Șase trenuri

Madame_Tutli-Putli

08:50: primul tren pleacă dintr-o suburbie a Londrei, dar asta nu e nimic deosebit- e naveta mea obișnuită din zona unde nu se întâmplă nimic înspre zona unde se întâmplă tot, inclusiv locul meu de muncă. Al doilea tren merge pe sub pământ către gara internațională din cărămidă roșie St Pancras, dar nici asta nu e ceva ieșit din comun.

10:58 am- al treilea tren, pe numele lui Eurostar, pleacă din gara de cărămidă roșie înspre Bruxelles.

Nici ăsta nu-i o cunoștință nouă pentru mine, femeia nebună pironită la sol de propriile fobii și nevoită astfel să tot străbată Europa pe șine. Anxietatea care mă apucă în aeroporturi tot îmi dă târcoale involuntar, totuși, pentru că Eurostarul are atât dezavantajele trenurilor cât și câteva de-ale avioanelor, cum ar fi procedeul de check-in lung și plicticos pentru care trebuie să-ți îndeși efectele personale într-o tăviță de plastic ca să fie trecute printr-un Detector de Terorism. Rucsacul meu e ales pentru Percheziție la Nimereală, mi se spune: îi arăt unei fete cu accent caraibian ce-am înăuntru, laptop, pantofi, niște nectarine. Ce treabă aveți în Bruxelles, mă întreabă ea cu aerul că face doar conversație. Eu îi explic că mă duc mai departe de Bruxelles, mult mai departe, tot cu trenul, și rânjesc ca să o conving că nu sunt chiar atât de dubioasă pe cât par. Foarte bine faci, zice ea și se înveselește subit. Păi n-ai văzut ce nenorociri se întâmplă acuma cu avioanele?

O clasă de elevi chinezi de vreo paisprezece ani așteaptă același tren- una dintre școlărițe rezolvă niște ecuații pe băncuța de lângă mine. Băieții joacă cărți. Nimic nou nici pe frontul de Est, școlarii sunt tot ăia peste tot.

Tunelul din Canalul Mânecii e atât de scurt și neremarcabil încât îl confund în mod repetat cu alte tuneluri de pe traseu.

14:25, al patrulea tren pleacă din Bruxelles mai departe. Trecem prin Liege, trecem prin Aachen și prin multe alte locuri pe care le știu doar după nume. Văd pe geam baloturi de fân, câmpuri împărțite în pătrățele, căluți, vaci, ca o dioramă drăgălașă. Astea nu aș fi putut să le văd din avion, îmi zic eu, ca o consolare pentru mine și pentru societatea zburătoare care m-ar putea privi câș.

16:15 ora locală, al patrulea tren se oprește în Koln (Cologne, cum i se zice englezit-franțuzit), al doilea oraș german pe care pun piciorul, după Munchen, unde am petrecut vreo două ore tot într-o pauză între trenuri, acum câțiva ani.  În gară, un ecran anunță ceva despre Ebola și Europa. Nu înțeleg o boabă nemțește, așa că îmi petrec tot restul zilei convinsă că a izbucnit Ebola în Europa- și mă uit în toate direcțiile să văd dacă nu zăresc oameni leșinând, vomitând sau sângerând din mai multe orificii. Aproape de gară e o catedrală mare, neagră, cu turnulețe pline de înflorituri, dar odată ce-ai văzut câteva biserici europene vechi și pline de înflorituri, le-ai cam văzut pe toate, zic eu. Lângă catedrală, într-o piață, un nene cu un tricou pe care scrie FREE PALESTINE și cu o pancartă pe care n-o înțeleg. Recunosc, totuși, cuvintele „Israel” și „nazi”. Nu-mi trece prin cap nici o combinație în care alăturarea să fie altfel decât de o ironie sinistră, pe pancarta unui nene german, într-o piață din Germania.

Un restaurant din apropiere are, din fericire, un meniu în engleză, chelnerița voluminoasă și cu o expresie acră care-mi amintește de Vatra Dornei sau alte locuri fost-comuniste (deși Koln a fost mereu în Germania Capitalistă) nu pare s-o rupă pe limba lui Șxpr totuși. Ori de câte ori se întoarce spre mine, mi-e că o să-mi tragă o palmă. Când se apropie să-mi pună paharul cu suc pe un suport, tresar ca un iepure. Mă simt prost, poate o fi o femeie de zahăr, dar volens-nolens o judec după aparențe. Nu văd nimic fără carne de porc în meniu, în afară de felurile din pește. Comand niște heringi cu cartofi copți, care se dovedesc foarte gustoși- salata din garnitură e însă presărată cu șunculiță bonus, care nu era prevăzută. Mă întreb cum o fi să fii vegetarian în Germania.

