Meri Cristmăs

Motto: Why was Cinderella so bad at football?

Because her coach was a pumpkin.

(Dintr-un cracker britanic de Crăciun).

Când eram în România, trăiam cu impresia că Crăciunul este acea sărbătoare când, indiferent ce părere ai despre familia ta în mod obișnuit, musai te aduni cu ea în jurul bradului, părinți, copii, bunici, mătuși, unchi, ca să mănânci, să bei și să te prefaci că-i iubești pe toți cu aproximativ 150% mai mult decât ar fi cazul. După patru ierni aici, în Englezia, am asimilat o nouă paradigmă: Crăciunul e acea sărbătoare când oamenii de vârstă mijlocie pleacă în vacanță într-o țară exotică și însorită- de preferat o fostă colonie britanică, poate pentru a se putea minți singuri preț de o săptămână-două, în care sunt serviți de localnici la capac, că Englezia e încă o mare putere mondială, la picioarele căreia se închină toate rasele inferioare. Și uite așa migrează spre Barbados, Singapore, Bahamas, Goa, și ocazional spre coloniile altora, de pildă Insulele Canare, părinții tinerilor britanici. Bunicii nu se pun în ecuație, ei fiind trimiși la un azil de bătrâni, să moară în brațele unui angajat filipinez care nu vorbește engleză și e plătit cu minimul pe economie, așa cum se obișnuiește în Vestul pragmatic.

Discuțiile despre părinții sus-numiți au revelat Nadiei că, aici, nu mai e, în sfârșit, o ciudățenie. În România, oamenii obișnuiesc să se agațe cu dinții și ghearele de familia nucleară până la adânci bătrâneți (când unii dintre ei divorțează în sfârșit, fericiți să poată în sfârșit recunoaște că s-au urât toată viața, dar au rămas împreună până la 60 ani de dragul copiilor). Așa că deși cunoșteam un număr mare de oameni ai căror producători le-ar fi făcut un pustiu de bine imens dacă s-ar fi despărțit și i-ar fi scutit de tămbălău, urlete și aruncat cu diverse obiecte, un copil cu părinți divorțați ca Nadia rămânea o curiozitate, și ori de câte ori trebuia să explic că maică-mea și taică-miu au locuințe separate și nume de familie diferite, reacția era un soi de milă amestecată cu dispreț, un fel de „Bietul pui de bogdaproste! Cum a crescut ea fără căldura, certurile și infidelitățile unei familii adevărate!” Cu oamenii pe care i-am cunoscut aci, în Englezia, singura problemă e că nu-s în stare să țin minte îmbârligătura lor familială, față de care divorțul alor mei nu produce nici măcar 0.5 secunde de pauză în conversație: părinții divorțați și văduvi se recăsătoresc imediat, apoi mai fac niște copii, apoi eventual divorțează iar, așa că toată lumea are tați vitregi, mame vitrege, frați și surori vitregi, și naiba mai știe cine care e și cu cine a plecat de Crăciunul ăsta în Barbados sau Singapore, eu una nici măcar nu-mi mai bat capul, dar un lucru e clar, în Marea Britanie viața abia începe la 45 de ani, sau mă rog, cel puțin până ajungi la azilul de bătrâni.

Desigur, cum acesta e blogul tineresc al unei tinere pline de energie, dans și antren, să vorbim despre cum petrec Crăciunul tinerii de douăzeci și, prezentul și viitorul țării ăsteia și ai ălorlalte. Eh, aici presupun că nu-s prea mari diferențe de la un loc la altul. Ca orice cetățean tânăr supra-muncit și exploatat și pe care presa și generațiile mai în vârstă se întrec în a-l descrie drept coate-goale și leneș, bucuria numărul unu a concediului de iarnă e să stai în pijama în fața televizorului și să dormi în sfârșit cât ai chef (mă rog, nu e cazul meu, eu fiind până acu în categoria ailaltă, tânărul coate-goale și leneș care nu reușește să se angajeze full-time nici după ce-a răspuns la 1000 anunțuri, adică, „nu vrea să muncească”- carevasăzică, petrec în pijama mai mult timp decât mi-aș dori). În rest, activitățile principale sunt tot:

