Cum a devenit Arthur rege

Pardon, ba nu, e vorba de cum a devenit Nadia feministă. Wrong story!

Conform obiceiurilor credinței noastre ortodoxe, dacă într-o zi sunt programate mai multe botezuri, băieții au prioritate, indiferent de ordinea în care părinții au rezervat fericitul eveniment, ora pe care o preferă părinții și așa mai departe. Băieții sunt mai ceva și gata. Mama Nadiei e, după cum știe oricine e cititor fidel al acestui blog, o persoană credincioasă, așadar era esențial pentru ea să-și boteze progenitura. Mama Nadiei e, de asemenea, complet împotriva ideii imbecile cum că băieții ar fi în mod natural mai ceva decât fetele. Ca să rezolve acest conflict de interese, mama Nadiei a aranjat ca fiica-i să fie botezată acasă. Singură. În apă proaspătă. Ca o prințesă. Căratul cristelniței pe scări a meritat efortul respectării unui prințipiu.

Acest eveniment paradoxal a fost, probabil, geneza ideilor anarhiste care au înmugurit în mintea Nadiei în anii următori (în care Nadia a trebuit de nenumărate ori să meargă la biserică și să stea la coadă la împărtășanie și alte alea, dar mama ei a avut grijă să nu îndrăznească nimeni a sugera că Nadia trebuie să se dea la o parte ca să lase persoanele cu penis în fața ei la coadă). Dar nu imediat, nicidecum.

Familia mea nu e nici pe departe perfectă, și ai mei s-au supărat de multe ori că am îndrăznit să vorbesc despre ei pe distinsul blog. Dar pot să zic fără ezitare că n-am fost crescută să mă simt mai tăntăloaică sau mai slabă fiindcă m-am născut XX și nu XY. De când am învățat să vorbesc și până în zilele noastre aspirațiile mele și ale părinților pentru mine au trecut printr-o gamă largă de meserii, dar nu s-a pus niciodată problema că ar trebui să aspir să fiu nevastă, sau în general că părinții mei, care au fost întotdeauna extrem de discreți în ce privește viața mea personală, m-ar vedea ca pe o piatră de moară care trebuie urnită din casă. Ai mei nu s-au așteptat să mă pricep mai bine la unele chestii și mai prost la altele pentru că sunt fată. De asemenea, n-a fost vorba nici o secundă că valoarea mea ar sta în felul în care arăt, în ciuda faptului că mama era mereu gata să mă asigure că arăt foarte mișto . Am avut și mașinuțe, și păpuși, și cât timp decizia a stat în mâinile maică-mii am avut exact freza și garderoba care erau mai comode și mai ușor de întreținut. Cea mai reprezentativă poză pentru copilăria Nadiei: tunsă scurt, într-o salopetă de blugi, rânjind numai ea știe de ce.

Din cauza asta, când am început să dau nas în nas cu restul lumii și ideile lor care impart oamenii în două cutiuțe, una cu M și una cu F, la școală și în alte părți, șocul a fost probabil asemănător cu ăla pe care l-ar simți un cetățean de pe o planetă a întrajutorării gratuite când i se explică prima dată conceptul de bani.

