Mansplainin’ varicelă

Deci da, cum vă spuneam. Așa cum bănuiam, am făcut varicelă. Astăzi sunt în ziua doi, posibil trei dacă numărăm de la prima bubă, și celebrele bășici pline cu lichid, mâncăricioase de numa-numa, apar din toate direcțiile, dar încă nu-mi doresc decesul prin explozie. De fapt, în afară de mâncărime, n-am nimic, în ciuda descrierii obișnuite a debutului bolii drept trei zile de gripă oribilă cu dureri peste tot. Asta mă face să mă întreb dacă: 1. Doamne-ajută, am făcut o formă mai ușoară, sau 2. Am făcut o formă mai grea în care oribilul, manifestat prin datul cu capul de pereți de atâta suferință, abia urmează și vine mai încet. Cum sunt ipohondră și toate poveștile de pe net îmi spun că oribilul abia urmează, sunt deprimată cumplit așteptând varianta 2, plus pneumonie, meningită, orbire, infecție cu bacterii mâncătoare de carne, septicemie, deces și eventual înviere ca să mai fac varicela încă o dată imediat după. Vă țin la curent.

Ieri, mă aflam în casa amicului meu englez, lucrând la mult trâmbițata-mi filmare stop-motion cu celălalt membru al echipei, un cameraman depresiv dar simpatic, pe principiul „Ei au zis c-au avut deja, hai să lucrez cât mai pot”, când mă apucă deodată niște tremurici de febră.

Eu: Băi, am febră. Gata, a început.

Englezul: E, a început pe dracu. N-ai nimic. Ești ipohondră.

Eu: Admit că-s ipohondră, dar știu când am febră. Și mi-au ieșit niște chestii variceloase.

Englezul: Știi pe dracu. Întotdeauna exagerezi și faci din țânțar armăsar. N-ai luat varicelă, și n-ai nici o febră. Ai niște coșuri.

Cameramanul: Băi, poate are febră.

Englezul: Aiurea.

Mă rog, nu mi-era așa de rău, așa că am continuat filmarea până am terminat-o, cameramanul a plecat.

Eu: Băi, trebuie să mă duci acasă cu mașina, n-am cum să mă duc cu transportul în comun, sunt contagioasă. Am febră.

Englezul: N-ai nimic, nu te duc nicăieri. Stai să mâncăm cina, îți fac de mâncare. N-ai febră.

Eu: Îți zic că am febră, ca persoană care locuiește în acest corp și e în stare să-și dea seama că are febră.

El: Iar eu îți zic, ca observator exterior obiectiv, că ești o femeie isterică care se agită pentru nimic și care e perfect sănătoasă.

Ah, masculii! Cum le știu ei pe toate, ca observatori exteriori obiectivi! Nici măcar nu e prima oară când îmi zice unul așa ceva. Dacă aș fi primit un bănuț de fiecare dată… În fine. Încerc altă abordare.

Eu: Poți să-mi dai măcar un termometru ca să-ți arăt că am temperatură?

La auzul cuvântului termometru, amicul meu s-a înroșit la față și ochii i s-au bulbucat, mai mai să-i iasă din orbite.

El: UN CE?

Eu: Un…termometru…ca să…știi tu?

El: ASTA E CULMEA! (mai-mai să-i iasă fum pe urechi, a pocnit enervat o masă)

Eu: Dar ce-am zis?

El: DE CE AȘ AVEA UN TERMOMETRU ÎN CASĂ?

Eu: Păi…majoritatea oamenilor pe care îi cunosc au unul…știi, în caz că te îmbolnăvești, să știi când chemi doctorul…

El: EU ȘI FAMILIA MEA AM TRĂIT BINE MERSI ANI DE ZILE FĂRĂ SĂ AVEM TERMOMETRU! MAMA MEA NU A AVUT NICIODATĂ TERMOMETRU PENTRU MINE ȘI FRATE-MEU! EU NU AM AVUT NICIODATĂ TERMOMETRU DE CÂND MĂ ȘTIU, ȘI NICI NU VOI AVEA VREODATĂ!

Eu: Bun, bravo ție, dar eu am nevoie de unul acum, ca să știu dacă s-a declanșat boala sau nu.

El: N-AI NICI O BOALĂ! EȘTI PERFECT SĂNĂTOASĂ! NU-ȚI TREBUIE TERMOMETRU! NUMAI O PERSOANĂ PARANOICĂ, ISTERICĂ ȘI PROASTĂ AR AVEA TERMOMETRU ACASĂ!

Eu: Ăă…putem să cumpărăm un termometru acum, ca să-ți demonstrez că te înșeli și că am temperatură?

El: Nu-ți trebuie termometru. Nu ești bolnavă. Ce-ți trebuie este să MĂNÂNCI CA SĂ NU TE ÎMBOLNĂVEȘTI. Cu stomacul plin n-o să mai ai nimic. EU ÎNCERC SĂ TE AJUT ȘI TU NU MĂ LAȘI SĂ TE AJUT!