1. Mâncatul până simți că plesnești: o tradiție care îi unește pe creștinii de toate nivelurile de credință, de la zero până la plus infinit. În Anglia animalul sacrificat pentru ziua de naștere a lui Gizăs nu e porcul, ci curcanul sau văcuța. În cazul fripturii de vită, care mi s-a servit anul ăsta, e, ca orice mâncare britanică, lipsită de arome prea interesante- dar cât de cât gustoasă, pentru că nu prea ai cum să dai greș cu o friptură mare, și se mănâncă în mod tradițional cu garnitură de cartofi copți, morcovi fierți și budinci de Yorkshire, care nu știu de ce se numesc budinci, că sunt de fapt un fel de gogoșele pufoase, fără umplutură. Mă rog, în teorie, căci cartofii noștri copți s-au înmuiat și au trebuit să-i facem piure, ocazie cu care am observat cu tristețe că englezoii s-au obișnuit să-i spună margarinei unt, și au fost un pic mirați când le-am zis că ăla nu e unt, la fel cum s-au obișnuit să numească cacao (sau „ciocolată caldă”) un căcat de praf cu îndulcitori. Numai când mă gândesc, și mi se frânge inima.

2. Jocuri de societate, în special Monopoly, care e un soi de tradiție de Crăciun în Englezia și de asemenea cel mai plictisitor joc din câte mi-a fost dat să joc, lucru pe care am avut lipsa de inspirație să-l zic cu glas tare după ce am jucat cu un băiat și frate-său și i-am bătut, iar ei mi-au răspuns furioși „Mizerabilo! Nu meritai să câștigi, să-ți tratezi victoria cu atâta indiferență! Noi am fi fost în culmea bucuriei!”, pentru că pare-se, în lumea modernă, instinctul competitiv al masculului uman se exprimă prin jocuri de societate. N-am avut niciodată un frate sau prieten apropiat în copilărie, așa că nu mi-am dat seama cât de extrem de potrivit era numele jocului „Nu te supăra, frate” (adică Ludo) până n-am ajuns să-l joc cu niște indivizi de sex masculin la vârstă adultă. Acu nu vreau să generalizez, or fi și tipi care nu încep să mârâie pasiv-agresiv când le iei pionul la Ludo, dar eu încă n-am jucat cu vreunul.

Colindatul de Crăciun din ușă în ușă nu se practică pe aici, din ce văzui, dar se întâmplă des să găsești un grup de bătrânei veseli cântând colinde în stația de tren sau metrou, probabil ca să dovedească că sunt încă zglobii și nu e cazul să fie trimiși la azil. Unii îți mai oferă și bomboane, lucru pe care eu l-am privit cu circumspecție- nu-ți dă nimeni bomboane pe stradă fără să încerce să-ți vândă ceva, nu? („Nimeni nu vrea bomboane azi”, a comentat dezolată o bătrânică după ce am trecut eu.) Nici în transportul propriu zis nu avem parte de „Anul nou s-a apropiat/Din cer va fi împodobit/Ca un împărat”, mai ales că transportul londonez nu merge deloc în zilele de Crăciun propriu-zise, iar înainte e sezonul sinuciderilor, astfel că joia trecută au fost nu mai puțin de patru sinucideri cam la aceeași oră, una la tren și trei pe linii diferite de metrou (oare s-or fi vorbit?). Spiritul lerului nu ajunge până aici, trebuie să ne mulțumim cu piesa aia cretină a lui Mariah Carey, sau Justin Bieber. Până nu l-am auzit pe Justin Bieber cântând Santa Claus is coming to town în toate supermarketurile, nu înțelegeam de ce îl urăște lumea pe Justin Bieber.