Mi-ar plăcea să pot zice că am fost această rebelă și nonconformistă înnăscută, acest mic Don Quijote al sexismului, și că am fost persecutată pe altarul talentului meu de a fi altfel și mișto. Adevărul e că am fost instantaneu îngrozită de diferența dintre ce trebuia să fie o fetiță în societate și ce crezusem eu că sunt, și mi-am petrecut cam zece ani din viață dorindu-mi cu disperare pur și simplu “să fiu ca toată lumea”, iar motivul pentru care tot eram persecutată era că nu-mi ieșea nici de frică. La serbarea Abecedarului, în clasa I, am spus vreo cinci poezii, una din ele suficient de lungă cât să umple o cărțulie întreagă, ba am fost și solistă la cor. Cred că publicul se săturase deja de moaca mea. Una din poezii era despre Anotimpuri- în timp ce eu vorbeam despre Iarnă, Toamnă, Vară și Primăvară personificate drept femei frumoase, grațioase, și stereotip feminine, patru fetițe considerate frumusețile clasei defilau pe lângă mine în rochițe dichisite cu multe volănașe. Mama mi-a zis că eu am fost șefa tuturor și că toată lumea m-a invidiat pentru că am condus practic de una singură toată serbarea și am arătat tuturor cât sunt de deșteaptă. Eu am rămas cu un singur lucru legat de serbarea aia, și anume că n-am fost suficient de frumoasă cât să fiu una dintre Anotimpuri, deoarece cam ăsta a fost și lucrul cu care au rămas colegii mei, mânca-i-ar mama.

Mai târziu, Nadia a continuat să se văicărească și să sufere că nu-i suficient de frumoasă, că nu-i suficient de feminină, că băieții n-o plac, că băieții n-o invită la dans, că e poreclită Betty cea urâtă și i se lipește gumă în păr, a folosit cantități industriale de farduri țipătoare și a cumpărat pantofi incomozi și haine care trebuiau sucite din cinci în cinci minute ca să stea pe loc cum trebuie, ca să se încadreze mai bine în cutiuța cu F așa cum spunea lumea că trebuie (în timp ce mama Nadiei ofta eroic de pe margine și-i spunea că n-are nevoie de toate astea), și în ciuda tuturor eforturilor eu și cutiuța cu F nu ne-am potrivit. De aia spun oricui care vrea să mă asculte că fac alergie la adulți snobi și aroganți care vorbesc cu scârbă despre pițipoancele adolescente din zilele noastre și cum se îmbracă și se aranjează ele ca niște parașute, pentru că știu cum e să ai 14 ani și să ți se bage în cap din toate direcțiile că ești o ratată dacă nu ești în stare să provoci erecții instantanee, și mi se pare trist, dar nu judec nici o fată care cade în capcana de a crede imbecilitatea asta. Și când toate astea s-au mai domolit și Nadia a început să fie suficient de frumoasă din când în când (pare-se că nu e la fel de rău să fii o slăbănoagă negricioasă la 20 de ani cât e la 14) cutiuța și-a schimbat forma în altă direcție, în care Nadia n-a mai putut niciodată să fie suficient de deșteaptă, și orice tip care vorbea cu ea considerând-o vag atrăgătoare a început să-i explice condescendent și cele mai elementare chestii (“Vezi plaja aia? Acum nu mai e apă pe ea pentru că e la reflux! Re-flux!”), iar ea a trebuit să-și țină gura și să nu divulge că a citit prea multe cărți ca să nu devină brusc neatrăgătoare din nou (deși genul ăsta de tipi găsesc întotdeauna o carte pe care n-ai citit-o și care dovedește clar că ești exact atât de proastă cum te-au evaluat inițial). Cam pe atunci Nadia a început să-și dea seama că nu poți niciodată să câștigi când încerci să te vâri în cutiuța cu F, și a cam lăsat-o baltă.