Am înghițit, cu greu, sub supraveghere și plângând, câteva îmbucături de paste cleioase FĂCUTE DE EL PENTRU MINE CA SĂ MĂ AJUTE (ați încercat vreodată să mâncați ceva cleios și uscat când aveți febră?) de teamă că-mi mai trage și-o palmă. Mi-am cerut scuze că l-am supărat, de teamă că-mi mai trage și o palmă, orice numai să scap de tămbălău cu bine. După aia m-am dus la magazin, cu toată contagiunea (îmi cer scuze pe această cale cetățenilor nevorbitori de română care habar n-au cine sunt și deci n-au cum să citească aceste scuze, dar pe care e posibil să-i fi contaminat cu varicelă la supermarket) și am cumpărat un termometru. Surpriză, aveam temperatură, iar dovada buboasă a varicelei a început imediat să se împrăștie și ea într-o veselie. Acum sunt acasă, încerc să nu mă scarpin și cuget. Cuget că probabil am greșit să recunosc față de toată lumea atât de în gura mare, și cu obișnuita-mi și păguboasa-mi sinceritate, că am tendințe spre anxietate, cum făcui și acilea în primul paragraf. Și că asta face ușor și pentru alții să minimalizeze ce spun, să-mi întoarcă cuvintele împotriva mea, să îmi spună că propria experiență e greșită și că ei știu mai bine, pentru că eu sunt subiectivă și exagerez, în timp ce ei sunt obiectivi. Și ajungem într-o situație în care nici eu nu mai știu ce e bine și ce e rău, și mă îndoiesc de propriile gânduri, iar alții sunt ok cu treaba asta, pentru că înseamnă că gândurile lor sunt mai bune. Și că nu întâmplător gândurile lor mai bune sunt validate și de percepția socială că bărbații sunt mai obiectivi și mai logici, în timp ce noi muierile ne „isterizăm”. (Un termen cu o lungă istorie de misoginism). M-am gândit la asta și acum, și ieri în timp ce priveam cu calm muieresc pe cineva obiectiv și logic isterizându-se.

Și totuși sunt destul de sigură pe mine însămi să pot spune că eu și băiatul ăsta nu vom mai fi amici de-acum încolo.

Rămâneți pe recepție, urmează alte știri din Jurnalul Buboșeniei Scârboase.

P.S. Recomandare de film la subiect

10 gânduri despre “Mansplainin’ varicelă

  1. Pudra mentolata ca sa te dai cand nu mai poti de mancarime (tot mai nasoala), eventual un antihistamic daca simti ca nu mai rezisti. Si stai acasa la caldurica sa poata pushca toata boala cum vrea ea, ca daca nu dai in diverse.

    Neaparat sa nu iti rupi cojile uscate dupa ce crezi ca ai trecut de hop si nu mai ai febra si nici mancarimi, lasa-le sa cada singure, daca nu o sa iti ramana niste gaurele interesante…for ever.

    Multa sanatate si daca stiai toate astea, doar multa sanatate!
    Bunicu’

  2. Ai grijă de tine şi treci pe la doctor. Zici că ai citit pe net despre complicaţiile la adulţi, deci ştii când e cazul să te duci la medic.
    Legat de mâncărime, am văzut într-un serial că unei tipe cu varicelă – adult – i-au înfăşurat mainile în tifon, gros aşa, ca şi când ar pregăti-o pt box, încât să nu se poată scărpina. Ştiu că dacă faci asta nu-ţi mai poţi folosi mâinile, deci nu mai poţi face mare lucru, însă dacă ai pe cineva care să aibă grijă de tine şi, deci, să te ajute, ar trebui sa încerci, mai ales în caz că descoperi că nu te poţi abţine.
    Multă multă sănătate şi însănătoşire grabnică ! Să treacă uşor !

  3. take care🙂 .
    un loc caldut , confortabil si daca se poate fara stress .
    in rest lasa timpul sa rezolve problema .
    eu am trecut prin asta mult mai tarziu decat tine si am supravietuit cu bine , chiar am ramas cu amintiri placute referitor la perioada celor cateva zile in care am stat cuminte .
    in tratatele de specialitate or fi referiri la nenorociri dupa aceasta boala dar sper sa nu fiu eu , sa nu fii tu , s.a.m.d.
    ….
    va trece
    timpul ne rezolva pe toti :))))))

    1. Deci nici nu știi cât îți mulțumesc. Ești prima persoană de la care aud că a avut-o ca adult și nu îmi spune o poveste de groază.😀

  4. Si eu am facut varicela la 31 de ani, fix la doua luni dupa ce am emigrat in vest ( in civilizatie practic😀 ) ; exista viata dupa varicela facuta la maturitate! nu mai citi pe net ca iti cumperi cele necesare inmormantarii si nu e cazul :)) sanatate!

  5. daca se spune ca barbatii sunt mai logici, nu inseamna ca-s mai obiectivi cu adevarat sau ca au dreptate mereu. intre „ipohondria/anxietatea” ta si „logica” lui, singurul lucru cu adevarat obiectiv ar fi fost un termometru.
    presupun totusi ca daca un termometru (sau mai multe🙂 ) ti-ar fi spus ca n-ai febra, ai fi crezut in cele din urma.
    si-n plus, daca n-ai febra nu inseamna automat ca nu ti-e rau. barbatii nu prea pricep asta (dar se astepta sa facem supite/ceiulete si sa le cautam in coarne cand le curge un pic nasu’). toate racelile/gripele mele din ultimii ani s-au lasat cu niste stari infecte, in timp ce nenorocitu’ de termometru se incapatana sa n-arate mai mult de 36,6. sa-l sparg, nu alta.
    si am termometru in casa, desi n-am mai sarit de 37,5 (cred ca se numeste doar o amarata de stare subfebrila) de mai mult de 20 de ani. si n-am copii sa zici ca asa si pe dincolo.
    multa sanatate si fara bube macar prin punctele esentiale.🙂

    1. Ca o culme a ironiei, dupa acest incident, i-am explicat baiatului, de la o distanta sigura si mediata tehnologic, cu ce a gresit fata de mine, la care el: „Sa stii ca si eu aveam febra pentru ca ma durea un dinte. Si eram obosit. Unde e empatia fata de mine?”

      Q.E.D.

    1. Filipinez, dar nu era relevant acu, d’aia n-am zis. Amicul meu englez a mai „aparut” pe blog si cu alte ocazii.

Comentariile sunt închise.