Anul ăsta n-avem nici măcar zăpadă de care să ne speriem. Presupun că tabloidele vor fi nevoite să se rezume la a se speria de imigranții români care năvălesc de la anul, cu ocazia ridicării restricțiilor de muncă.

16 gânduri despre “Meri Cristmăs

  1. singura data cand m-am enervat la un joc de societate a fost la un joc de wist (habar n-am cum se scrie, dar e cu carti de joc si e foarte englezesc; un joc dureaza muuulte jocuri), cand frate-meu si-a jucat cartile ultiimului joc astfel incat sa piarda ca sa ma fac pe mine sa pierd primul loc. in rest accept orice propunere de joc de societate cu replica „sigur, cineva trebuie sa fie si pe ultimul loc”.
    Craciun fericit! si un job misto iti doresc.
    ps. totusi, cum e cu budinca englezeasca de craciun? din ce-am citit eu ar fi un fel de ceva, din faina, amestecata cu seu se vita, alcool si eventual stafide/prune fiert la aburi. chiar imi vine sa plang la ideea ca un om ar putea considera chestia asta dezideratul suprem in materie de dulciuri de craciun.

    1. Multumesc!
      Da, stii bine, asa se face budinca de Craciun. Din fericire, amicii mei britanici au mai multa minte la cap de-atat, asa ca mananca prajituri normale la desert, ca oamenii civilizati. Asa ca n-am avut ocazia sa gust minunatia.

  2. Denumirile de „Englezia”si Ënglezoii” pe care tu le folosesti arata cata scarba ai de acest popor unde se pare ca tu traiesti!Tot ce este in jurul tau in Ënglezia”iti pute!Eu insa am impresia ca TU puti si mirosul vine de la tine si nu de la „englezoi” care noat bene te afli in TARA LOR si ti-au dat un acoperis.
    Ma intreb oare ce cauti Bre acolo daca-ti pute tot..?!De ce nu te duci in p…matii acfolo unde te-a fatat ma-ta?Acolo unde pute-a usturoi in metrou,autobuze,tramvaie ;acolo unde striga la tine functionara de la fisc,acolo unde te fura vazand cu ochii peste tot..?!?!Mai folosesti si cuvinte tiganesti precum „misto”ca sa-ti arati de fapt origina..?!?!Du-te acolo unde de cRaciun ai sa mananci niste mici facuti din carene de caine cumparati de la Obor…Din cauza multor mitocani ca tine am parasit Romania!Aveam multi prieteni destepti si civilizati pe care cu durere in suflet i-am parasit,dar erau prea multi mitocani si inapoiati mental ca tine pe care nu-i mai suportam,iar acuma dau peste ei pe NET!Din cauza voastra a ajuns Romania o tara de retardati care nu mai este respectata de nimeni…..Voi sunteti jigodiile creeate de catre comunisti „generatia de aur a noului tip de om socialist”.Generatia nespalatilor,retardatilor si mitocanilor!

    1. Dragă Gogu de la Gaze cu adresa de email jordanezul@yahoo.com și IP-ul 217 122 182 213, ți-am publicat comentariul pentru ca, în cazul în care mai dai pe NET! și de alți cetățeni care nu-ți plac și a căror existență te îndeamnă la trolling, să știe cu cine au de-a face. Te sfătuiesc să îți iei Distonocalmul, pentru că pare-se că ai ratat 2-3 zile și se vede. Când nu-ți iei medicamentele, pare-se, începi să crezi că tot ce nu e alb e negru și nuanțe de gri nu există, și oricine găsește ceva de criticat în străinătate înseamnă că adoră România, și viceversa, și așa mai departe, or, dragă Gogu, ăsta e un semn de lipsă totală de inteligență din partea ta. Până și hamsterul meu e mai deștept de-atât.😀

