta, și zic unii că a candidat special ca să fărâmițeze electoratul de dreapta în favoarea amicului său, care nu e însă liberal, așa că să-mi explice și mie cineva, ori suntem liberali ori nu mai suntem?

Frunzărind site-ul candidatului: Tăriceanu are cel mai în dorul lelii făcut site de candidat dintre toți ăștia de care vorbii până acu, nici măcar nu e clar pe prima pagină că nenea CPT candidează la președinție, de unde deduc că eu și Tăriceanu avem măcar 1 lucru în comun, și anume nivelul de interes în candidatura lui. Sloganul electoral: „România- a șaptea putere a Europei.”-de ce fix a 7-a? după mărime? Considerăm numai țările UE ca fiind parte din Europa? Să mă lămurească cineva. Trebuie să existe o explicație, pentru că ceva mai încolo dl Tăriceanu ne zice că România e cea mai mare dintre țările mici, sau cea mai mică dintre țările mari, practic o țară medie, deci mi-e clar că avem de-a face cu un om guvernat de logică.

Cam atât cu candidaţii despre care vorbeşte toată lumea. În episodul următor, trecem la candidaţii despre care nu vorbeşte nimeni.

P.S. Recitiți și analiza prezidențială de acum cinci ani, ca să vedeți cum au( e/in)voluat politica și mintea Nadiei. 

8 gânduri despre “Ghidul alegătorului superficial (I)

      1. Va reprezenta cu adevarat o mare parte din locuitori. Se zvoneste ca ii place mustul, acum nu stiu cat este de adevarat. De Vacaroiu s-a zis la fel si se pare ca o anumita afectiune il facea sa para mereu buhait. Eu as face o singura promisiune daca as candida si anume ca o sa scad pretul la bautura.

  1. Afectiunea care-l facea pe Vacaroiu sa fie mereu buhait se numeste etilism cronic.O afectiune acolo, nimic serios.
    Si cred ca votarea incepe mult prea devreme,( ora 7 am ) si cei mai multi atunci voteaza.rezultatele votarii le-am vazut .Poate aveau mintea prea limpede, poate ca votul inceput la 7 pm de exemplu, dupa ceva alcool ar da rezultate mai bune, ar merita incercat.Cu etiloteste la fiecare sectie de votare, cine n-are peste 0,5 nu voteaza.

    1. Aici de la mine nu merge, ca pana ajungi la sectia de votare bati toata Londra, trebuie sa fii treaz ca sa auzi cand isi schimba autobuzul traseul din senin la jumatea drumului de exemplu.

  2. Cand vrei sa alegi un presedinte de doamne-ajuta si nu ai de unde alege… Sad, very sad… cred ca ma duc sa-mi iau o galetusa de inghetata, intru in depresie😦

    1. Eu as zice ca sunt un votant de stanga moderata, daca ar trebui neaparat sa ma plasez ideologic, si in conditiile astea chiar Nu am cu cine sa votez.😦

Comentariile sunt închise.