Sunt slabă, l-am apucat pe Dumnezeu de un picior

Nadia e slăbănoagă. Nu ca o actriță de la Haliud care se pregătește pentru un rol în care trebuie să apară foarte des în bikini, ci ca cineva care n-a mai mâncat de vreo două săptămâni. Încă mă mai încap haine care îmi veneau când aveam 13 ani, noroc că am fața rotundă, așa că în general nu mă ia lumea drept proaspăt scăpată din spital, pentru că arăt ca un balon pe un băț. (În rarele cazuri când mă trag și la față și arăt ca un băț fără balon, e semn că s-a întâmplat ceva rău- ori sunt bolnavă, ori mi-a frânt cineva inima.) Mi se întâmplă în mod frecvent să visez că mă urmărește un ninja care mă tot înțeapă cu o sabie în braț, și când mă trezesc să-mi dau seama că mă înțepasem în propriul șold.

Acu, părerea mea despre gabaritul meu categoria muscă e oarecum neutră. Așa fusei de când mă știu, și mi-e prea lene să mestec câtă mâncare ar fi necesară pentru o schimbare în sensul ăsta. Există dezavantaje, cum ar fi faptul că atunci când bate vântul mai tare nu e o figură de stil când spun că trebuie să mă agăț de ceva ca să nu mă ducă într-o direcție unde n-am treabă. P-ormă, trebuie să port curea la toți pantalonii, și chiar și-așa tot trebuie să-i trag în sus din când în când, și să am mare grijă să-mi îndes cămașa în ei ca să nu mi se vadă chiloții, și să nu mă împiedic în cracul care atârnă la nivelul solului sau în propriile picioare, ceea ce nu funcționează mereu cu succes, dovadă că vara asta am ajuns la Urgență cu o rană la același genunchi unde abia se vindecase o cicatrice obținută acum vreo cinșpe ani tot căzând pe asfalt. Se mai poate întâmpla, cred, ca din cauza spațiului redus pe care îl ocup să devin literalmente invizibilă, altfel nu-mi explic de ce mai deunăzi o fătucă s-a așezat în poala mea în trenul de Waterloo și m-a împins de pe scaunul pe care stăteam fără nici o vorbă, cu toate că și-a cerut scuze individului de pe bancheta de vis-a-vis pentru că l-a atins cu adidasul în treacăt.

Dar bineînțeles, sunt și avantaje, cum ar fi faptul că pot să mă strecor afară dintr-o mașină parcată prea aproape de altă mașină foarte ușor, ceea ce ar fi foarte folositor dacă aș avea mașină. Sau că dacă voi fi vreodată căutată de Interpol și am nevoie să fug în Patagonia, pot să mă ascund lejer într-o valiză. Dacă, în îndemânarea mea infinită, m-oi împiedica și-oi cădea undeva de la înălțime, probabil o să plutesc până jos ca un avion de hârtie. Dar cel mai mare și mai mare avantaj e că sunt visul erotic cel mai fierbinte al tuturor bărbaților, după părerea femeilor. De curând am avut următoarea conversație:

O fată de mărime normală, mâncând cereale la cină, pentru că mâncarea adevărată îngrașă sau cam așa ceva: Sunt așa de grasă, trebuie să mai slăbesc!

Nadia: (plictisită) Aha.

Fata cu cerealele: Nu vezi? Uite, trebuie să slăbesc de aici, și de aici (arată niște grăsimi imaginare)

Nadia: Dacă tu ești grasă, atunci eu, păstrând proporțiile, sunt de-a dreptul invizibilă, practic inexistentă.

Fata cu cerealele: Mi-aș dori să fiu invizibilă ca tine.

Nadia: Nu cred că știi despre ce vorbești. Eu sunt sub limita greutății sănătoase destul de zdravăn. Și în permanență plină de vânătăi care apar naiba știe de unde. Picioarele mele sunt ca un afiș pentru o campanie anti-violență domestică, fără violență domestică.