  3. Nadia iubito, eu te giugiulesc aici pe blog de vreo 3-4 luni sau cam asa ceva cu complimente foarte sincere și te citesc cu drag, cu interes și nedisimulata placere, deși cu flerul meu de vrăjitoare bătrâna simt ca vârsta mea te irita la culme și presupun ca în fundul sufletului tău te întrebi de ce nu comentez eu pe un blog al unui pensionar de la un azil, din aia menționați aici de tine, care șed acolo ca momâile așteptând sa fie împăiați… sau incinerați, ca îngropați sunt deja din momentul din care au intrat pe poarta. (Cam asa cred tinerii…dar sa te ferească soarta sa trebuiască sa o îngrijești pe mama MEA la 86 de ani…Abia atunci ai învăța sa prețuiești ‘homes’ alea și tu și ea în mod egal…deși crede-mă pe cuvânt, e puțin cam târziu la vârstele respective. Oricum, abia atunci apreciezi faptul că limba în care te adresezi bătrânului când ii repeți răspunsul la o întrebare pt a șasea oară în aceeași zi, nu prea mai contează pt acel bătrân, mai ales dacă persoana uită zilnic să-și pună proteza auditiva și ochelarii)

    Vezi tu Nadia draga mea, încă nu s-au făcut legi care sa cenzureze vârsta cititorului și nici pe cea a autorului, sa nu mai vorbim de reacțiile cititorului aerian (ca mine) care nu da o ceapa pe ambalaj și data de fabricație, scăpându-i din vedere sa se uite în oglinda de cate ori ar avea ceva de spus, atâta vreme cat vede, aude și raționează fără o tehnologie specifica simțurilor.

    Tu ești o fata deșteaptă care presupun ca nu scrie doar pt cei născuți în anii 80, ca ai avea șansa nedorita sa rămâi foarte puțin citita în cazul respectiv, considerând ca generația asta de „Millennials”, (or the Millennial Generation sau cum i se mai spune „Generation Y”) nu se omoară citind, asa cum ar trebui sa o facă mai ales acum când nu trebuie să-și salte fundul până la biblioteca sau la chioșcul de ziare.
    Însa deși nu dau o ceapa pe ce zice Gogu-de-la-camera-de-gazare-mioritica, și mie ‘Englezoii’ tai îmi suna exact la fel ca Bulgăroii cu Ceafa Groasă, Grecoteii cu Nas Subțire, si …ROMÂNAȘII.

    Ai observat tu ca nu există cuvântul ‘Românoi’ in ‘Mult-e-Dulce-si-Frumoasă’?
    Oare cum se poate să trecem noi cu vederea, noi, nația premium de inventatori de cuvinte, tocmai asa ceva?
    Exista însa cuvintele Jidani, Jidovi, Iude, Bozgori, Boanghine, Bulgăroi, Rusnaci, Nemtăloi, Grecotei, Turcalăi, Manelisti, Cioroi, Tiganoi, Boschetari, Curisti, Labagii, Cocălari etc – cuvinte care pe mine, fiind asa de sărită de pe fix și senilă cum sunt – ma irita la culme.
    Pe tine nu?
    Oare chiar e nevoie sa îmbogățim vocabularul ăsta colorat, suficient de țipător, cu încă un apelativ dragăstos la adresa altora…?

  4. Ah, uitai sa va spun ca ‘pudding’ in engleza nu înseamnă ‘desert’ ci înseamna orice fel de mâncare care se prepara dintr-un fluid (lichid) și care prin gătire se transforma într-un solid – indiferent ca e dulce sau sărată.
    De unde sângeretele – adică acel carnat care romanii cred ca e pur romanesc, la anglo-saxoni se numește „black pudding” și poate fi cumpărat la orice supermarket împreună cu caltaboșul care se numește ‘white pudding’.

    1. Nu prea mă pricep la mâncare de nici un fel, așa că apreciez informații suplimentare despre budincă!

      Altminteri, pentru o Gică Contra și Strică Chef profesionistă ca mine vârsta interlocutorului n-are nici o importanță.😀 Tu ești cea care insistă pe separarea între vârste cu afirmații nefondate gen „Generația Y nu citește”, și care rezultă probabil din faptul că nu cunoști prea mulți membri ai acestei generații. Eu nu sunt, ăă, vârst-istă (age-ist?), dar tu sigur ești, pentru că pari să ai multe prejudecăți împotriva tinerilor.

