Oscaruri douămiipaișpe

Dacă vreți o analiză amuzantă a premiilor Oscar, îl aveți pe eternul și fascinantul CeTePe, ale cărui plângeri vizavi de cine-a câștigat le găsiți acilea pe site-ul Gândul. Printre problemele care îl supără pe ilustrul ziarist: negrii și evreii ăștia tot primesc premii pentru filme politically correct care pe domnul CTP nu-l ating la corazon (ce atâta sclavie? ce atâta Holocaust?), deși să nu se înțeleagă că el are ceva cu negrii sau cu subiectul sclaviei, doamne ferește, îi plac filmele despre sclavi negri scrise și regizate de albi unde eroul e de fapt un alb (Django Unchained), deci clar nu e rasist, și de ce Her n-are sfârșitul așa cum i-ar plăcea lui, ca să fie clar că tema filmului e aia care crede el că e?

Dacă vreți însă o analiză ne-amuzantă doar despre categoriile legate de animație, mă aveți pe mine, aici. 

HER
Joaquin Phoenix îngândurat că lui CTP i-a plăcut Her, dar nu i-a plăcut sfârșitul

6 gânduri despre “Oscaruri douămiipaișpe

  1. Apropo de Holocaust, o actrita -nu-i retin numele, se plangea ca nu a castigat niciun Oscar. Si un regizor i-a spus: joaca intr-un film despre Holocaust si al tau e. Si asa a fost🙂

    1. Kate Winslet, se zice. Iar sfatuitorul, Steven Spielberg, se zice. Dar e doar o anecdota, nu stie nimeni daca-i pe bune.

  2. Fără a încerca să justific vreo crimă, dimpotrivă… îţi pun, însă, o întrebare: câte filme/documentare despre holocaust ai văzut şi câte despre genocidul din timpul regimurilor comuniste din toată lumea? O chestie ajutătoare: citeşte un pic despre câţi oameni au murt sub regimurile comuniste şi câţi evrei în urma holocaustului. Ştiu, nu-i corect ce propun eu, fiindcă o singură viaţă umană are o valoare inestimabilă. Vreau doar să-ţi arăt că a existat ceva poate chiar mai hidos decât holocaustul, după unii istorici,, însă fenomenul este cam ignorat de regizori (mai ales de către cei americani).
    A doua chestie (şi tare am impresia că ultima oară când am comentat pe blogul tău, tot ceva de genul ăsta ţi-am spus, dar fie… memoria te lasă de la o vârstă): negrii nu mai au nevoie de discriminare pozitivă, fiindcă sunt, din multe puncte de vedere, deja integraţi în societatea americană. Ce mama mă-sii, au deja un preşedinte negru. Ce dovadă vrei în plus că majoritatea americanilor nu mai discriminează… cel puţin o parte colorată a populaţiei!? Când o să văd filme despre căcaturile la care sunt supuşi mexicanii prin SUA, atunci să-mi spui mie că americanii sunt atât de virtuoşi şi drepţi şi frumoşi.
    Sincer, nu am răbdare să-l ascult pe nenea CTP, dar dacă a folosit argumente similare cu ale mele, are dreptate, sunt teme care au fost utilizate poate prea des într-un context oricum favorabil.
    Numai bine şi succese!

    1. Holocaustul e un masacru cu vizibiltate mai mare la Hollywood, da. S-a petrecut în miezul Europei, ăia răi au pierdut războiul (spre deosebire de Stalin care a fost aliat cu Churchill și Roosevelt), și multe dintre victime erau oameni educați și cu o situație financiară bună, vizavi de care e ușor pentru industria de film să creeze empatie acum. De altfel, despre ravagiile aceluiași Holocaust în rândul romilor, homosexualilor, persoanelor cu handicap se vorbește mai puțin, pentru că astea sunt categorii față de care societatea încă are cantități industriale de dezgust. Că tot ai pomenit comuniștii, Soljenițân remarcă atenția exagerată primită în opinia publică de valul de arestări sovietice care a săltat oameni bogați, foști demnitari comuniști și intelectuali, în comparație cu cele care au lovit „oameni de rând”, sau cu foametea țărănească. Oamenii nu sunt capabili de empatie față de Orice victimă. Dar asta e și mai evident în discuția despre „12 ani sclav”. Câte filme serioase și fidele istoriei despre sclavia negrilor s-au făcut și au primit premii? Eu aș zice că ăsta e primul care ajunge în mainstream. Și totuși, mainstream-ul e atât de rasist încât un singur film e suficient ca să stârnească strigăte: „Ne-am săturat de atâtea filme despre sclavie!”
      Argumentele lui CTP sunt cel puțin dubioase. Dacă ar fi câștigat Best Picture un film despre albi care nu-i plăcea dumisale, n-ar fi zis „Eh, încă un film despre albi câștigă Oscarul, doar pentru că e despre albi” (deși ar fi fost un argument mai corect, ținând cont că majoritatea zdrobitoare a filmelor câștigătoare de Oscar sunt despre albi, deci ăsta e un element predictiv cu probabilitate mai mare de reușită decât un film despre negri.) Nu e nimeni obligat să-i placă „12 ani sclav”, sau să creadă că a meritat premiul cel mare. Dar de ce să spui „A câștigat pentru că e despre negri”, în loc să spui „A câștigat pentru că ei au văzut în filmul ăsta merite pe care eu nu le văd?” „Discriminarea pozitivă” e doar una din explicațiile posibile pentru dezacordul de opinii, și cine se aruncă direct la ea își trădează niște tendințe destul de antipatice. Mai ales în condițiile în care România și-a cam măturat sub preș propriul trecut sclavagist.
      În rest, permite-mi, fără supărare, să consider lipsită de importanță părerea ta despre gradul de integrare al persoanelor de culoare în America, ținând cont că, cel mai probabil, vorbești din auzite. O voi ignora indiferent de câte ori o vei exprima.