Fata cu cerealele: Ce bine ar fi să am și eu vânătăi și să fiu slabă ca tine!

Nadia: A, și mi-e frig tot timpul.

Fata cu cerealele: Îmi amintesc de vremurile când mi-era și mie frig tot timpul. Eram tânără. Și slabă. (oftează).

M-am gândit să nu mai menționez și alte dezavantaje ale subponderalității, gen energie scăzută, imunitate scăzută, risc crescut de osteoporoză și alte alea, cum mă bate la cap să mă îngraș orice doctor care mă vede, că n-aveam chef s-o aud că vrea și cancer, numai să aibă coapsele cu 2 cm mai subțiri. Dac-ai ajuns să-ți dorești disconfort și durere, numa’ să fii mai slabă, apăi asta e treabă serioasă (sugerez o infecție cu Giardia. Pe mine m-a ajutat cu succes nechemată să arăt ca moartea în vacanță de-a lungul întregii copilării), cu toate că mie îmi părea până acum că e o fandoseală și atât. „Vai, cât de norocoasă ești că poți să mănânci ciocolățica aia!” Da’ mănâncă naibii și tu câte ciocolățele vrei, ce, te țin eu? îmi venea să strig.

Dar ca într-un film d-ăla în care te apucă un fleșbec în culori albăstrii când ți-e lumea mai dragă, mi-am amintit de scârba cu care vorbesc despre femei grase aproximativ toți tipii pe care îi cunosc, inclusiv ăia care altminteri par băieți de treabă. Inclusiv ăia al căror burdihan depășește cu continente conturul pantalonilor. De fapt, parcă, bărbații grași sunt mai abitir plini de ură față de femeile grase. Ai zice că e o boală contagioasă care se dezvoltă pe motiv de mâncat prea mult doar la femei, în timp ce bărbații se molipsesc atingându-se accidental de umărul uneia dintre aceste balene hidoase, așa că, na, evident că sunt supărați, îi înțelegem, din moment ce s-a lipit de ei involuntar. De unde tragem concluzia că femeile care se tem că-s prea grase se urăsc pe ele însele (și pe altele), iar bărbații care se tem că-s prea grași le urăsc tot pe femei, asta în cazul în care le pasă.

Ceea ce e…trist? Deprimant? Adică nu știu ce să zic. Mi-ar plăcea să pot spune că nu mi-am dat seama de treaba asta mai devreme pentru că privilegiul de a fi slăbănoagă m-a scutit de orice grijă și am plutit pe un nor de frumusețe, dacă am putea trece cu vederea că am fost bullied de băieți și de fete ani de zile pentru că-s prea urâtă și schiloadă, poreclită Betty cea urâtă pentru că eram prea urâtă și schiloadă,și nici prin cap nu-mi trece în general că aș fi tras biletul cel mare la loteria genetică, în afară de momentele când stau de vorbă cu tipe care vor să fie la fel de slabe ca mine. În principiu e o loterie la care n-ai cum să câștigi, pentru că oricât ai fi de slabă poți să fii Și Mai Slabă, până când ești Prea Slabă și după aia trebuie să te îngrași, și dacă ai nimerit-o acolo atunci sigur ai țâțele sau nasul nu știu cum și oricum ai da-o nu-i bine, tot se va găsi cineva care să te găsească necorespunzătoare, și pentru numele Monstrului Spaghetă Zburător, dacă poți să te miști de colo colo și nu te doare nimic înseamnă că ai un corp super OK, ce altceva mai vrei?

Păi, mi-au mai zis tipi cu care am ieșit că n-ar strica să mai slăbesc, zice fata cu cerealele.

Păi nu mai ieși cu dobitoci, ar fi o idee bună, am răspuns eu în gând.  Dacă n-am irosi atâta timp tânjind după aprobarea dobitocilor de mult ar fi fost femeile mai egale cu oamenii pe planeta asta.

Dar n-am zis nimic. Măcar sunt slabă. Ce noroc pe mine, de grija asta am scăpat.

24 de gânduri despre “Sunt slabă, l-am apucat pe Dumnezeu de un picior

  1. Toate bune, mie mi-a placut ce zici tu aici, in afara de doua chestii; unul fiind faptul ca ai vanatai ceea ce are un nume medical si de-a face cu niscai chestii vag in neregula la ficat cu efect asupra sitemului imunitar care se bate cu globulele tale din gresala crezand ca sunt invadatori straini (ori ai o problema cu paratiroida) iar al doilea, sfatul ala dat gagicilor ‘Păi nu mai ieși cu dobitoci, ar fi o idee bună’.
    Daca te-ar asculta fatu cile in majoritatea lor draga mea, am ajunge extinct.

    1. Mai ce ma enerveaza cand nu pot corecta typos dupa ce postez, mor,nu alta. Cum sa le pot corecta inainte daca ma grabesc si vad doar zigzaguri rosii peste tot?!

      1. Există un plugin pentru așa ceva dar eu nu-mi permit hosting propriu pentru că sunt săracă. Cititorii care își doresc să îmi permit să cumpere un tricou desenat sau ceva😛

    2. Da, se poate să fie așa. Am auzit că oamenilor grași, când se duc la doctor, li se zice că totul e din cauză că sunt grași. La mine e tot așa, de orice m-aș plânge, mi se zice că e din cauză că-s prea slabă, e ok, să nu mă îngrijorez, întâi să pun niște cărniță pe mine.
      Eu nu cred că am ajunge extinct dacă dobitocii ar fi lăsați fără atenție, cred că sunt destui ne-dobitoci pe lumea asta. Doar că, într-adevăr, am fi mult mai puțini. Și ce? Ar fi un lucru bun. La ora actuală planeta e suprapopulată.

      1. Am si eu o juna ca tine in familie care a avut probleme/simptome de-astea cand a slabit prea brusc, de-aia ziceam ce-i zisesera ei doctorii atunci iar chestia cu paratiroida s-a dovedit adevarata din pacate…

        In ce priveste extinctia da, asa e, ar fi bine sa ne despopulam; din nefericire nu suntem lasati sa acceptam selectia cum ar intentiona natura, iar ‘astia’ zic precum ca spartanii au gresit😀.
        Eu as sugera castrarea, ar fi mai umana si e stiut ca eunucii de pe vremuri aveau voci superbe de alto. Unde mai pui ca dobitocii de obicei sunt zdraveni foarte la trup si doar slabi de minte, asa ca selectia ‘naturala’ contemporana nu prea functioneaza, chestia aia cu mens sana in corpore sano pare a fi doar un mit, judecand dupa majoritatea jucatorilor de football

  2. 1. legat strict de ce inseamna slab/grasa si de ce e bun/rau:

    Multe alegeri estetice au la baza initial niste explicatii logice, fie ca sunt constiente sau nu:

    pi vremuri cand era foamete – una/unu era mai durdulie/durduliu = avea capacitatea de a face rost de haleala = era de bine, era om puternic, sanatos, capabil sa se intretina pe el + o familie. era un match bun. Vezi perioada cu gagici „rubensiene”, forme „voluptoase”, etc)

    in ziua de azi – in tarile civilizate, datorita afluxului de mancaruri cu carbohidrati, dulciuri, grasimi – o silueta atletica se mentine mancand FOARTE controlat (ori portii f. mici de mancare ieftina gen cartofi/paste daca esti sarac, ori mai mari de mancare mai sanatoasa si mai scumpa – gen carne rosie/vanat/peste/fructe de mare, salate/etc) + facand un minim de efort fizic. dar cel mai important e controlul la nivel psihhic. hotarare, determinare, etc.

    Daca nu ai o silueta ok = nu ai control asupra vietii tale (bagi in tine ca spartu = ai probleme psihice/emostionale pe care le compensezi halind – nu te ingrasi de la o ciocolatica, te ingrasi de la kile de ciocolata si inghetata care sunt leacul tau pt depresie) – asta e valabila atat pentru masculi cat si pentru femele

    asa ca evitand balenele – in mod indirect, inconstient – eviti oamenii cu probleme psihice, emotionale, lipsa de control, fara hotarare, etc
    pe langa partea estetica. eeewwww🙂

    2.

    Numai ca la masculi de obicei e mai important ce ai in pantaloni (adica portofelul+cheile de la masina si vila – ca dupa asta se uita femelele) decat deasupra lor (creier, burta) – asa ca… Atata timp cat ai bani si mertan poti sa ai si burta, ca tot fewti fotomodele (vezi salam, minune – si alte modele masculine adorate de femei)
    Astia care incercam sa avem o silueta decenta – ori nu avem bani si tre’ sa compensam pentru asta, ori ne doare in 14 de femei si parerea lor, o facem pentru sanatatea noastra😉

    femeile in schimb… alta povese. pe care se presupune ca o stii destul de bine😉

    concluzia: nu uram balenele, da’ nu ne futem cu ele. si motivul e mai complicat decat credeti voi😀

    1. Dragă Vlad, tu ești unul dintre cei a căror evitare am recomandat-o fetei cu cerealele, dar ți-am aprobat comentariul doar ca să-ți explic de ce, că îmi place mie uneori să fac treaba asta, chiar dacă sunt convinsă că n-o să se lipească de mine.
      1. Explicațiile tale logice sunt o bălăreală, iar simplul fapt că tu le denumești logice nu le face să și fie, că nu te-a investit nimeni prințul Logicii.😀 Eu de pildă mănânc tot felul de porcării și dorm toată ziua și nu-s grasă, așa că teoria ta conform căreia silueta e oglinda stilului de viață e eronată. Pe urmă, mă foarte îndoiesc că ești psihiatru de profesie, așa că permite-mi să consider cealaltă teorie a ta, cum că oamenii grași au probleme psihice, drept un căcat pe băț pe care l-ai scos din fund. În fine, eeww-ul ăla de la sfârșit mă face să îți solicit o fotografie cu moaca ta, pe care te rog să o trimiți imediat pe adresa redacției, ca să vedem dacă ești în măsură să judeci aspectul fizic al altora.
      2. Teoria conform căreia femeile nu vor bărbați care arată bine, ci doar bani și statut, e de asemenea un căcat pe băț, și îți sugerez, în loc să elaborezi teorii despre „ce vor femeile” din mintea ta sau din ce citești prin tabloide, să întrebi pe bune niște femei din jurul tău și după aia să taci din gură și să asculți. Din păcate, românii, per ansamblu, nu sunt un popor de bărbați frumoși, chiar dimpotrivă, așa că femeile noastre probabil se mulțumesc cu ce găsesc pentru că nu cunosc altceva. Eu zic să nu tragi prea multe concluzii din treaba asta.😀

      1. Draga Nadia,

        1. regulile sunt general valabile pentru majoritatea oamenilor. Exista si exceptii, tu care mananci ce vrei si nu te ingrasi, la fel ca anumiti oameni care au probleme cu glandele si de-aia’s grasi, chiar daca nu baga in ei ca spartii. Astia sunt exceptii. Pentru majoritatea oamenilor normali – daca mananci ca spartu’ te ingrasi, daca ai grija de ce bagi in tine, cat bagi si faci putina miscare – nu. „Teoria” nu e a mea. Eu doar spun cum functioneaza lumea asta minunata, daca iti convine – bine. Daca nu – te ingrasa spiridusii in somn😉

        2. Eu nu’s psiholog – da’s o groaza de studii facute in acest sens de unii care sunt. Daca le cauti le gasesti, daca nu – dai cu batu’ in ala care zice altceva decat ce vrei tu. E bine asa, e romaneste😉

        3. acum inteleg ca e site-ul tau si zici ce vrei… dar sa negi tu vor femeile – majoritatea (a se deosebi de ce ZIC ca vor) …tztztztz…

        4. poza mea o gasesti pe net daca dai un google, sunt gras, urat si fara bani. Nu-i nevoie sa speriem / dezgustam lumea de pe site… parerea mea.

      2. Păi să văd link la studiile alea. Da să fie făcute de ceva, universitate ca lumea, nu de tine și tovarășii tăi de bere. Dacă spui ceva și te aștepți să-ți caute alții sursele, înseamnă că minți/bălărești/bați câmpii.
        Pe urmă, femeile nu sunt un grup omogen. Sunt jumătate din populația planetei și n-au în comun mare lucru, așa că vor chestii diferite. Femeile sunt oameni, în principiu, oamenii sunt indivizi- o chestie pe care multă lume nu pare s-o înțeleagă. Nu poți să pretinzi că știi ce vrea majoritatea unui grup de trei miliarde și jumătate de oameni bazat pe o singură trăsătură comună, mai ales când tu NU faci parte din grupul respectiv. Iar asta cu „Degeaba ziceți că vreți X, știu io că de fapt vreți Y!” ce poți să răspunzi la ea, na? „Bine, dragă, ție îți conferă puța puteri telepatice, știi ce vor femeile fără să vorbești cu ele și fără să fii femeie”?
        Să știi că sunt mii de vlad dobre în Internetul românesc, n-ai un nume special, să zicem, Nadia😀 Așa că să văd poză. Dacă ești frumos, mai vorbim despre competența ta de a zice „ewww” altora.

    2. Vlad Dobre, hai sa trec si eu rapid in revista aspectul exterior al femeii care poate duce la lipsa de incredere in sine, ceea ce poate duce la izolare si timiditate in multe cazuri si implicit la deprimare in cazurile extreme, dar asta se intampla egal pt ambele sexe pt ca am intalnit o multime de baieti/barbati complexati ca naiba de propria acnee, de propria chelie, de picioarele curbate de cavalerist, de lipsa de bicepsi si pectorali, de surplusul de barbii si burti si multe alte defectiuni de suprafatza care la ei nu se prea pot ascunde sub niscai machiaj si niscai moda adecvata cu aceeasi usurinta. Care baieti/barbati erau fix la fel de timizi/autoizolati ca si fetele/femeile si cu acelasi tip de complexe, asa ca las-o moarta altfel ma faci sa ma bag si-n chestiuni de potentza masculina si cm si cat va arde pe voi la ficati competia aia a centimetrilor – intelegi exact la ce ma refer, pun pariu.
      Cu cat mai mare problema centimetrilor lipsa, cu atat mai aspra judecata impotriva femeilor – lucru stabilit de aceiasi cercetatori, stii…daca tot veni vorba.

      Studiile de specialitate se refera la homo sapinens in general vis-a-vis de aspectul fizic si nu doar la ‘femei, am dat eu cu nasul prin ele mai mult ca d-ta pt ca sunt mult mai batrana si-am avut la dipozitie implicit mai multi ani ca sa aprofundez genul asta de lecturi si observatii pe viu…3:)

      Deci peste asta trec rapid si nu te judec prea aspru ca nu prea esti vinovat – nu poti cere naturii sa schimbe peste noapte nimic, te nasti cu genele cu care te nasti.

      Te judec insa pt cretinismul asta national pe care-l impartasesti aici si pe care-l intalnesc mereu la romanii cu deficientze masurabile in cm, care considera ca femeile ar trebui neaparat sa se adune doar cu barbati pe care sa-i intretina ele, pt ca ei nu s-au educat/calificat ori ‘descurcat’ sa-si creeze intai lor insisi o viatza mai buna, mai interesanta sau mai stabila – cu alte cuvinte sunt niscai loseri gelosi de moarte pe confratii masculi mai bine orientati care au bani si care au tupeul sa-si gaseasca chiar si o partenera de viatza (Sau mai multe. Cu cat mai multe, cu atat mai mare gelozia tacuta pe Alpha-males).
      Ca sa nu mai vorbim de loserii care nu stiu sa-si controleze instinctele violente – aia cu bani sau fara bani pe care noi ‘muierile’ refuzam sa-i…’f-tem’ (musai sa folosesc limbajul dumitale ca sa fiu sigura ca ma intelegi!) de-aia auzi ca Ala si-a omorat nevasta iar Celalat si-a bagat prietena in spital…Cand si Looserul Ala ca si Looserul Celalalt puteau de fapt sa ia la bataie daca avea balls adevarate, pe aia ‘cu bani multi’ care ‘le fura’ lor femeile ‘ce li se cuvin pe drept’. Ha!
      Despre barbati nu generalizezi vad, pe aia care isis ‘cumpara’ tovarasele de viatza, doar ii invidiezi in tacere discreta si complicitara?😉 Iar vina o dai tot pe…femei, nu-i asa? Oare pt tango chiar n-ai nevoie de doi dansatori?
      De barbati alergatori dupa ‘zestre’ si dupa ‘relatii de familie’ n-ai auzit in Romania, nu-i asa pt ca ei nu exista…?
      Ah, da, ai dreptate – barbatii si mai ales barbatii romani TOTI se casatoresc din pura, ingenua, neintinata…DRAGODSTE… mai mult ca orice alta natie…
      Ah…mi-au dat lacrimile…

  3. Pai si la oameni slabi imunitatea creste mai greu, sau cum? Ca eu de ex iau catina cu miere pt imunitate, sau polen, si parca sunt mai ok. Dar ce stiu eu, sunt grasa cu imunitate :)))
    Acum vorbind serios, esti o fata simpatica si iti doresc sa ai o imunitate buna. Am avut o coega de facultate care era bat, dar avea o sanatate beton, nici carii, nici raceli, nimic.

    1. Ce ziceam eu acolo sunt riscurile asociate cu o greutate sub parametrii considerați sănătoși, le-am copiat și eu de pe Interneturi. Asta nu înseamnă că toată lumea are sau că o să aibă problemele alea. Nu pot să zic că am fost din cale-afară de bolnăvicioasă până acu dar partea cu frigul permanent și lipsa de energie le simt pe pielea mea.

  4. Hah, m-am identificat in vreo doua dintre comentariile pe care femeile cu 2 kile in plus le spun celor slabe. M-au amuzat si aproape rusinat. In fine, simpatic articol, good job, ca intotdeauna!

    In ceea ce priveste obsesia generala pentru aspectul fizic si marimea la pantaloni, am citit pe undeva ca asta e cel mai usor mod de a tine masele preocupate: practic jumatate din populatia globului (ma refer la cea feminina, din tarile dezvoltate economic) isi concentreaza mare parte din timp&resurse pe grija aspectului exterior. Daca nu ne-am ambala atata pe numarul de kile si – vorba ta – am jubila doar ca suntem sanatosi – mama, cat timp pentru chestiuni importante societatii/dezvoltarii personale am avea.

      1. Habar nu am. Probabil pentru că e mai uşor să numeri caloriile dintr-o farfurie decât numărul de oameni ajutaţi într-o zi/cărţi citite şi că dacă nu depăşeşti numărul impus de kilograme ai dreptul să te consideri o persoană mai aproape de idealul împlinirii.