      La obiect: britanicii au exploatat multe alte popoare de-a lungul istoriei, și încă se bucură de roadele imperiului lor. De aia noi ne ducem la ei și nu viceversa. Părerea mea că rostul satirei eficiente e să lovească de jos în sus, adică înspre privilegiați, iar în comparație cu românii, britanicii sunt privilegiați, așadar, din punctul meu de vedere, sunt fair play pentru miștouri. Nu au nevoie de apărarea ta, spre deosebire de alte grupuri pe care le-ai enumerat în lista de apelative (evrei, romi, homosexuali etc.). Asta dacă aș fi intenționat să le adresez un apelativ insultător. De fapt, e mai mult o glumă vizavi de faptul că Marea Britanie NU e Anglia sau Țara Englezilor, deși multă lume pare să creadă că e. Dar fair enough, dacă deja 2 persoane non-britanice s-au declarat jignite în numele englezilor, una care crede că toți românii sunt retardați și una care crede că toți tinerii sunt proști, probabil că am greșit.

      1. Nadia, pot presupune chiar și fără permisiune expresă (sper) precum că tu te așteptai eventual ca cititorii tăi să fie din afara acelor generații ofilite menționate mai sus🙂 sau dacă erau intre acele paranteze, măcar să-și tină gura.
        Ori dacă nu și-o țineau, măcar sa zică doar de bine…:)
        Spune-mi ca greșesc. Dar spune-o cu un gram mai politicos.
        Ziceai:
        „Bunicii nu se pun în ecuație, ei fiind trimiși la un azil de bătrâni, să moară în brațele unui angajat filipinez care nu vorbește engleză și e plătit cu minimul pe economie, așa cum se obișnuiește în Vestul pragmatic.”
        sau
        „în Marea Britanie viața abia începe la 45 de ani, sau mă rog, cel puțin până ajungi la azilul de bătrâni.”

        Puteam sa te întreb pur și simplu pe drept și pe șleau: DE UNDE ȘTII? (In schimb am făcut o gluma, dacă dorești ți-o explic puțin mai detaliat)

        Explicația pe care mi-o dădeai tu ar fi fost oricum nevalabila pana-n miezul ei pt ca eu sunt bătrână și am fost și tânără – tu însa nu ai fost încă decât tânără. Deocamdată. Peste 5 minute lucrurile se vor schimba.
        Asa pare când ajungi sa te uiți puțin ȘI înapoi.

        Iar monopolul ala de Gică-Contra e un monopol național și nu individual cum crezi tu.🙂

      2. Nu știu dacă eu am mai multe prejudecați împotriva tinerilor decât tu împotriva bătrânilor și/sau englezilor, e posibil sa fim aproape la egalitate.😉

        Sinceră sa fiu, o întreagă halcă de planetă se vaietă și se plânge că tinerii de azi NU citesc, cam în toate alea 25-30 de tari pe unde m-am preumblat, în prostia mea de ‘muiere risipitoare’ (urat cuvânt, fie și în glumă, nu? 😉 …) fiindcă nu ma tem sa zbor cu avionul.
        Nu e descoperirea mea personala, unică sau subiectivă din nefericire și nu vreau să-ți încarc pagina aici cu un minimum de 30 de linkuri scrise de experți și statisticieni în absolut unison cu FAPTUL vizibil și palpabil (nu ‘preconcepția’ mea) ca 95% dintre tinerii de azi NU citesc.
        Dintre cei ramași, un mare procentaj n-au citit altceva decât ziare, reviste sau comics toată viata lor, deși unii au deja 35 de ani…deci aia sunt ‘pe buza de jos’ tinereții ca sa zic asa.( Nu ma axez strict pe americanii nealfabetizați aici, ci și pe ‘bacalaureații’ romani de anul trecut, de acum 2 ani, de acum 3 ani și de ani de zile…)

        Cum e faptul ăsta arhicunoscut despre tinerii de azi o „prejudecată” iar cuvântul ‘englezoi’ nu e decât ‘o glumă’, asta te rog nici măcar să nu încerci să-mi explici, pt că de data asta m-ai dezamăgit:

        „britanicii au exploatat multe alte popoare de-a lungul istoriei, și încă se bucură de roadele imperiului lor. De aia noi ne ducem la ei și nu viceversa.”