Am simțit nevoia să scriu perorația asta pentru că mulți oameni, unii dintre ei oameni de treabă, au făcut tot felul de speculații pe tema originii ideilor Nadiei, ba mai pe față, ba mai discret, ba că am fost violată când eram mică, ba că familia mea era o sectă de ultraortodocși demenți care m-au crescut la lumina lămpii cu gaz, sau mai știu eu ce fantezie d-asta. Pentru că pare-se există această idee că nu se poate să-mi doresc să arunc la gunoi cele două cutiuțe cu M și F dacă n-am avut o traumă oribilă în copilărie. Și e exact invers, eu cred că trauma e a celor care au fost spălați pe creier să accepte niște diferențe arbitrare drept fundament incontestabil pentru o ierarhie. Nadia vrea ca lumea să fie cum își imagina ea că e înainte să i se explice cum e cu cutiuțele, nu pot să mai încerc să accept un sistem pe care nu îl înțeleg. Când profa de română ne-a spus în clasă că nu există viol, pentru că fetele sunt întotdeauna alea care stârnesc totul, n-am putut să înțeleg așa ceva pentru că n-avea nici un sens. Când a început să mă întrebe lumea când am de gând să mă mărit și să mă reproduc,  ca și cum măritișul și copiii ar fi obligatorii și implacabile ca moartea și informații publice cu care le sunt datoare, n-am priceput nimic. Când un necunoscut cu aproximativ 20 de ani mai în vârstă ca mine m-a apucat prima dată de fund pe stradă și mi-a zis că sunt o curvă, n-am putut să înțeleg nici aia, spre deosebire de alte lucruri rele care mi s-au întâmplat. Nu mi-a plăcut când mi s-a dat în cap și furat toți banii, dar măcar era clară logica incidentului: eu aveam niște bani, făptașul îi voia. Dar să pipăi și să jignești o necunoscută? Când i-am întrebat pe toți ăia care îmi dădeau sfaturi cum să fiu mai mișto, în special tipi care altminteri arătau ca niște pui de bogdaproste, de ce nu-și urmează propriile sfaturi, și mi-au răspuns, “păi tu ești fată”, tot așa, n-am reușit să pricep ce vrea să zică poetul. În ciuda stereotipurilor despre ce sunt și ce nu sunt femeile, mie îmi plac lucrurile logice, iar cutiuțele cu M și F sunt lipsite de logică. Serios, viața e scurtă, și după aia murim și va fi ca și cum nu ne-am fi născut niciodată, și în situația asta să-mi pierd vremea ascultând de niște unii care se consolează în fața nimicniciei lor în Univers cu ideea stupidă că măcar poate sunt mai ceva decât cealaltă jumate a speciei de muritori bicisnici?

Epic fail, îmi pare rău, veniți cu altceva.

27 de gânduri despre “Cum a devenit Arthur rege

  1. Hm, eu nici acum nu-s foarte conștientă de cutiuțele cu M și F. Adică știu că există, dar mi se pare că-s într-o lume oarecum paralelă cu a mea.

    Dar am copilărit cu vreo zece ani înaintea ta așa că și-a lăsat egalitarismul comunismului amprenta asupra mea, cred.🙂

      1. Cred că e destul de clar că bărbații nu fac copii în sensul în care îi fac femeile. Implicarea lor în procesul de fabricație durează, gen, 2 secunde.

  2. Nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma-ntristez ca ai trecut cam prin aceleasi experiente ca si mine, la intervalul de-o generatie. Unele lucruri nu se schimba niciodata, ca de exemplu faptul ca „ceea ce nu te ucide te face mai puternic(a)”…

  3. Ai mare, mare dreptate. Sa citesti „Gender Outlaw”, de Kate Bornstein- Kate e o persoana trans, dar care nici ea nu prea intra in cutiute🙂

    Unrelated: In pana calului, chiar asa- daca la biserica vor unii sa-si boteze baiatul la 4 dupa-amiaza si unii au fetita si vor 11 dimineata nu se poate asa- din principiu? Tin biserica blocata aiurea pana la 4? Cu tot respectul, astia sunt idioti.

    1. Nu cunosc problema chiar foarte în detaliu, dar am înțeles că în unele cazuri se pune o cristelniță pentru fete și una pentru băieți și se rezolvă problema în paralel😀 Dar dacă e una singură, băieții au mereu prioritate. În orice caz, la bisericile din București se fac în general mai multe botezuri odată. Cred că la maică-mea a fost și o problemă de ordin igienic, că ea a fost întotdeauna un pic neat freak și ideea că or să mă bălăcească pe mine în apa în care au bălăcit alți nu știu câți copii a cam scârbit-o.

