Nu te supăra, soro

Am primit o cantitate sănătoasă de hate mail în ultimele trei zile, mulțumită Articolului Ăluia De Care Nu Mai Vreau Să Aud în Veci ( sau măcar o săptămână-două). Am fost trecută prin toate gradele de colaborare cu Satana și involuție darwiniană (ok, nu mai jos de râmă, de fapt- n-a avut nimeni inspirația să mă facă euglenă, probabil pentru că majoritatea adversarilor mei au avut mereu vată în urechi în timpul orelor de biologie pe motive religioase), am aflat istoricul complet al familiei mele de la oameni care nu m-au cunoscut niciodată și am avut parte de o analiză detaliată a fizicului meu dezgustător din partea unor oameni care nu m-au văzut niciodată. Și nu m-am enervat, cel puțin nu din cale afară. Vântul bate, iarba trece, pietrele rămân, e și grea e și frumoasă viața de român, cum zicea un cântecel etno-dance pe vremea tinereții mele. Până când am primit un email politicos, civilizat și plin de condescendență de la un domn cu prea mult timp liber, care mi-a zis așa:

„cam multe postari ating teme feministe – stiu ca pot fi sacaitoare prejudecatile, dar la fel de sacaitoare e insistenta cu combaterea lor. Ce vreau sa zic e ca se risca un efect nedorit, obisnuinta cu reactiile de tip feminist si, in consecinta, nebagarea lor in seama. Cred ca-i nevoie si de (auto)ironie, fata de luarea lucrurilor prea in serios.” (după asta venea o perorație lungă despre spiritualitate plină de clișee de tipul viața e complexă și are multe aspecte).

Și abia atunci m-am enervat. Și dacă l-aș întâlni pe tipul ăsta și-aș avea o mâță recalcitrantă în brațe, singurul lucru care m-ar împiedica să i-o arunc în față ar fi faptul că-mi plac mâțele și nu e cinstit să le oblig să ia contact cu moaca lui nenea ăsta. Dacă aș avea o cafea fierbinte în mână, singurul lucru care m-ar împiedica să i-o torn în buzunare ar fi că indiferent cât de ieftină e cafeaua, tot e prea scumpă ca să o irosesc pe nenea ăsta. Dacă aș avea un porumbel dresat, i-aș porunci să se găinățeze în capul lui nenea ăsta, și apoi pe parbrizul lui, iar dacă n-are mașină, pe șaua de la bicicletă. Pentru că nenea ăsta a debitat cea mai mare inepție dintre toate câte mi-a fost dat să citesc de miercuri încoace.

Prejudecățile nu sunt sâcâitoare. Țânțarii sunt sâcâitori. Dar e o problemă care se rezolvă cu Raid. O bluză care are o etichetă mare și țeapănă în dreptul gulerului e sâcâitoare, dar asta se rezolvă cu o foarfecă. Am un breton care îmi intră încontinuu în ochi și asta e sâcâitor, dar se rezolvă cu o agrafă. Astea sunt lucruri sâcâitoare. În schimb, când un australopitec te apucă de fund pe stradă sau îți strigă obscenități sau își flutură ștremeleagul în fața ta în virtutea faptului că poate, că vrea, pentru tu ești femelă și deci o specie inferioară, nu e sâcâitor. E, de multe ori, înspăimântător, pentru că nu știi unde o să se oprească, și întotdeauna umilitor. Mai ales dacă ai 12-13 ani, vârsta de inițiere obișnuită în asemenea experiențe. Iar când alt australopitec, cunoscut sau necunoscut, aude ce s-a întâmplat și-ți spune că exagerezi, sau s-o iei ca pe un compliment , sau să ai simțul umorului (probabil același gen de australopitec care e de părere că n-are nimic cu homosexualii, dar vai, să nu pună vreunul mâna pe mine, că-i omor!), nici asta nu e sâcâitor. E jignitor. Când potențialul angajator îți spune la interviu „Auzi, dar sper că ai o viață sexuală echilibrată, pentru că femeile care nu fac suficient sex sunt foarte isterice”, nici asta nu e sâcâitor. E degradant. Când ești victima unui jaf violent, iar polițiștii îți fac cu ochiul să zici mersi că n-ai fost și violată, nici asta nu e sâcâitor. E deprimant. Iar astea nu sunt cele mai rele consecințe ale prejudecăților împotriva femeilor, doar exemple soft din ce-am experimentat eu în viața mea destul de izolată și răsfățată. Dacă aș avea un șprei, sau o foarfecă, sau o agrafă cu care să rezolv asemenea lucruri, le-aș rezolva instant și aș vorbi mai puțin despre ele. Dar ghici ce! Pe mine nu mă întreabă nimeni dacă vreau să mi se întâmple chestiile astea, nu am nici un mijloc de a le opri și n-am de gând să le înghit în tăcere doar pentru că îl supără pe nenea sau pe alții ca el că vorbesc prea mult. Nu pot să nu o iau personal, pentru că E personal. Eu și persoana mea avem de suferit,și o să ne apărăm atâta timp cât o să fie nevoie. E foarte ușor pentru nenea să-mi recomande mie simțul umorului și detașare, nu? Cum zice mama, la curul altuia și 100 de bice sunt puține. Nu deranjează pe nimeni că eu sau alta pățim ceva nașpa, dar ferească sfântul să se simtă sâcâit vreun băiețel când vorbim despre asta.

Uite, ca să-i facem pe plac lui nenea și altora ca el, hai să vorbim despre altceva. În destul de scurta mea existență am auzit de la foarte mulți cetățeni prejudecăți despre copiii ai căror părinți s-au despărțit. Acești cetățeni m-au informat cu seninătate că femeile divorțate sunt parașute, că băieții care cresc în afara familiei nucleare sunt niște efeminați scârboși, că fetele care cresc în afara familiei nucleare ajung parașute ca mamele lor, și per ansamblu copiii de ambe sexe vor sfârși drogați, infractori și analfabeți. Și când, uneori, dacă m-au prins în afara celor maxim 2 ore de politețe ipocrită pe care sunt capabilă să le mențin anual, le-am oferit un răspuns de structura [invective] [invective] [invective] și ai mei sunt divorțați, și-s oameni de treabă, iar eu n-am ajuns așa de rău [invective la pătrat], cu toții s-au arătat mirați că am luat-o personal și au fost oripilați de caracterul meu oribil, de limbajul meu nefeminin și în general că iau lucrurile prea în serios, dom’le. (Și au luat-o foarte personal că i-am insultat, nu-mi dau seama de ce. Ce oameni sensibili în ziua de azi.) Pentru că acești cetățeni n-au fost în stare să deducă un lucru evident.

Consecințele prejudecăților, oricare ar fi ele, sunt personale. Sunt al naibii de personale, se găinățează pe viața ta încontinuu și nu poți, pur și simplu, să le alungi cu un plici ca și cum ar fi o muscă sâcâitoare. Sunt treabă serioasă. Așa că eu una o să le tratez în continuare ca pe o treabă serioasă. Iar dacă tu, oricine ai fi, te-ai săturat de cât de mult se vorbește despre ele, și ți se pare că vai, acum tu ești parte din grupul discriminat, pentru că trebuie să auzi toată ziua ce probleme au alții, dă-te jos de pe piedestalul pe care te-ai suit, scutură-te de imensa-ți aroganță și importanță de sine, uită-te în oglindă și spune-ți așa: „Uneori, în unele chestiuni, mai ales alea despre care nu știu mai nimic, părerea mea nu contează.”

Și după aia taci din gură, și ascultă.

67 de gânduri despre “Nu te supăra, soro

  1. O sa incep iar cu ‘Draga’ pt ca imi esti draga. Asadar, draga Nadia, parca imi privesti in suflet si scoti de aolo toata furia si dezolanta pe care nu am fost (si inca nu sunt) in stare sa o scot si sa o exprim. Totusi, ma doare (acelasi) sufletul cand te vad atat de nervoasa si de ocarata. Nu meriti si nu meritam asemenea tratament numai pt ca suntem femei si ne-a dat ‘cineva’ gura sa vorbim si educatie sa stim cum sa o facem. Stiu ca totul e personal, si este pt fiecare dintre noi care a trecut prin situatiile nenorocite pe care le-ai descris (eu din cauza asta am decis sa plec din tara, pt ca am fost amenintata cu o bataie sora cu moartea pt ca l-am ‘deranjat’ pe un ‘cercopitec’ in tip ce jefuia o batrana); dar hai sa ne gandim la un camp cu flori, sa tragem adanc aer in piept si sa ii lasam ‘in boii lor’ pe acesti domni plini de educatie ceausista si pilde bisericesti sa isi traiasca anii batranetii in ignoranta si ‘mizeria’ (sufleteasca) binemeritata, pe care si-au cladit-o cu atat sarg, prin simplul fapt ca au inchis si inchid ochii, ba mai mult considera normale faptele acestea.
    Meritam mai mult…suntem mai mult decat ei, si plecarea din tara a fost numai primul pas spre liniste si putin mai multa pace decat acolo.

    1. Din păcate, prea mulți dintre acești domni sunt tineri și crescuți cu MTV și Cartoon Network ca și mine. Și asta mă sperie cel mai rău, că nu scăpăm de ei odată cu înnoirea generațiilor.

  2. Da , mama ta e un personaj de isprava🙂 stabil si cu intelepciune , tu inca te zbuciumi cam mult dar asta e normal . Daca ai ales sa iti expui gandurile public ce poti dori mai mult decat faptul ca esti observata. Vrei sa fie toti in asentimentul tau ? Ar fi plictisitor si fara scop ceea ce faci. Noroc pe mai departe.

    1. Păi nu mă aștept să fie toți în asentimentul meu, îți dai seama, dar mi-ar plăcea să nu mai primesc „sfaturi” menite să-mi închidă gura de tipul „nu mai vorbi despre asta, nu mai vorbi despre ailaltă”.
      Mama mea e cea mai mișto mamă, bineînțeles.

  3. Buna Nadia…🙂 ? nu stiu daca asta e chiar numele tau, 🙂 🙂 Sunt un cititor dintre multiiiii tai cititori…. oarecum ma declar un fan al unor postari ale tale…🙂 anyways, de cateva zile bune, poate saptamani, iti urmaresc postarile cu interes…🙂 nu ma plictisesti deloc niciodata: you are truly gifted…🙂 postarile tale imi stimuleaza efervescenta neuronala…🙂 si asta nu multi o pot face…🙂 Ei bine, daca-mi permiti sa-ti impartasesc doua ganduri: poate ca ai nevoie de ceva mai multa modestie, sincer iti spun ca uneori am senzatia ca te consideri ( in spatele randurilor scrise) o persoana mult prea inteligenta pt plebea de rand, si asta nu e neaparat ceva rau in sine, si totusi, in timp poate duce si la alte stari…🙂 am observat fara sa vreau, felul simpatic in care nu te sfiesti deloc sa te suspectezi de inteligenta… ei bine s-ar putea chiar sa suferi de asa ceva, desi e o boala extrem de rara, 🙂🙂 Daca imi permiti, cred ca daca ai avea si ceva mai multa consideratie si respect pt opozantii sau criticii ideilor tale, indiferent de coloratura lor polico-religios, si ceva respect, ( adicatelea respect persoana chiar daca nu sunt nici macar un strop de acord cu parerea lui sau a ei, ba chiar mi se pare ca persoana cu pricina abereaza realmente…🙂 …atunci sunt convins ca ti-ar sta si mai bine, s-ar asorta foarte bine cu inteligenta ta…🙂 Din punctul meu de vedere si al altor oameni mai eruditi gen Daniel Goleman, C. S. Lewis, Alexander Pope, si altii,…. care spuneau ca inteligenta fara empatie devine nula, este ineficienta si este anulata, devine nula in relatiile inter-umane… Stiu ca suna oarecum bombastic dar in practica s-a dovedit a fi chiar cat se poate de adevarat… Nu ma intelege gresit te rog mult: Inteligenta nu este deloc o infractiune,!!! Nu asta vreau sa insinuez!!!🙂🙂 si cu atat mai putin inteligenta ta, e de apreciat, total! Ma bucur sa intalnesc astfel de oameni plini de istetime, cu ganduri sanatoase, a caror contoar se vede ca se invarteste serios…. insa cu riscul de ma repeta, „daca este lipsita de respect si empatie, devine ineficienta si inutila”…. Apreciez istetimea ta, spiritul tau liberal si deschis, felul tau de a gandi out of the box, si spiritul tau insetat de cunoastere, da toate astea sunt de apreciate! ….insa pe de alta parte nu pot sa pricep excesul de sarcasm si mai ales aciditatea ironiilor tale, mai fine sau mai directe, ins ade cele mai multe ori gratuite si deloc indispensabile…gen Mircea Badea,… lucruri pe care un om echilibrat si nepatimas, un om cat se poate de rational nu ar trebuie sa le tolereze in forul sau interior….🙂🙂 Daca vrei sa vorbim, iti las un email, just in case… insa precizez ca pt mine atat critica in sine cat si dialogul fie el critic sau nu, trebuie sa aiba in componenta sa cele trei dimensiuni esentiale un dialog sanatos: sa fie constructive, supportive, si assertive…. am citat din Alexander Pope…. emailul meu este: theunseentears@hotmail.com Pe curand, sa auzim de Bine! 🙂 🙂 No hard feeling?🙂🙂 F.

    1. Uite ce e. Nu am de gând să răspund la prea multe din comentariul tău lung și întortocheat de psihanalist care și-a ratat vocația. Aș vrea însă să îți explic doar atât: comentariile pe care le lași pe un blog sunt publice, odată ce sunt aprobate, așa că nu e o idee bună să îți scrii în ele adresa de e-mail. Păi cum vrei să ascult sfaturile tale dacă mă faci să cred că nu înțelegi un lucru atât de simplu cum ar fi principiile de funcționare ale interacționării internetice?

      1. Ce parere buna are despre sine domnul Florian a.k.a. „unseentears” (sniff, sniff) astfel incat sa rada se amuze singur de glumele pe care le face (nu-mi explic altfel ingramadeala de emoticoane hahaitoare).
        N-o sa inceteze niciodata sa ma minuneze ipocrizia celor pe care nu-i deranjeaza nicicum barna din ochii proprii…

      2. Atat de mult m-au impresionat lacrimile nevazute ale domnului incat am devenit redundanta la un moment dat…

    2. Domnule Florian:
      Persoana cu pricina care „abereaza realmente…” cred ca ai s-o zaresti in ceea ce se cheama oglinda. Poate chiar „Oglinda oglinjoara”, cine stie. Dar dumneata vorbesti despre respect si sustii ca respecti orice persoana. da-mi voie sa rad la randu-mi la fel cum ai ras si dumneata. Fie esti un al doilea Mesia sau alt sfant de mai stiu eu ce gen, fie „boala rara” nu te-a prea atins.
      In orice caz, eu m-as bucura daca, atunci cand ai mai vrea sa postezi ceva la modul public, vei reciti cel putin o data cele scrise inainte sa apesi butonul „Trimite” sau „Send”.

    3. Constat că în goana lui nebună de a te sfătui de viață și de bine, domnu’ Florian și-a bătut joc cu nerușinare nu doar de limba română, ci și de cea engleză. A semănat o căruță de fețe zâmbitoare, puncte de suspensie (pe care nu pot să le sufăr, fiindcă dacă ai ceva de spus, spui până la capăt), iar apoi, așa ca de final, ți-a plantat și o adresă de e-mail, ca pe-un rahat ud pe preșul de la intrare.

      Stimată Nadia, mărturisesc că rar mi-e dat să citesc la întâmplare mai mult de două articole din blogul unui necunoscut (sau necunoscute, în cazul de față) și să simt că n-am pierdut vremea. Spor la bătut câmpii în continuare.

  4. cum ai devenit, Cristina…redundanta? :)))))))….mai incearca!!!!!Intai trebuie sa invatam sa folosim cuvintele si mai apoi sa defilam cu desteptaciunea in bagaj. Cat despre tine Nadia…ai un nume tare frumos. Si ma opresc aici. Opiniile tale nu ma intereseaza.

    1. În loc să pierzi vremea citind opinii care nu te interesează pe Internet, mai bine ai citi o carte, ceva. Zic și eu. Vrei să-ți fac niște recomandări?

      1. Vreau eu( fara ironie). Preferabil literatura recenta dar m-as bucura de orice. Multumesc!

  5. asta da viatza , articolul e interesant dar comentariile sunt superbe . intrasem doar sa vad daca Nadia a dat „pass” la comentariul meu anterior dar am ramas sa citesc toate comentariile postate .
    cumva asta explica partial cum au fost ridicate piramidele , nu glumesc😀 .

    1. Da, dl Florian de mai sus se bate la titlul de cel mai inept comentariu de pe blogul Nadiei, ceea ce nu-i de colo, având în vedere că blogul Nadiei există de 7 ani. A revenit mai târziu dar din păcate nu mi-a oferit decât niște clipuri pe iutub cu hiene în deșert, sau cam așa ceva.

  6. Ce obicei prost are specia umana autoreflexiva! Retine numai cu ceea ce spun detractorii in loc sa se bucure de comunitatea semenilor.

    1. Nu zic că e un lucru bun, dar în general, dacă mergi pe stradă și 10 oameni îți zâmbesc, iar 2 te scuipă, probabil că o să-i ții minte mai mult pe ăia care te-au scuipat.

  7. Salut. Eu incerc sa vad partea buna a lucrurilor. Daca tu ai primit atata hate mail pentru articolul ala inseamna ca lumea ia atitudine. Iar daca e asa, atunci sper ca a primit si impresarul lui peste ala de la stiri ceva „corespondenta”, macar jumatate din cat ai primit tu (ala cu artista aia tanara care a ajuns in spital). Tot ar fi ceva.

  8. La o expunere asa rationala si greu atacabila logic ca raspunsul tau la faimoasa scrisoare, greu sa rezisti sa nu faci pe desteptul cautand sa demontezi macar un mic argument acolo, sa faci atacuri la persoana, sa gasesti o virgula pusa aiurea daca se poate. Si probabil majoritatea care ti-au scris sunt barbati care suporta cu greu ca o femeie e scrie ceva destept ceea ce le ataca convingerile.

    Oricum, e de bine, deranjezi!

  9. N-am înțeles care-i treaba: prejudecățile e rele ele dă felu’ lor, ori se bazează pă chestii egzistente?

    1. Aș zice că se bazează în general pe ignoranță. Pe datul cu părerea despre lucruri care îi sunt străine dătătorului cu părerea.

      1. Păi… stai așea soro… prejudecățile cu „țiganii fură, cerșesc, dă cu cuțitu’, ” alea… sunt bazate pă chestii dă care lumea e străină?
        Lasă-mă cu „nu toți țiganii” și alea.
        Ia zi, că tot ești la Londra: ce vede/experimentează londonezu’ obișnuit despre țiganii dîn Londra?
        Că e muncitori, la locu’ lor, nu fură, nu cerșesc, nu se pișă pă stradă, nu cer bani dă la guvern?

        Prejudecățilii… care este ele… se bazează pă egsperiențe egzistente.

        Ceva gen cum zicea părintele Jesse Jackson… „… merg pă stradă… noaptea… aud pași în urmă… mă uit în spate, văz că-i un alb… răsuflu ușurat…”

      2. Îmi pare rău să-ți contrazic viziunea construită din articole Daily Mail, dar n-am observat vreo avalanșă de cerșetori de la noi pe străzile din Londra. Orice întâmplare de felul ăsta e exagerată de presa anti-imigraționistă. Londonezii cu care am stat eu de vorbă nu erau în temă.
        De asemenea: statistic vorbind, oamenii de aceeași rasă se omoară mai des între ei decât pe cei de alte rase, așa că un alb e mai periculos pentru tine decât unul mai colorat, dacă ești alb. De asemenea, pentru mine ca femeie, bărbații de orice culoare sunt la fel de periculoși, dar tot statistic vorbind, cei mai periculoși (adică probabil să mă omoare, bată, violeze etc.) sunt ăia din anturajul meu imediat, adică rude, prieteni și colegi, nu străini de pe stradă.
        Așa că da, prejudecățile tale se bazează pe ignoranță, și aș zice, probabil, și pe prostie.
        Oricum, nu înțeleg de ce o tot dai cu țiganii, pentru că ăsta e în principal un articol despre feminism. Ai ceva de zis la obiect?Dacă nu, îți sugerez să te abții.

  10. recunosc, este prima data cand te citesc. chiar acum vad cum se numeste blogul.si imi suna tare familiar ( e ceva personal), anyway, e simplu, cui nu-i place, sa nu citeasca. eu unul sunt satul de cei care vorbesc fara sa fi trait experienta in sine. nu au fost acolo, dar presupun din carti! f*** them! ( ma ierti).
    Poate nu-i un principiu bun, dar te fereste, sau macar iti creaza senzatia, de ei. Nu imi pasa ce crede lumea! asa am fost si am sa fiu intotdeauna. Nu cer intelegere. expun un punct de vedere. cui nu-i place…sa fie sanatos! sa citeasca libertatea!
    in conluzie, imi place si am sa mai revin! Nu te schimba, pentru nimeni! si nu iti pierde energia explicandu-te! nU trebuie sa dai explicatii nimanui!

  11. Aaa… despre feminism zici?
    Clar, am citit pe diagonală – credeam că-i despre prejudecăți.
    De copii din familii divorțate, de grupuri discriminate, de aia și ailaltă.

    1. Păi da, eu am vorbit din perspectiva unei persoane afectate de prejudecăți. Ești capabil de empatie pentru o asemenea perspectivă? Nu mă interesează argumente de tip „uite niște țigani sau negri care fac lucruri nașpa”. Unii oameni sunt de căcat. Dar există oameni de căcat în orice grup, indiferent cum alegi să-i grupezi. Dacă vrei contraargumente la ideea ta că numai ăia colorați sunt violenți și albii sunt niște delicați, îți recomand să citești despre linșajele publice din America.
      În plus, ingredientul principal pentru violență și infracționalitate e socio-economic, nu etnic. Glasgow, cel mai violent oraș din UK, are populație 95% albă. Acolo care mai e cauza necazurilor? Sunt scoțienii posedați de spiritele țiganilor români încă dinainte să fi venit românii pe-acolo?
      Dar cred că îmi răcesc gura degeaba.

      1. Ei, nu-i cazul să te superi, n-am dat cu parul, am exprimat un alt punct de vedere.
        Eu am citit ce-ai scris tu aici, am citit și scrisoarea ta de „răspuns” și am înțeles că nu-i despre „feminism”, ci despre prejudecăți.

        Nu, nu sunt capabil de empatie apropo de prejudecăți.

        Să citez, deci:
        „…există oameni de căcat în orice grup…

        Chestia cu prejudecățile… e că nu apar din nimic.
        Sunt bazate pe generalizări, care la rândul lor sunt bazate pe realități.
        Realitatea (în general) e că negrii aleargă mai repede decât albii, chinezii sunt mai buni la matematică decât argentinienii și nemții sunt mai disciplinați decât grecii.
        În general.
        Statistic vorbind.

        Problema e că la un anume moment… „oamenii de căcat”, cum spui tu, devin măsurabili ca procent de grup. Aș fi interesat să aflu despre linșaje publice din America – recente, zic – apropo de canibalism și măceluri africane AZI.

        Glasgow, susții tu, e cel mai violent oraș din UK.
        Tot tu susții că e din cauze socio-economice.
        Să înțeleg că e din cauză că locuitorii n-au bani? Că mor de foame?
        Să înțeleg că recentele gălăgii din Anglia – dat foc, spart magazine, furturi, ale… e din cauză că lumea moare de foame?

        Ingredientul principal pentru violență și infracționalitate (cum spui tu) ESTE cel etnic. Dezintegrarea iugoslavă nu-ți spune nimic? Măcelul din Ruanda era din cauze de parale?
        Holocaustul evreiesc ori ăla armenesc era din cauză de conturi bancare?

        Tot statistic vorbind (din punct de vedere feminin), e că femeile sunt mai puțin capabile de efort fizic brut decât bărbații. E o realitate – de aici și prejudecata.

        Desigur, ai să găsești o femeie de 24 de ani care ridică 50 kg, în vreme ce un mascul de 84 de ani deabia își târâie vânturile.
        Dar… în general…

        Așadar, prejudecățile sunt bazate pe realități – că ție nu-ți place asta, e altă poveste, alt post pe blog.

        Nadia, eu nu vreau să mă cert cu tine – tu vezi lucrurile într-un fel, eu le văd altfel.
        Nu mă bucur de faptul că ești (ori te simți) discriminată – spun doar că noi toți suntem discriminați, într-un fel sau altul, pe planeta asta.

        Cum ar fi: „toți bărbații sunt niște porci!” – asta e o prejudecată, bazată pe realități, bazate pe factori biologici.
        🙂

      2. Nu mi-ai răspuns. Care e după părerea ta motivul pentru care Glasgow, cu populație albă într-o majoritate zdrobitoare, e cel mai violent oraș din UK? (Și dacă nu mă crezi că e, citește aici: http://www.bbc.co.uk/news/uk-scotland-glasgow-west-22276018)
        Sunt curioasă ce gimnastică logică vei face.
        Apropo, întrebare suplimentară: ai călcat vreodată prin UK, de ești așa convins că știi cum merg lucrurile pe aici?😀

      3. Nadia… muți discuția și eviți topicul; nu-i mare chestie, eu nu-s supărăcios, nu fac un cap de țară din șters de comentarii.🙂

        N-am o părere de ce ar fi Glasgow cel mai violent din UK (deși Greater London area e mai sus de Glasgow). Motivele pot fi multiple.
        În orice caz, sărăcia locuitorilor nu e printre ele, precum susții tu. Dacă sărăcia ar fi motivația de criminalitate, săracii ar dispare din peisaj – s-ar omorî între ei, nu? În ciuda criminalității, Glasgow încă nu e pustiu…🙂
        Ori ar rămâne doar bogătașii, ceva gen.

        Aș îndrăzni să spun că factorul principal al criminalității elevate din Glasgow e dependent de pedepsele oferite pentru crimă. Momentul în care omori pe cineva cu cuțitul în Glasgow și iei pedeapsă pe viață în închisoare și iesi după patru ani pe bună purtare… ăla e momentul în care criminalitatea crește. Nu dau exemple, nu vreau să-ți jignesc prejudecățile… 🙂

        Dacă i-ai executa pe făptași (dovediți!), imediat după judecată, șansele sunt că omorurile din Glasgow ar scădea la zero.
        Din 2 motive: primul, că elimini oameni care nu ezită să fie ucigași și doi – potențialii ucigași reconsideră ideea de a omorî pe alții.
        Observă că n-am recurs la argumente ieftine gen „…bande, droguri…”

        Există un motiv pentru care nu există probleme de droguri în Singapore.
        Există un motiv pentru care furtul e inexistent în Arabia Saudită.
        Motivul e simplu: frica de pedeapsă.
        Dacă toți derbedeii care au spart vitrine prin Manchester acum 2 ani să fure televizoare și adibași ar fi ciungi acuma de mâna dreaptă… te asigur că n-ar mai fi „riots” în UK pentru multă vreme.
        Două motive: 1 – e greu să mai furi cu o singură mână. 2 – exemplul îl vezi pe stradă.

        BBC, ca factor de referință, a încetat să mai fie relevant din ’45, cam așa.
        Nu spun că Daily Mail e mai credibil, dar ăia măcar pun poze. O imagine contează cât mii de cuvinte, nu crezi?

        Eu ți-am răspuns apropo de „prejudecăți”.
        În esență, orice prejudecată se bazează pe generalități – care la rândul lor, se bazează pe statistici și realități.

        Ca exemplu: prejudecata că „țiganii sunt hoți” se bazează pe factori culturali – i.e., țiganii nomazi fură/furau găini și alte buni din satele pe unde trec/treceau. E un factor cultural, recunoscut și trecut în studii antropologice, nu inventez eu chestii. Sărăcia nu era/este un motiv, câtă vreme țigăncile aveau salbe de aur la gât.

        Aș putea să ofer nenumărate exemple de comunități de o sărăcie cruntă, unde criminalitatea (furt, omor, etc) e inexistentă, dar cred că ai suficientă obiectivitate să recunoști că am dreptate.

        Teoretic, am călcat prin UK – dacă tranzit de două ore în aeroport constituie „călcătură”.
        Oricum, argumentul subînțeles mi se pare pueril – „n-ai fost aici, ciocu’ mic, marș afară”.
        Eu am adus argumente, tu încerci să mă convingi că-s prost.
        La rândul meu, aș putea să te întreb cât din teritoriul UK ai călcat tu, ca să vorbești în numele teritoriului.

        Da’ nu te-ntreb.🙂

        Cum ziceam, nu vreau să mă cert cu tine, fin’că scrii bine în românește.🙂

  12. amm, sunt oarecum bulversata. Nadia, pot sa fiu de acord 100% cu tine (reactia initiala la scrisoarea Domnitei) si totodata sa cred in Dumnezeu (as in, fiinta net superioara rasei umane – foarte probabil statistic sa existe, baiat/fata de gasca dar un pic ocupat(a) cu alte treburi)?

    Ah, si iubesc Romania. o iubesc, mama ma-sii, ca pe o sora careia iti vine sa-i spargi fata de incuiata ce e, dar o iubesti, ca-i sora-ta. Dar dispretuiesc habotnicia, sub toate formele ei, dispretuiesc indemnul constant la ura, urasc superficialitatea (desi, regretabil, si eu ii cad victima uneori) cu care individul e redus la o caracteristica de cele mai multe ori obiectiva (sic!) lui :tigan, homosexual, handicapat. Ma oboseste, ce-i drept, si ostentativul cu care cei discriminati isi flutura suferinta, dar imi dau seama ca asta este singura lor optiune, cel putin pentru moment.

    Si totusi cred in Dumnezeu – ca un corolar al lucrurilor bune si drepte, ma ajuta sa cred in existenta lui, ma indoiesc de existenta lui si apoi iar cred, am un miliard de intrebari fara raspuns si totusi cred, fara sa simt nevoia sa ma justific.

    Insa pot sa spun sigur ca Dumnezeul in care cred eu nu e si Dumnezeul Domnitei Dacice. Si pot sa spun sigur ca nici Romania mea nu e totuna cu Romania Domnitei. Romania mea e mai buna, sau cel putin vrea sa fie mai buna, si oricat de corny ar suna, eu pun osul zilnic pentru o Romanie si mai buna si mai toleranta, pentru ca, dragii mei, toleranta (in ciuda celor spuse de barbosul Patriarh Daniel) e un lucru mare, mare si bun.

    1. Nu am nici o problemă cu credința nimănui. Dar credința e o chestie personală, și nu ar trebui să fie impusă altora, folosită ca politică de stat etc.

  13. Cred că individu’ vroiia sa zica sa nu mai despici firu’n paispe… adeca mai pe sleau ” sunt empatic fata de cersetori , dar cand ma abordeaza mereu incep sa’i ignor ” la fel si treaba cu feministele

  14. Mda, acum am citit şi eu povestea aia cu fata supărată pe occidentali şi aşa am ajuns pe blogul tău. Distractivă gagica… ruptă de realitate, dar oricum distractivă. Te miri că există asemenea oameni.

    Cât despre prejudecăţi, hai să o luăm altfel. În România, cu siguranţă este nevoie să se ia multe măsuri pentru a combate discriminarea. Un mic exemplu: la recensământul din 2011, am spus că sunt agnostic. M-a întrebat tanti recenzoarea ce-i aia: i-am explicat că nu prea cred în Dumnezeul creştin… sau în vreun zeu. Aşa că m-a făcut ateu… am ridicat din umeri şi am aşteptat tăcut şi vag distrat câteva minute în care ea a încercat să mă convingă că trebuie să fiu creştin, că aşa-i corect, că nu se poate să fiu fără Dumnezeu, m-a întrebat ce zic părinţii. Hahahaha!

    Oricum, ţiganii sunt discriminaţi, femeile la fel, de imigranţi nu mai spun. Da, în România este loc de măsuri corective, dar în anumite ţări mai dezvoltate din vest s-ar putea să nu mai fie cazul în multe domenii. Bineînţeles, eu nu am lucrat în vreo ţară străină, cu atât mai puţin în Marea Britanie, deci s-ar putea să greşesc; singurul meu contact prelungit a fost o bursă la Reuters Bruxelles prin 2012, de 3 săptămâni, timp în care nu m-am simţit discriminat, iar majoritatea jurnaliştilor erau britanici. Oricum, am citit în destule locuri despre pericolele aduse de continuarea „măsurile afirmative” în ţările dezvoltate. Şi nu, opiniile nu vin de la vreo instituţie cu iz fascisto/naţionalist. Un exemplu:

    http://www.economist.com/news/leaders/21576662-governments-should-be-colour-blind-time-scrap-affirmative-action

    În ţări ca Marea Britanie s-ar putea să fie suficient acum să se aplice legea: simţi că cineva te discriminează, depui o plângere şi gata. I-ai fript. În România trebuie să se creeze, în schimb, un sistem judiciar, abia apoi se va putea clădi o societate mai liberă.

    1. Heh, n-ai cum să fii discriminat în trei săptămâni. Vesticii sunt drăguți cu turiștii și cu alți oameni care cheltuiesc bani în țara lor pe o perioadă scurtă, spre deosebire de România, unde nici măcar din interes nu suntem în stare de servicii cu clientul mai agreabile😀
      În România nu există un cadru legal suficient pentru a combate discriminarea măcar în teorie. În Marea Britanie există, dar ar trebui să fim foarte naivi să ne imaginăm că dacă există legi, or să dispară imediat și presiunile sociale mai subtile care să împiedice aplicarea legilor. Depui o plângere, și gata, i-ai fript? Hahahahahahahaaha, permite-mi să râd nițel. Dacă ar fi fost așa, n-aș fi așteptat 9 luni permisul de muncă cu toate actele în regulă. Crede-mă, am depus plângeri.
      Articolul ăla din Economist e de asemenea foarte naiv, și probabil scris de un nene alb. E ușor să zici vai, hai să fim color-blind! Curcubee și bunăvoință! Guvernul nu poate fi color-blind într-o țară ca America unde un lynch mob al Ku Klux Klanului a spânzurat un adolescent negru de un copac în 1981, nu acum 100 ani, unde o reclamă tv la cereale în care apăreau un cuplu interrasial și fetița lor mulatră a stârnit scandal în întreaga societate acum nu mai mult de câteva luni, nu acum 100 ani, și așa mai departe. America e profund rasistă, iar „acțiunea afirmativă” cu locuri speciale pentru minorități e un fel de frecție la un picior de lemn, dar fără ea minoritățile s-ar vedea, poate, în situația inițială, adică aia de a fi excluse complet.

      1. Să-i răspund celuilalt comentator mai întâi, fiindcă va fi rapid: Eurostat zice că în România trăiesc aproape 200.000 de oameni născuţi în alte ţări. Puţin comparativ cu alte state din UE, dar oricum, vom vedea tot mai mulţi imigranţi din zone sărace când vom fi nevoiţi să „importăm” forţă de muncă. Şi da, vom ajunge acolo.

        Nadia, nu eram turist în Bruxelles. Lucram cu britanici. În afara faptului că da, păreau genul de oameni foarte distanţi, care nu m-au chemat la vreo berem niciodată nu am avut impresia că s-ar uita la mine urât. Au fost foarte corecţi. Revin, poate am eu o altă impresie fiindcă nu am locuit în străinătate mai mult. Şi prietenii mei spun că întâlnesc oameni înciudaţi, dar ăia sunt proştii lor. Nu există pădure fără uscături, nu? Însă per total, britanicii fac parte din categoria popoarelor tolerante.
        Cât despre faptul că ai stat 9 luni după permis… nasol, şi o prietenă a stat în Marea Britanie vreo jumătate de an, ceva mai puţin. Dar este o chestie de remarcat aici: eşti pe terenul lor, joci după regulile lor. Iar în momentul de faţă, politicienii britanici ştiu că ar pierde voturi dacă ar deschide complet graniţele deşi pe termen lung, se ştie că imigranţii chiar ajută foarte mult economia ţării care îi primeşte (lucrează mai mult, vor să dovedească, să se facă remarcaţi, în timp ce persoanele născute în ţări bogate se lenevesc treptat-treptat, cred că totul vine de la sine şi aşa mai departe).
        Moving on… Elveţia a acordat drepturi de vot femeilor abia acum câteva decenii, iar într-un canton a trebuit să intervină curtea lor federală în 1990 pentru a introduce sufragiul universal. Mergem puţin înainte, iar acum Elveţia se află pe locul 10 la nivel mondial într-un top al non-discriminării. În fine, ei îi spun „gender gap index” (nu ştiu cum s-o traduce exact). Asta arată cât de multe se pot face dacă există câţiva oameni cu cap, care pot întoarce la 180 de grade o situaţie nedreaptă într-o generaţie.
        Da, Elveţia a utilizat intens discriminarea pozitivă. Şi acum vine următoarea întrebare: de ce o mare parte din firmele elveţiene au cote pentru a stimula angajarea femeilor dacă stau atât de bine în clasamentul ăsta? Nu există riscul ca acum să fie discriminaţi bărbaţii?
        Legat de ultima parte: pentru câţiva dezaxaţi să discriminăm majoritatea? Şi da, legea se aplică. În SUA dubioşii din Ku Klux Klan înfundă periodic închisorile, în Marea Britanie, când au fost atacaţi musulmanii în ultimele luni, poliţia a încercat să-i caute pe cei vinovaţi (poate chiar or fi arestat pe unii, nu am mai citit).

      2. Dacă Elveția ar renunța la cote, probabil că ar aluneca repede în jos în topul ăla de care vorbești, pentru că majoritatea oamenilor din orice țară sunt încă misogini. Sigur, în unele țări e mult mai rău ca în altele- una e Elveția și alta e Afganistan. Dar mi se pare caraghios să aud că bărbații se tem de discriminare, în condițiile în care ei dețin 99% din banii planetei, conform Băncii Mondiale. Cine e majoritar în guvernele și parlamentele din lumea întreagă? Cine e majoritar la conducerea companiilor din lumea întreagă? Adică, hai să fim serioși, suntem departe de pericolul discriminării antimasculine. Deocamdată e doar văicăreala plină de tupeu a unor băieței egoiști care nu vor să împartă jucăriile cu fetițele. S-au făcut organizații pentru Drepturile Bărbaților în multe țări vestice, și tot ce fac e să se plângă că fetele de 18 ani vor să se culce cu tipi arătoși și nu cu ei, și să boicoteze reuniuni feministe. E jenant.

  15. eu nu pricep un lucru. de ce realitatea ca „statistic vorbind (din punct de vedere feminin), e că femeile sunt mai puțin capabile de efort fizic brut decât bărbații” (sa citez un comentator de mai sus) a dus la prejudecati de genul: femeile sunt cam proaste deci nu au dreptul (este o enumerare peste timp) sa invete, sa voteze, sa detina proprietati, sa-si administreze singure afacerile/bunurile proprii, sa aiba un serviciu, sa-si exprime opinia cu privire la propria viata sau cu privire la orice altceva, sa i se respecte acea opinie, nu au dreptul la un salariu egal cu al unui barbat pentru o munca similara (ok, sa nu vorbim de munca fizica bruta), ca orice barbat se simte indreptatit sa agreseze sexual o femeie etc, etc, etc.
    de ce realitatea ca, in general, o femeie e mai putin capabila de o munca fizica bruta ca un barbat (o realitate pe care eu, ca femeie, nu o neg; n-am fost in stare nici macar sa desurubez niste becuri arse ca sa le schimb; s-a milostivit un prieten care a trecut pe la mine in drum spre serviciu, ca n-am gasit vecinii acasa), a dus la toate aceste prejudecati?!
    intr-o vreme consideram ca nu-s feminista, pana cand m-am prins ca atat timp cat am putut studia (si mai pot, daca as avea chef), ca pot sa votez, ca am un job, ca detin o proprietate, ca tata sau bunicu’ sau frate-meu nu pot sa ma oblige sa fac ce nu vreau (nu c-ar visa vreunul) si imi plac la nebunie toate aceste lucruri, sunt feminista. si-mi place.

    acu’ ma intreb de ce realitatea ca, in general, barbatii sunt mai capabili de munca fizica bruta nu a dus la concluzia ca barbatii sunt cam talambi, nitel mai inteligenti ca niste vite de povara, si n-ar trebui sa li se permita sa studieze, sa detinta propritati, sa… tot ce-am enumerat mai sus?! aceeasi chestie, dar in celalalt sens. (chiar sunt curioasa de ce prejudecatile au evoluat in sensul pe care il stim cu totii, si nu in sens contrar, daca presupunem ca toata nebunia a pornit de la „realitata cu forta bruta”).

    1. Am observat de multe ori că ideile astea pe care s-au construit discriminările de gen sunt contradictorii. De pildă, femeile sunt cică iraționale, emotive și isterice, ca atare nu e bine să le lăsăm să ajungă în poziții de putere, pe de o parte. Pe de altă parte, însă, tot ele sunt de vină dacă sunt agresate de vreun bărbat, pentru că ei sunt ca niște animale cu instinctul sexual exacerbat și nu se pot abține, așa că e treaba femeilor, în blândețea și echilibrul lor, să-i tempereze. Deci până la urmă nu m-am lămurit cum sunt bărbații simultan obsedați sexual incapabili de autocontrol și raționali echilibrați potriviți pentru șefie.😀

      1. dap, nici p-asta n-o pricep. de ce mai sustin unii ca fac parte din specia homo sapiens (sau era homo homo sapiens sau homa sapiens sapiens; a trecut cam mult de la ultima ora de anatomie/genetica) cand nu-s in stare sa-si tina instinctele in frau si se mai si lauda cu asta.
        acu’ m-a pocnit o idee: in drept se considera ca nu te poti apara sustinand ca nu cunosteai lege (e si un dicton frumos in latina, ca ideea e veche, dar memoratul nu e printre talentele mele), de ce mama naiba se pot unii apara ca „era buna rau/in fusta la 40 de grade, nu m-am putut abtine s-o f… „. nu neaparat in fata legii, dar in fata opinie publice.
        si poate imi explica si mie cine cum as putea sa temperez eu, blanda si echilibrata ce-s, (1,5 m si 50 de kile (56, da’ nu mai spuneti la nimeni🙂 ) ) un mascul humanoid 1,90 m, 100 kile, conformatie de dulap cu 2 usi prin care curge adrenalina ca dunarea la cazane si care considera ca daca port fusta (pana la genunchi fara crapaturi) invit orice mascul sa mi-o t…..

      2. Cred că se presupune că trebuie să-l temperezi îmbrăcându-te ca o călugăriță astfel încât el să nu vină la tine de la bun început. Odată ce a venit, e probabil semn că ai făcut tu ceva și-ți meriți soarta. E o idee foarte insidioasă asta, pentru că dă apă la moară stereotipului victimei perfecte: dacă nu erai suficient de virtuoasă sau acoperită, dacă nu te-ai zbătut suficient de tare, și așa mai departe, societatea nu are nici o urmă de empatie. A se vedea tărăboiul cu Steubenville în America.

    1. Ba da, ba da, despre grădina zoologică e vorba…articolele astea atrag o gamă largă de specimene interesante😀

  16. Nadia iubito, i-am citit pe toti astia care ti-au incredintzat gandurle lor de ultima ora, mai mult sau mai putin

    sumare.
    Nu ti le-au incredintat tie musai-nevoie-mare (dupa cum bine stim cu totii ori cel putin o parte dintre noi)

    ci publicului care te citeste.
    Stiu ei bine ca nu-i citesti doar tu si vor si ei o felie din placinta, nu-i asa.

    De-aia am subscris si eu la bogul tau, ca sa te citesc, mai mult pe tine si mai putin pe ei, asta fiind al doilea blog

    romanesc la care subscriu din 96-97 de cand ma dau eu hutza pe internet ca sa vad ce se mai intampla prin Lumea

    Larga si pe planeta sci-fi numita Spatiul Mioroitic Virtual si Nu Numai. E asa de mult de atunci ca nici bloguri inca nu existau. Ca sa vezi cat de batrana sunt si cum nu vad rostul in a ascunde asta, spre marea indignare a multor surate conationale.
    Alalat blog la care am subscris din plictiseala, fiind unul cu poze frumos retusate in Photoshop.

    Deci cum ziceam, am subscris ca sa vad ce zici tu in primul rand, pt ca ce zic ei, am citit de ‘n’ ori din 96-97 si pana

    azi si pot sa-ti spun cu mana pe inima mea foarte putin tricolora, ca nu multe conceptii s-au schimbat.
    Din nefericire.
    Personal, am adesea impresia ca vorbesc in general pe internet cu aceiasi 5-10 oameni cu care vorbeam prin 98 pe niste message-boards din alea antice de dinainte de MySpace, cand Zuckerberg era inca la gradinitza. Dar asa e in Sci Fi Land – ‘realitatea’ e creeata de mintzile noastre, nimic mai mult.

    Daca nu era Tovarasa Domnitza Geto-Daca Maria-Fiica-lui-Decebal/Burebista asa de firoscoasa cu peptul ei de critza si inima vajnica batand in el in ritmul african al imnului nostru populat exotic cu pui de lei nativi nordului Dunarii, n-as fi descopreit cu placerea cu care am facut-o, blogul asta.
    Deci am subscris.
    Punct castigat – eu.
    Punct pierdut – tot eu (de data asta DUPA tine) ca acuma trebuie sa citesc si epigonii tai, deh.
    E parte obligatorie din peisaj tot asa cum tu trebuie in momentul asta sa ma citesti pe mine.
    O adevarata plictiseala pt tine.

    Mi-a placut ‘spiritul tau liberal’ pt ca esti, pe bune, ‘o persoana mult prea inteligenta pt plebea de rand’ si sper sa

    ramai asa pe veci. Nu te cobori la nivelul plebei, ridica-i pe ei la nivelul tau.
    Nici prin cap sa nu-ti treaca in viatza vietii tale sa ai ‘mai multa consideratie si respect pt opozantii sau criticii

    ideilor tale’ pt ca aia e o retzeta sinucigasa sau cel putin cretina. Un sfat care poate sa ti-l dea doar un om

    complexat si extrem de nefericit in complexarea lui – no offense.
    Pastreaza-ti, te rog mult, ‘excesul de sarcasm si mai ales aciditatea ironiilor tale, mai fine sau mai directe’ pt ca doar

    in felul acesta poti pune punctul pe ‘i’ si poti scrie ