Despre nasturi și alți demoni

Gazda dumneavoastră Nadia vă oferă astăzi încă o animație ne-festivalieră în premieră mondială, primul episod din ceea ce se intenționează a fi un serial mai lung despre fobii neobișnuite. În episodul cu numărul unu, o persoană extrem de drăguță pe nume Roxana ne povestește despre antipatia ei față de nasturi, intitulată științific cum vedeți că e titlul filmului -nu mă faceți să încerc să scriu cuvântul ăla corect din nou- și pe fundalul căreia o persoană mai puțin drăguță pe nume Nadia a desenat tot felul de oribilități.

Vizionare plăcută!

 

6 gânduri despre “Despre nasturi și alți demoni

  1. foarte misto. nasturii aia care invadeaza totul, parca-i un film sf cu extraterestrii.🙂
    imi place vocea ta, daca ea se aude la un moment dat punand o intrebare; daca nu-i a ta, tot imi place vocea aia.🙂

  2. o intrebare, daca nu te deranjeaza: la un moment dat in lista ta cu „ce citesc” am gasit o carte, ceva cu femeile in istorie. am notat titlul pe o hartiuta. hartiuta pe care a mancat-o lupul. n-o mai gasesc. (din cand in cand mai arunc din multele hartiute de pe birou si cred ca asta i-a fost soarta).
    poti sa-mi spui autorul si titlul exact?
    merci.

    1. Presupun ca te referi la cartea asta? http://www.amazon.com/Women-Writing-Medieval-Europe-Sourcebook/dp/0415106850 Ca nu-mi amintesc de altceva citit de curand care sa corespunda descrierii.🙂
      M-am amuzat de partea in care autoarea descria, cu surse istorice, ce treaba norocoasa era pentru o femeie sa fie acceptata intr-o manastire prestigioasa, unde putea sa primeasca o educatie si sa fie la adapost de moartea prematura care facea ravagii printre femeile care nasteau in vremurile alea pre-stiinta medicala. Cu totul alta perspectiva fata de poeziile romantice gen Eminescu, in care fetele plang cu lacrimi amare ca au fost trimise la manastire si abia asteapta sa fuga cu vreun taraie-brau.

      1. multumesc. cred ca asta era.
        totusi, diferenta e de vreo cateva sute de ani. evu’ mediu prin europa vestica parca a inceput inainte de anul 1000 si eminescu se referea la anii 1800 si ceva. poate ca si ceea ce se intampla prin manastiri s-a schimbat in acesti cateva sute de ani. daca in evul mediu zici ca femeile primeau educatie in manastire, pe la 1800 nu mai primeau cam deloc, pe nicaieri.
        mi-ar placea sa se fi inventat o masina a timpului, m-ar inresa sa stiu cum se petreceau cu adevarat lucrurile acu’ sute-1000 de ani. sursele isterice cam ignora viata zilnica, sunt cam rare (sau ajung eu greu la ele) si oricum, istoria este scrisa de barbati.

      2. M-a distrat să citesc în cartea sus-menționată că evul mediu este considerat a dura până pe la anii 1800 și ceva în țări europene mai înapoiate precum România :)) Așa că Eminescu nu e departe.
        Cartea asta e menționată drept relevantă în sensul de sursă care vorbește despre viața de zi cu zi a femeilor în epoca medievală http://www.amazon.com/Book-Margery-Kempe-Penguin-Classics/dp/0140432515 E autobiografia unei femei care a trăit în Anglia pe la 1300, a fost antreprenoare (o berărie, parcă), și și-ar fi dorit să-și dedice viața lui Dumnezeu, motiv pentru care se simțea foarte vinovată că avea un soț cu care trebuia să facă sex și cu care făcuse copii.

Comentariile sunt închise.