      1. Nadia draga acum se explica totul: tu nu esti dusa la biserica, de aici atitudinea ta on-line!🙂🙂🙂

  4. Dupa mine in Romania e o situatie un pic ciudata, pe de o parte exista acest sexism conservator care pare sa revina la moda (prin biserica) si un sexism cauzat de saracie unde fetele se scot daca fac frumos si se casatoresc cu vreunul cu bani dar sunt si judecate de societate din cauza asta.

    Pe de cealalta parte, in munca (pe partea de studii superioare) lucrurile stau mult mai bine, uneori mai bine ca in vest: mamele si bunicile noastre lucrau, rar era sa stea acasa. Apoi stam bine si la femei in stiintele exacte (vezi aici: http://horizon-magazine.eu/article/women-science-gender-equality-not-yet-fulfilled_en.html). Si ca baiat am observat ca pe aici prin vest (Franta si poate un pic si Anglia) glumele un pic sexiste, nu vulgare ca in Romania, dar care sugereaza ca femeile nu sunt la acelasi nivel cu barbatii in munca/societate, sunt destul de comune (si aici nu bag ironia/2e degré-ul stil http://www.youtube.com/watch?v=LS37SNYjg8w). Partea asta e un bine facut de fapt de comunisti.. (nu ca le-as lauda bilantul)

    1. Da, ai dreptate, conceptul ăsta de stay-at-home housewife e o chestie foarte vestică, eu nu prea am auzit de așa ceva în România printre rude și cunoștințe. Și tocmai ce umbla pe Facebook de curând un studiu conform căruia avem cel mai mare procent de femei în funcții de conducere în mediul universitar din întreaga Europă.

      România e un caz paradoxal. Comunismul s-a zbătut să niveleze diferențele (și să profite de pe urma nivelării) asigurându-se că bărbații și femeile au îndatoriri egale față de patrie, pe de o parte- dar pe de altă parte au trântit aceste îndatoriri egale peste niște inegalități care n-au fost niciodată rezolvate, așa că ne-am trezit, spre deosebire de nevestele la cratiță ale vesticilor, cu niște neveste care se duc la serviciu și când se întorc trebuie să stea și la cratiță.

      1. « avem cel mai mare procent de femei în funcții de conducere în mediul universitar din întreaga Europă »

        dacă tendințele din ultimii 23 de ani se păstrează, în 10-15 ani toate funcțiile de conducere vor fi ocupate de femei, iar în 25-30 de ani toate posturile dintr-o universitate vor fi ocupate de femei.

      2. Nadio, mai intai trebuie sa intelegi ca impotrivirea si razvratirea care zac in tine, sunt „firesti” oarecum, intrucat sunt specifice intregului neam omenesc. Nu esti cu nimic mai deosebita decat ceilalti oameni, barbati si femei, esti infectata de aceeasi boala pe care o avem fiecare, tu doar ti-ai indreptat razvratirea pe o problema anume, care simti tu ca te-ar umili mai mult. Altii se razvratesc impotriva sistemului, altii impotriva societatii si a oranduirii ei, altii impotriva parintilor, altii impotriva stapanitorilor etc. Toate aceste razvratiri, dupa natura lor intrinseca, sunt, de fapt, impotriva ideii de „parentalitate”, si intr-un final impotriva lui Dumnezeu, care e Parintele tuturor.

        Apoi, trebuie sa intelegi – iti scriu aceste randuri cu un ton de dragoste, nu de superioritate – ca omul s-a „molipsit” de aceasta boala a razvratirii de la cel care s-a razvratit inaintea noastra impotriva lui Dumnezeu, acesta a fost Lucifer, actualul diavol, cel care ii uraste atat de mult pe oameni. Sunt sigur ca ai auzit aceste lucruri, dar poate n-ai cugetat mai pe indelete asupra lor, n-ai mers la originea lucrurilor.