        Serios vorbești?!
        Pai dacă englezii aia „se bucura” de roadele alea „pe nedrept”, mersul la ei nu e cumva ipocrit și lacom și DE CE sa ne „bucuram” și noi pe nedrept de roadele jafului lor, noi aia cu 4-5 tari mai încolo și niciodată sub ocupație britanica?
        Nu e aia o nesimțire fără jenă din partea noastră față de indieni și pakistanezi și toți cei jefuiți de acei englezi acum 1-200 de ani?

        Aha, invazia noastră e o forma de „pedeapsă” pt ce-au făcut…😀

        NU NOI am fost poporul exploatat de ei, dar sperăm ca țările Commonwealth-ului să aprecieze cu toatele că ne solidarizăm asiduu cu ei întru „răzbunare”😀😀
        Trăiască frăția ‘legendară’ a romanilor, asiaticilor și africanilor! Ura!

        Daca asa ne irită pe noi romanii 100 de ani mai târziu nenesimțiții exploatatori ai Altora, de ce nu mergem noi toți emigranții romani în Turcia, Ungaria sau Rusia, sa luăm înapoi prin ajutor de șomaj ce ne-au furat ei direct și personal?
        De ce nu învățam turcește și ungurește în scoli?
        Sau nu aia ne-au exploatat pe noi?
        Mergem la ‘jigodiile’ ăștia care au exploatat pe alții sa ne răzbunăm și pe jigodiile care ne-au exploatat pe noi ii iertam?😀😀

        Daca „rostul satirei eficiente e să lovească de jos în sus” draga mea, atunci rostul satirei sa fie pe limba satirizatului terfelit și nu pe la spate într-o limba complet necunoscută (păsărească) pt cel satirizat.
        Ca fair play pentru mișto-uri, știi…și doar pt ca „persoane non-britanice s-au declarat jignite în numele englezilor”.

      3. Părerea mea despre politețe: https://nadiabatecampii.wordpress.com/2011/01/27/scurt-eseu-despre-politete/ Le-am zis destule englezilor pe care-i cunosc, iar pe celălalt blog al meu e o bandă desenată în întregime în engleză despre Marea Britanie și xenofobia ei la modă, pe care am postat-o pe Feisbuc s-o vadă toate cunoștințele mele britanice. Sunt cunoscută drept o persoană lipsită de orice urmă de tact. Dar nu mi se pare că am nevoie să mă justific și să mai prelungesc discuția, mai ales că partea cu generațiile mă obosește cumplit. Am crescut fără frați sau prieteni, numai între adulți mult mai vârstnici ca mine, și nu simt nici un atașament față de vreo generație, dar tu insiști să te autovictimizezi pe chestiuni legate de vârstă și să emiți clișee vizavi de „tinerii din ziua de azi” și nu mai am răbdare. Poate că stilul meu de a scrie pur și simplu nu ți se potrivește. Nu intenționez însă să îl schimb..

  5. Mai Nadia, trecand peste faptul ca Gogu nu- stiu- cum este necivilizat, greseste cand sustine ca folosesti cuvantul „tiganesc” misto.Acesta, se pare ca nu-i triganesc deloc ci mai degraba are origini germane, format din mit si stoc(habar nu am cum se scrie sau unde am citit asta).In rest, cum cred ca ti-am mai spus, scrii foarte frumos si imi face placere de fiecare data cand iti citesc postarile.

Comentariile sunt închise.