20: 10- trenul al cincilea pleacă mai departe, un tren comod, cu perne pufoase pe spătar. M-am plictisit de atâția căluți și baloturi de fân. Ațipesc un pic și mă visez tot într-un tren. Afară se întunecă. Îmi văd fața reflectată în geam și mă văd în același timp copil, om mare și bătrân- cum bate lumina pe moaca mea obosită, e clar unde o să-mi fie viitoarele riduri. Vagonul e tot mai pustiu. Trenul se oprește într-un câmp, și stă, și stă. Parcă era un film despre niște oameni care erau atacați într-un tren de noapte ca să li se fure organele, îmi zic, dar nu reușesc să-mi amintesc deloc ce film era. Trenul al cincilea stă. Trenul al șaselea ne așteaptă la 00:18. Om avea întârziere? O femeie zice ceva în germană, probabil, dacă avem întârziere. Și vorbește, și vorbește. După care adaugă în engleză, vă dorim călătorie plăcută. Ce rost o avea să traducă pentru vorbitorii de engleză cea mai inutilă parte a mesajului? Le-o fi zis cineva că așa se face în Anglia când întârzie trenul: trebuie să le spui pasagerilor ceva foarte politicos și complet inutil care să îi enerveze și mai rău. Că e adevărat, nu zic ba- așa se face.

Trenul al cincilea pleacă mai departe, prin Dortmund, prin Bremen, de unde nu se aud muzicanți, nemțoaica mai anunță ceva. Trenul al șaselea pleacă și el mai departe, fără noi. E doisprezece și jumătate, avem vreo 25 minute întârziere. Nu mai e nici Germania ce-a fost. Am obosit, o călătorie lungă cu trenul doare cam de la jumătate încolo.

Trenul al cincilea ajunge în Hamburg.

00:58- trenul al șaselea bis, înlocuitor, soluție de nevoie, pleacă mai departe. E un personal cam amărăștean, în care nu mai sunt pernuțe pufoase. În același vagon se află un grup entuziast de tineri intens alcoolizați, care își exprimă bucuria vizavi de succesul unei anumite echipe sportive. Unul dintre ei își exprimă și tristețea vizavi de nefuncționarea grupurilor sanitare, izbind cu putere cu pumnii și picioarele în ușă. Apoi se împleticește la loc înspre grupul lui, și cu ocazia asta îi văd muza pe tricou: Dynamo Dresden. Băieții cântă, cântă ceva pentru Dynamo, habar n-am, nu înțeleg o boabă germană, dar prind cuvintele „Bukarest” și „Copenhagen”. Eu țin cu Steaua, încerc să-mi amintesc dacă i-a bătut vreodată răsunător vreo echipă din Dresda, dar probabil sunt pe pista greșită.

Din când în când se face tăcere și se mai aude doar un nume de haltă sau altul, și trenul trop-trop în noapte. Dar apoi băieții încep din nou, cu și mai multă energie. Melodiile sunt aceeași ca ale tuturor scandărilor de stadion, iată, o formă de artă care s-a dezvoltat similar în țări diferite dovedind natura comună ascunsă a speciei umane.

E unu și jumătate dimineața, și trenul al șaselea pleacă tot mai departe.

 

5 gânduri despre “Șase trenuri

  1. Nadia, poate ne spui si unde ajungi🙂 Apropo, sa stii ca te invidiez, as fi vrut si eu sa vad campuri cu caluti si toate alea si sa le fac poze. Ai dreptate, din avion nici nu se zaresc muntii, daramite caluti🙂

  2. Drum bun, sper că n-ai pornit spre Shanghai! (am rămas cu o criză de râs de la tanti cea amenințătoare de la Keln. )
    Mă și gândeam cum sunt fobiile și ce ierarhie le fac oamenii (mai ales eu). La toamnă am de mers de la Bruxelles la Londra și zău dacă-mi vine să mă urc pe Eurostar (deși știu clar că în pământ ne vom întoarce cu toții, dacă nu sfârșim în vreun accident galactic).

  3. Sunt curios, in scop turistic mai degraba, cum ai planificat insiruirea asta complicata de trenuri, e vreun site? Si ca bani pe unde ajungi?

    Pe de cealalta parte e interesant ca probabil facem la fel de mult timp cu trenul dintr-un capat in altul al europei ca acum 100 de ani.

    1. Am cumparat bucata Londra-Bruxelles de pe site-ul Eurostar (http://www.eurostar.com/uk-en) si restul de pe site-ul operatorului de trenuri german, Deutsche Bahn (http://www.bahn.com/i/view/GBR/en/). Mai poate fi de folos si site-ul asta (http://uk.voyages-sncf.com/en/) dar pana la urma tot la operatorii propriu-zisi te trimite, si tot ce trece prin centrul Europei e operat de Deutsche Bahn.
      Eurostarul functioneaza pe principiul transporturilor aeriene nu doar la check-in, ci si la preturi, cu cat iei mai din timp cu atat e mai ieftin, iar aproape de data plecarii preturile devin exorbitante (de vreo trei ori mai scumpe decat avionul pe aceeasi distanta). Deutsche Bahn are in general niste oferte speciale mult mai rezonabile decat pretul standard, in numar limitat. As prefera sa nu povestesc in public cat cheltuiesc, dar hai sa zicem ca mi-am luat biletele cu un avans rezonabil😀 Oricum, nu te astepta sa fie mai ieftin decat avionul.
      Deutsche Bahn are un sistem mai ciudat de booking, apropo- nu poti sa-ti iei un bilet electronic pe care sa ti-l printezi singur decat daca ai un act de identitate german la tine dupa aia pe parcursul calatoriei. Asa ca eu am cerut sa-mi trimita ei biletele acasa prin posta.

Comentariile sunt închise.