        Te inteleg cand zici ca nu accepti lucrurile care n-au nici o logica, dar daca se intampla sa nu intelegem, pe moment, logica unui lucru, asta nu inseamna ca acest lucru nu are nici o logica. Mai ales daca acest lucru, sa zicem, a aparut cu mult inainte sa ma nasc eu, si de care s-au folosit atatia si atatia oameni, nu pot sa vin eu acum s-o fac pe desteptul si sa zic ca acest lucru nu e bun, trebuie schimbat sau aruncat. Asta arata multa mandrie si dispret fata de altii.

        Acest lucru, eu, dar cred ca si tu si altii, l-am verificat, la propriu, in viata practica de zi cu zi, cand de multe ori m-am facut de rusine, zicand ca un lucru nu e bun si n-am nevoie de el, crezand ca-s mai destept decat cei dinaintea mea, iar mai tarziu, lovindu-ma de situatie, am recunoscand cu rusine folosul acelui lucru, si am inteles pentru ce era facut.

        Tot asa e si cu randuielile sociale in care traim. Daca nu le inteleg, nu tre sa zic ca n-au nici o logica, ci trebuie sa caut originea starii de fapt, cum s-a ajuns aici, caci toate au o cauza fireasca, daca cercetez faptele stramosilor mei. Ei n-au fost nebuni, si eu nu-s mai destept ca ei. E altceva daca un lucru imi inteapa orgoliul meu, iar egoismul meu nu ma lasa sa ma supun, pentru aceasta n-am nevoie de situatii complicate, necontand deloc genul in care m-am nascut. De vina nu e genul in care m-am nascut, nici practicile sociale care s-au impamantenit de mii de ani, acestea sunt doar pretexte, de vina e egoismul meu care ma face sa ma razvratesc impotriva a orice imi contesta valoarea persoanei mele, si mandria mea care ma face sa ma cred mai valoros decat altii si c-as merita mai mult. Cand acestea ma stapanesc pe dinauntru, afara doar cauta pretextele prin care sa se manifeste.

        Pe scurt, sa stii ca conditia barbatului si a femeii, acest adevar, se afla in raspunsul dat lor de catre Dumnezeu, dupa ce-au gresit in Rai, dand vina unul pe altul, fara sa se caiasca:

        „Iar femeii i-a zis: „Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni”.

        Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: „Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!

        Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!
        În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”.

        Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii.” (Facere 3, 16)

        De atunci, de la inceput, s-au impartiti sarcinile intre femeie si barbat. Nu mai intru in amanunte ce fel de sarcini si de ce. Acestea au devenit firescul lor, ceea ce numim noi azi lucruri naturale, date de Dumnezeu, Creatorul lor. Cine se razvrateste impotriva acestui firesc, sufera, isi pricinuieste el singur siesi durere. Iar bucuria si odihna, la om, vin din urmarea firescului, a ceea ce a fost lasat de Dumnezeu.

        Ca sa intelegi mai bine lucrurile, citeste talcuirile Sfintilor Parinti la Facere, vei descoperi adevaruri profunde, lucruri mari.

        Dincolo de toate astea, sa stii ca ceea ii daruieste omului viata vesnica , este doar iubirea omului fata de Dumnezeu, Facatorul lui, si fata de aproapele. In aceasta consta mantuirea, in a iubi. Dar nu exista iubire fara a cunoaste. Deci, trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu sa dobandim cat mai multa cunoastere duhovniceasca, ca sa putem iubi cat mai mult pe Dumnezeu si pe om, aceasta fiind singura cale a dobandirii vietii vesnice. De aceea scrierile Sfintilor Parinti impreuna cu Sfanta Scriptura sunt capitale. Dar cunoasterea duhovniceasca vine si din trairea proprie, insa nu mai continui, ca universul duhovnicnesc e fara de sfarsit. Sa ma ierti ca am scris asa mult!

      3. Universitățile nu conduc țara. Ar fi mai interesant să vedem ce s-ar întâmpla dacă ar fi o tendință asemănătoare în politică sau în afaceri.
        Oricum, și cel mai mare procent ăla al românilor e doar vreo treizeci la sută, deci tot nu-i paritate. Mi se pare că te-ai speriat degeaba.😀

      4. @vitalie: Ți-am publicat toată poliloghia asta stupidă pentru că e bine să le lași oamenilor suficientă frânghie să se spânzure singuri.

        Dumnezeul ăsta de care vorbești și rânduielile alea au fost inventate de o adunătură de bărbați misogini, și scrise în așa fel încât să le permită să continue să se poarte nașpa cu femeile. Nu sunt adevărul mai mult decât poveștile cu Moș Crăciun sunt adevărul. Dumnezeu nu există, moartea e sfârșitul definitiv, și tu nu ești în nici un caz mai deștept sau demn să „stăpânești” vreo femeie, indiferent cât de mult îți repeți asta citind fabulațiile scrise de alți misogini ca tine.

  5. Nadia parca suntem din aceasi radacina🙂. Atata ma enerveaza cand femei imi povestesc ca ele nu pot conduce 100 km sau gasi o adresa ca genetic nu se orienteaza🙂, sau ca schimbatul unei roti la masina e treaba de barbat. Ce-i drept este, cand e jumatea cu mine, da daca-s singura ce fac stau in drum si chem tractarea cand am rezerva, cric si levier in masina? Sau mai rau..ca nu pot schimba un bec! UN BEC mama lui de bec ca nu e mai greu decat schimbat un pampers🙂 ca la al doilea subiectul se zvarcoleste si mai si pute pe cand becul cel mult e fierbinte (ala de-l dai jos) da nu te murdareste de caca sau vomita pe tine). Si iar de ce trebuie sa dau cu un kg de smac pe mutra ca sa fiu „frumoasa” sa port haine care nu ma lasa sa respir ca se se holbeze niste masculi in decolteul meu si eu ar trebui sa ma simt flatata si plina de incredere in mine ca aia abia asteapta sa imi puna mana pe cur…ca asa sunt barbatii plini de hormoni si vanatori. M-am gandit odata ce ar fi cand vad unul de e e asa „bun” si darnic cu agatamentele sa strig si eu dupa el Ce ti-as trage-o>! si sa-l apuc de buci…

    1. Întotdeauna m-a amuzat ideea că bărbații se pricep în mod natural să repare chestii doar pentru că sunt bărbați. Gen, nu-ți trebuie electrician, mecanic, instalator, nimic, dacă ai un bărbat prin casă. Rezultatele sunt de multe ori dezastruoase😀

      1. acu’ hai sa nu cadem in extrema cealalta. sunt studii peste studii privind felul in care functioneaza un creier de barbat si unul de femeie. si tocmai d-asta se zice ca….
        creierul barbatilor functioneaza astfel incat ei sunt oarecum mai inclinati sa aiba abilitati tehnice.
        dar faptul ca-s oarecum inclinati sa, nu inseamna ca toti chiar se pricep efectiv sa faca nu stiu ce, sau ca o femeie n-ar fi in stare sa faca chestiile astea.

      2. Oricine poate avea abilități tehnice cu antrenamentul potrivit, profesiile astea există de puțină vreme, nu prea are sens să zicem „Bărbații au evoluat, ca grup, să fie electricieni mai buni”, pentru că perioada de când există lumină electrică e o secundă în istoria speciei umane. Majoritatea oamenilor care nu-s profesioniști în mecanică, instalații etc. nu au antrenamentul potrivit, fie ei bărbați sau femei, dar numai bărbații au iluzia că se pricep oricum (și femeile așteaptă de la ei să se priceapă oricum :D)
        Am scris odată demult un articol despre asta pentru Hotcity:
        http://www.121.ro/articole/art_new23647-barbatul-multifunctional.html

    2. eu nu pot schimba un bec, mama lui de bec. ca l-am injurat pe edison acu’ vreo 3 saptamani de s-a rasucit in groapa mai ceva ca puiu’ la rotisor (daca nu-l injuram pe el, il injuram pe ala de a inventat lapta de gaz sau orice alta sursa de iluminat). pur si simplu nu am avut suficienta forta sa-l rasucesc/desurubez (rasuceam in directia corecta🙂 ) dar asta nu s-a intamplat pt ca-s femeie, ci doar pt ca eu, subsemnata ady nu detin suficienta forta sa desurubez un nenorocit de bec foarte zdravan insurubat. (sa nu-mi amintesc de borcanul de miere langa care am plans – la propriu- vreo 2 week-enduri acu’ niste ani).

      apropo de casnice si femei care lucreaza, in viata vietilor mele n-am auzit-o pe bunica-mea vorbind mai cu mandrie despre ceva/cineva (orice- casa, copilu’, nepotii, ORICE) cum a facut-o cand a zis „eu am pensia mea, nu dupa sotu'”.
      pana mea, cu un exemplu ca bunica-mea, taranca rar spre deloc iesita in lume, 7 clase, 70 si mai bine de ani la momentul rostirii celor de mai sus, pentru care cea mai mare mandrie in viata e c-a fost si este pe picioarele ei si nu a depins/ nu depinde financiar de un barbat (nici macar de fiu-su in momentul de fata), cum m-as putea gandit eu sa stau acasa (nu zic ca acasa nu muncesti, Doamne feri, da’ zic si eu asa) si sa ma intretina un barbat.

  6. Imi amintesc cum mama venea la tata cu borcane capsate sa i le deschida. Si tata isi punea toata forta si puterea si se schimonosea la fata si invartea disperat pana reusea sa deschida borcanul. Apoi am cunoscut-o pe dna M, de aceeasi varsta cu mama, vaduva si cu 3 copii. Dna M lua o lingirita subtire, o introducea sub capac , apasa pe ea ca intre aer sub capac si capacul ceda singur. Nici un barbat din viata mea nu a stiut smecheria asta. Si iata cum desfac eu borcane fara sa am muschii necesari la brate . Acum sunt sigura ca sunt astfel de smecherii ptr orice lucru. Dar tre sa recunosc ca de multe ori ma prefac ca nu sunt im stare, mai ales cand am senzatia ca fac prrea multe si un anume domn sprijina prea relaxat canapeaua la Tv. Atunci imi amitesc brusc ca am si o lista cu treburi de barbat si astfel se reface echilibrul in familie .

  7. Nadia nu se mai baga in cutiute? Ba da, doar ca acum Nadia nu mai e in cutiuta cu F de la Feminin, ci F de la Feminism. Din moment ce alegi sa privesti in mod dihotomic lumea, ca impartita inte femei – victime, persecutate si barbati – agresori, dominatori, e clar ca exista niste cutiute si etichete pe care le imparti in stanga si in dreapta. Intotdeauna exista cutiute! Li se schimba doar, periodic, eticheta, in functie de ce dicteaza „partidul” si dogmele in voga la momentul respectiv.

    Trist, dar adevarat, Nu putem trai in afara cutiutei, trebuie sa ne gasim un grup, un „trib”, o identitate: daca asta nu e religioasa, va fi politica; daca nu e rasiala, va fi bazata pe sex, etc trebuie sa fim cu cineva si impotriva cuiva, altfel, suntem nimeni si nimeni nu ne baga in seama.
    Nu noi alegem, cutiuta e cea care porunceste.

    1. Mama draga, nu e o dogma sau vreun partid sa observi ca exista raporturi de putere dezechilibrate intre diferite grupuri. Altminteri, sigur, suntem animale sociale si amatoare de cutiute. Tu de exemplu ti-ai ales cutiuta „persoana care tine mortis sa fie Gica-Contra cand aude despre feminism”. Sunteti foarte numerosi, si foarte dornici de atentie.

Comentariile sunt închise.