Încă un titlu cu Soljenițân

(Pentru primul titlu cu Soljenițân, vezi aici.)

Când Nadia citește, apăi citește, nu se încurcă: nu mai lasă cartea din mână nici în metrou, nici pe stradă, nici la vece, nici în cadă, nici când se întâlnește cu alți oameni. Săptămâna asta (și probabil și cele viitoare, ținând cont că avem de-a face cu trei volume groase), cartea e Arhipelagul Gulag de Aleksandr Soljenițân. (Toată luna octombrie am citit numai benzi desenate, deci să nu credeți că-s mare culturală.)

Amicul englez al Nadiei: Ce carte e aia?

Nadia: O carte despre închisorile sovietice.

Englezul: Zi și mie despre ce e vorba , așa pe scurt.

Nadia îi zice. Englezul e șocat.

Englezul: Tu vorbești serios? Arestau așa, oamenii, fără motiv?

Nadia: In Soviet Russia, you don’t go to jail, jail comes to you! Sau cam așa ceva.

Englezul: Și fără să le spună de ce?

Nadia: Păi nu erau obligați să-ți spună.Sau chiar dacă-ți spuneau, era ceva foarte vag…ai sabotat statul sovietic.

Englezul: Și nu puteai să le zici ceva?

Nadia: Ce să le zici?

Englezul: Uite, de exemplu, că n-ai făcut tu aia, că erai plecat din țară când s-a întâmplat. …De ce râzi? Nadia. Hai mă. Zi și mie de ce râzi.

Nadia: Păi mă băiatule, să fii plecat din țară era o crimă în sine!

Englezul: Aaaa. (cade pe gânduri).

Nadia: Și oricum, orice ziceai, tot aia era, că puteau s-o dea la întors cum voiau ei.

Englezul: Ca în emisiunea Our Survey Says.

Nadia: Ha?

Englezul: Nu știi emisiunea? Îți pune întrebări cu mai multe răspunsuri,și chiar dacă al tău era corect, dacă nu corespundea cu ce-a răspuns publicul, era un sunet d-ăla de bâzz tare și prezentatorul zicea: „Our Survey Says: ai greșit, ai pierdut banii!”

Nadia: Ăă. OK. Bine.

Englezul: Acu unde ai ajuns?

Nadia: Păi autorul tocmai explică cum era cu tortura prin insomnie. Adică nu li se dădea voie să doarmă zile întregi pe parcursul așa-zisei anchete, până o luau razna și semnau orice mărturisire.

Englezul: A fost o dată ceva de genul ăsta la Big Brother. Știi emisiunea?

Nadia: Da, p-asta o știu.

Englezul: E, la una din edițiile britanice au avut o probă în care concurenții trebuiau să stea treji nu mai știu cât, cred că vreo două zile, și cine nu reușea trebuia să iasă din casă și pierdea banii. Țin minte că era foarte plictisitor, nu e nimic interesant de văzut la niște oameni care se chinuie să nu adoarmă. O tâmpenie.

Nadia: Auzi, știi că mi-ești simpatic, da dă-o în mă-sa de treabă, nu mai compara închisorile sovietice cu concursuri televizate.

Englezul: Ai dreptate, deja am făcut-o de două ori în cinci minute. (cade iar pe gânduri) Mamă, ar fi groaznic să trăiești într-un regim d-ăsta. Sper să nu mi se întâmple vreodată. Dar dacă se întâmplă? Că eu, na, cred c-o să mai trăiesc mulți ani de acu înainte, cine știe în ce direcție o ia lumea în tot timpul ăsta.

Nadia ridică din umeri.

Nadia: Cred că e foarte puțin probabil să se întâmple în Anglia. În România, mă rog, altă mâncare de pește.

Englezul: (încurajator) Lasă, că nici în România…acum sunteți în UE. Ce, n-are UE grijă de toți membrii ei? N-o să permită să vi se întâmple nimic rău.

Aici Nadiei îi vine din nou să râdă.

Un gând despre “Încă un titlu cu Soljenițân

  1. Imi amintesc cand pe la 20 de ani am citit http://paulgoma.free.fr/paulgoma_pdf/pdf/LRP_PITESTI.pdf si toate mi s-au parut pe urma fara rost. Apoi a fost Herta Muller, raportul Conadep gasit intamplator pt ca Sabato era scriitorul meu preferat.

    http://www.desaparecidos.org/nuncamas/web/english/library/nevagain/nevagain_001.htm

    A inceput lumea sa imi zica ca sunt mizantrop si obsedat de moarte, in loc sa vad frumusetea vietii. Daca as sti ca sunt vestici care urmaresc (?sunt urmariti de) Big Brother dar sunt si interesati de ce se intampla in spatele casei lor, le-as povesti putin de Guantanamo si de sensory deprivation, force feeding, stress positions, waterboarding. Sau de Operation Gladio si Bologna 1980.

    Hey, but these things can not happen here, EU takes care of all its members, right?

Comentariile sunt închise.