    2. ma bag si eu ca musca in lapte. ca filme despre mexicanii din america, desi destul de soft, mie „a day whithout a mexican” sau „spanglish” nu mi s-au parut prea rele.
      iar filme despre comunism si victimele lui, s-au facut, cel putin la noi, dar cati dintre romani au vazut „binecuvantata fi, inchisoare” sau „memorialul durerii”? ca sa nu mai zicem de 4.3.2 si o buna parte din filmele romanesti de dupa ’89. cati au vizitat memorialul victimelor comunismului de la sighet?!
      in conditiile in care aud tot felul de oameni, aparent in toate mintile, smiorcaindu-se ca „ce bine era pe vremea comunistilor”, ma indoiesc ca vreun film cu astfel de subiect, oricat de mirobolant ar fi el ar avea prea mare succes.
      de asemenea, exista cel putin un film despre stalin (chiar asa il cheama, „stalin”, din 1992, ceva premii la activ) si eu sunt sigura ca am vazut un altul cu acelasi subiect, plus siberia, gulag si ce mai era in zona. plus un film despre masacrul din padurea katyn. si or mai fi, vorbesc despre cele pe care le-am vazut si mi le amintesc.
      exista filme si despre masacre decat holocaust. trebuie doar sa stii sa alegi ce vezi.
      cat despre sclavia in romania, chiar daca nu stiu sa se fi facut filme (sau sa fi fost mentionata), exista suficiente opere literare care o mentioneaza daca chiar esti atent cand le citesti: „razvan si vidra” si mai e o povestire a lui gala galaction (cred) pe care nu-mi amintesc cum o cheama. (de acolo am extras citatul meu favorit cu privire la cat de misto e fizicul unui barbat „negru ca pacatul si frumos ca ispita”. si multe altele pe care nu mi le amintesc acum.
      si ca idee, desi eu am auzit despre un act al lui mihai viteazu care lega taranii de glie, atat la ora de romana, cat si la istorie, niste foste colege de munca, femei tinere, cu facultate si destepte, au refuzat sa ma creada. mi-au zis ca pana nu le arat documentul, in original, nu ma cred. si nu faceau misto de mine.
      sau ce zici despre filmele care mentioneaza modul cum erau tratati handicapatii mintal sau de orice fel, analfabetii si alte persoane cu probleme in america?! iti recomand „after the promise”, cu mark harmon.

    3. Da, filme despre comunism se tot gasesc pe la noi, dar cred ca Silviu era suparat pe cinematografia vestica fiindca nu baga in seama subiectul (ca de la Oscaruri porniseram). Cel despre Stalin (cu Robert Duvall, ca la el cred ca te referi) a fost „doar” o productie tv. Dar pana la urma faptul ca pe noi ne-a afectat comunismul si pe americani nu e o explicatie destul de logica pentru dezinteresul lui vizavi de ororile staliniste.
      N-am citit Razvan si Vidra, dar cred ca robia in Romania e un subiect suficient de important incat ar fi meritat sa fie tratat mai pe larg, nu doar daca chiar esti atent cand citesti o carte sau doua.😀 Ideea mea initiala era ca toata lumea tinde sa mature sub pres greselile propriei comunitati (de unde ostilitatea fata de „12 Years a Slave” manifestata de multi) si sa le accentueze pe cele ale inamicului (de unde faptul ca povestile despre Holocaust sunt mai „acceptabile” acum. Nu neaparat in Romania, care a fost de partea gresita a baricadei cea mai mare parte a razboiului aluia.)

Comentariile sunt închise.