Hamburg

Am folosit gara din Hamburg ca punct de tranzit pentru zilele în Nemțlandia de cel puțin șase ori, așa că ăsta e punctul din oraș pe care l-am văzut cel mai mult și cel mai des. Despre gară nu am mare lucru să vă spun, în afară de faptul că era gara centrală din Hamburg și nu Hamburg-Harburg sau alte stații din Hamburg denumite ca într-un exercițiu de împleticit limba. În germană, gară centrală se spune într-un singur cuvânt, așa cum spun ei pre limba lor multe lucruri într-un cuvânt, astfel încât ai putea binișor să scrii în germană și la un calculator fără tasta Space, cred. Ieri am văzut un indicator care îndruma cetățenii spre Centruldedezvoltarealucruluimanual, de exemplu.

DSC_0124
O poză cu mini-gara din Hamburg, pentru că nu am o poză drăguță cu varianta în mărime naturală.

Dar în fine, să revenim la Hamburg, unde am mai văzut și o piață din centru, niște lebede anorexice pe un râu lângă o piață din centru (nu ca în Londra, unde toate lebedele sunt grase și obraznice din cale-afară), un gondolier pe același râu, citind ziarul, apoi în altă parte a orașului o mulțime de poduri din metal, și clădiri din cărămidă roșie, și sediul Der Spiegel. Am auzit niște compatrioți de-ai noștri înjurând Hamburgul la gară, și apoi alte compatrioate înjurând obiceiurile nemțești ale nemților la supermarket („Treci, fă, în spate, că ăștia chirăie că vor să stăm la rând!”). Și cam atât.

DSC_0080
Mini-naziști

Asta pentru că majoritatea timpului petrecut în Hamburg l-am petrecut la un alt obiectiv turistic potrivit intereselor mele cultural-artistice: Miniature Wunderland, unde vizitatori veniți de peste mări și țări mari vin să se uite la o mulțime de mări și țări mici. În afară de un mini-Berlin trecut prin mai multe epoci istorice (cu niște mini-naziști fără mini-svastici, pentru că-n Germania nu e voie cu afișarea svasticilor indiferent de mărime, cu un mini-zid separator păzit de mini-soldați etc.) și de mini-Hamburg (cu tot cu mini-Miniature Wunderland), celelalte exponate nu sunt atât reproduceri la scară după lucruri din realitate, cât mini-variante a ceea ce-și imaginează oamenii de la muzeu că e personalitatea locurilor din realitate, surprinsă într-o frântură fictivă. Mini-Elveția e numai mini-munți, mini-cabane de ski și mini-telecabine alunecând în sus și-n jos. Mini-Scandinavia are mini-porturi pline de mini-vapoare, mini-faruri pe coastă, mini-zăpadă și mini-târguri de Crăciun. Mini-America e un amestec geografic și istoric, începând într-o parte cu mini-Vestul Sălbatic, care se învecinează mai încolo cu mini-muntele Rushmore, apoi cu mini-Marele Canion (în care s-au prăbușit niște mini-trenuri cu aburi), un mini-sat de mini-oameni cu mini-sombreros (la granița cu mini-Mexic, presupun), mini-Las Vegas, de un mini-prost gust adecvat modelului maxi, și mini-Miami Beach. Cât despre mini-Germania, e plină de mini-păduri, mini-biserici gotice, mini-terase cu bere și mini-tonete cu cârnați, ceea ce presupun că e destul de apropiat de realitate. O mini-Italie și o mini-Anglie se află în pregătiri.

DSC_0156
Mini-Scandinavia

N-am putut să nu mă întreb cum ar arăta mini-România în muzeul ăsta, deși, ce-i drept, mă îndoiesc că patria noastră va fi considerată vreodată suficient de importantă cât să fie reprezentată acolo. O bucată din mini-București n-ar lipsi, cu siguranță- o mini-Casă a Poporului în fața căreia mini-Ceaușescu și mini-nevasta lui să facă cu mâna unei mini-parade de 23 August când apeși pe un buton. În altă parte, mini-huligani îl huiduie pe mini-Iliescu în mini-Piața Universității. Apoi câteva obiective turistice: mini-Carpați populați cu mini-ursuleți, mini-peșteri și mini-lacuri, și undeva pe un munte, castelul lui mini-Dracula, cu Dracula însuși și alți mini-vampirași plimbându-se prin curte. Mini-Vama Veche cu mini-corturi pe plajă și o mulțime de mini-gunoaie aruncate împrejur. În spatele unei mini-terase, niște mini-hipsteri vomită, cuprinși de o mini-toxi-infecție alimentară. Mini-Delta Dunării, cu mini-pelicani și mini-bărcuțe de pescuit. Mini-vulcani noroioși. Ce mai punem?

DSC_0135
Mini-muntele Rushmore

Toate mini-țările sunt făcute cu migală și pline de detalii absurde. Un mini-tăietor de lemne doboară un copac care cade peste o casă, iar mini-nevasta lui iese dinăuntru să îl boscorodească. O fată se uită în portbagajul mini-mașinii ei, în timp ce doi mini-călugări o pândesc după un copac și se holbează la fundul ei. Într-un râuleț plutește un mini-cadavru, iar în jurul lui forfotesc mini-medici și mini-polițiști. Trenurile și mașinile merg cu adevărat, într-un aeroport aterizează și decolează mini-avioane. Din când în când luminile se sting și se lasă noaptea, se mai zăresc doar faruri și iluminatul public. Apoi soarele răsare iar, treptat, într-un curcubeu de culori, în lumea cea mini ca și în lumea maxi. E ca și cum ai fi cu adevărat un uriaș care supraveghează un mini-Univers.

Poate și noi ne aflăm în macheta unor uriași care ne tot sting și aprind lumina.

 

 

2 gânduri despre “Hamburg

  1. am intalnit undeva ideea ca pamantul ar fi fie azilul de nebuni al unei alte lumi, fie colonia ei penitenciara………. (ileana vulpescu in arta conversatiei sau nu mai stiu in care din cartile ei)
    era cat p-aci’ sa scriu ca p-asta cu macheta n-am mai intalnit-o. dar, din nefericire, mi-am amintit ca am intalnit totusi ceva foarte asemanator. (vladimir colin- legendele tarii lui vam). uneori o chiar naspa sa fi citit atat de mult.🙂

    inteleg chestiunea cu interzicerea simbolurilor nazismului, dar eu, una, sunt pentru calea de mijloc chiar si cand interzicem ceva nasol, asa ca interzicerea unui simbol al unei perioade istorice atunci cand infatisezi acea perioada istorica, mi se pare putin (mai mult) absurd.
    cum am putea invata din greselile trecutului, cand acesta ne este prezentat deformat?!

    1. Da, sunt de acord cu tine, si mie mi se pare absurd. Si oarecum ipocrit. Ca si cum svastica ar fi rea in sine, si nu felul in care au folosit-o, ca si cum raul facut ar putea fi maturat sub pres daca nu il prezentam asa cum a fost.

Comentariile sunt închise.