Pentru că anul ăsta n-am mai ajuns la nici un festival de film din București

…nici în calitate de cineast măreț, nici de jurnalist, m-am dus, în schimb, la un festival de film din Englezia, mai precis din Bristol (pe unde v-am zis deja că îmi place să mă plimb) cu o acreditare de presă: festivalul de scurtmetraje animate și live-action Encounters. Acolo am văzut desene animate o zi întreagă, am ajuns acasă și am scris despre desene animate, și apoi am mai văzut și alte desene animate despre care am scris, pentru că oamenii de la festival mi-au dat acces la toate filmele din concurs printr-un portal rezervat delegaților de presă. Ce să mai, fu destul de mișto, în afara sentimentului intens de invidie care mă încearcă ori de câte ori văd desene animate făcute de oameni talentați, adică mai pe scurt care n-au nici o treabă cu alea făcute de mine.

Iacătă ce a scris Nadia despre festivalul sus-numit:

Filme văzute la fața locului- în ROMÂNĂ și ENGLEZĂ

Masterclass Peter Lord de la Studiourile Aardman- în ROMÂNĂ și ENGLEZĂ

Filme văzute acasă- în ROMÂNĂ și ENGLEZĂ

Conor-Finnegans-Fear-of-Flying-3
Imagine dintr-un film serios și de mare angajament artistic, așa cum îi plac Nadiei

A, și am primit și o trăistuță de pânză, așa cum se obișnuiește la festivaluri de film, pe care pot să o adaug la colecția mea de trăistuțe primite la festivaluri de film. Chiar, știe cineva care-i treaba cu festivalurile și trăistuțele de pânză? Nu de alta, dar par să fie un detaliu indispensabil.

Încă mă mai gândesc dacă Raiul pentru mine ar fi un festival de film sau o bibliotecă. Poate un festival de film care se petrece într-o bibliotecă?

5 gânduri despre “Pentru că anul ăsta n-am mai ajuns la nici un festival de film din București

  1. cand eram eu studenta (prin cretacic) la biblioteca universitatii era un ‘tablou” cu un citat din jorge louis borges: „eu mi-am inchipuit intotdeauna raiul ca pe o biblioteca” (citat aproximativ; cretacicul e de vina).
    desenele animate si povestile/cartile pentru copii sunt cele mai misto.🙂

  2. Este frumos sa stii ca mai exista oameni pentru care o biblioteca mai inseamna ceva. Prea putini mai sunt interesati sa citeasca, iar daca in case mai exista carti, de multe ori exista doar pentru ca „da bine”. Inainte de 1989 cu greu reuseai sa cumperi o carte buna, aveai nevoie de relatii in librarii.In general aveai nevoie de relatii peste tot.Si, poate fara nicio legatura cu cartile, nu reusesc sa inteleg dece sunt atat de multi care regreta comunismul.Sunt asa de multi ca ma intreb daca nu cumva eu sunt cel anormal.

    1. Poate sunt eu norocoasă, dar oamenii printre care mă învârt sunt în general destul de amatori de lectură. Nu m-am gândit niciodată că cititul ar fi o ocupație pe cale de dispariție.🙂

  3. Da. Adica esti norocoasa si da, cititul este ocupatie pe cale de disparitie.Si nu doar la noi.Se pare ca 60 % dintre italieni n-au citit niciodata o carte.Si ca in State, 3 din 10 studenti n-au stiut anul nasterii lui Hristos.La noi nu s-au facut astfel de studii si poate ca este mai bine.Ne lasa in continuare cu iluzia ca suntem nu doar poeti, inventivi, ospitalieri ci si culti.

Comentariile sunt închise.