  5. 1. uite un link, sunt o groaza pe net in acest sens http://www.webmd.com/depression/features/eating-disorders – nu te uita numai la numele site-ului, ci si ce studii citeaza si cine le-a facut.
    2. oamenii se impart in grupuri, cu comortamente comune, desi separat sunt indivizi – anumite grupuri de oameni, cu caracteristici comune – supose unor anumite conditii similare (mediu, educatie) se comporta asemanator. si de aici se trag concluzii
    3. in momentul cand cuvintele cuiva zic X si actiunile indreapta catre Y = ori se minte pe el, ori te minte pe tine. Uita-te bine in jurul tau, in mediul in care traim – si zi-mi cine face sex cu fete mai frumoase: baitetii buni (la suflet. adica aia „de treaba”) sau aia cu alte calitati?
    Nu e nevoie sa citesti minti ca sa te prinzi ca cineva minte, trebuie doar sa fii atent la ce face.
    4. poze nu trimit, va trebui sa ma crezi pe cuvant cand iti zic ca’s gras, barbos si urat. sau cel putin asa imi zic femeile (in afara de mama, ofc)
    Dar la fel cum eu nu trebuie sa fiu dulce/din ciocolata ca sa imi placa ciocolata, sa o recunosc & sa o savurez – nu trebuie nici sa fiu frumos ca sa stiu ce e frumusetea. si sa o recunosc, si sa o savurez😉

    1. Da, bine, mă dau bătută. Ești d-ăla cu „Hăhă, fetele frumoase vrea numai băieți cu bani și ăia buni rămâne de căruță!” și n-o să-ți scoată nimeni din cap prostia asta, nici măcar diferența stridentă dintre imaginația ta și realitate. Da așa, ca ponturi de final: 1. Unul care umblă numai după tipe prea frumoase pentru nivelul lui și după aia bocește că i le suflă bogătanii nu poate fi „bun la suflet” sau „de treabă”, doar superficial. Femeile nu-s obiecte sau trofee și evident că dintre un dobitoc sărac și unul cu bani, ăla cu bani iese în avantaj. Te asigur, însă, că ne-dobitocii se descurcă binișor indiferent de marca mașinii. 2. Femeile nu-s produs alimentar, să fie savurate ca ciocolata.
      Acum poți să te întorci la ascultat manele.😀

  6. Bey Nadia, ma bate gandul sa iau un tricou pt nevasta-mea, care e si ea tot slaba (si a avut si giardia). Cum trebuie sa procedam?

  7. Nu pot sa zic ca nu ai un umor sau stil personal particular, insa as renunta la tonul constant de gluma si sintagme fortat-simpatice de genul ”feisbuc”. Nu inteleg de unde nevoia oamenilor de inveli totul intr-un ton de amuzamet si dragalasenie generala, initiativa a carei singura posibilitate este de a derapa in ridicol.
    Da, obsesia pentru corp e penibila insa justificabila in final, pentru ca fix asta suntem.
    Iti recomanda sa vezi filmul ”The Seventh Seal” de Ingmar Bergman daca vrei sa observi sub proprii ochi cum ti se diminueaza pe nesimtite entuziasmul lipicios si interesul pentru trivialitati instigatoare de senzatia de voma din transeele zilnice ale existentei.

    1. Dragă Ștefan, îți mulțumesc pentru sfaturile necerute, dar e o apucătură antipatică de la care eu în locul tău aș renunța. Scriu cum am chef pe blogul propriu și personal, pentru că scriu gratis și nu plătită de tine sau de oricine altcineva. Dacă nu-ți place, Ctrl+W. Părerea ta despre stilul meu e complet neimportantă.
      De asemenea, te-aș sfătui să renunți și la filosofia de doi bani de tip Ingmar Bergman, moarte, povara existențială și alte căcaturi pe care poate ai impresia că le aud pentru prima dată. Poate prind la puștoaice de șaișpe ani care abia au avut revelația că vor muri sau care n-au văzut filmele lui Bergman, dar cu mine nu-ți merge. Nu simt nevoia să împărtășesc reflecțiile mele despre moarte sau existențialism în mod public, cu orice puțoi de pe Internet, dar sunt convinsă că se găsesc bloguri și cu așa ceva. Google it.

Comentariile sunt închise.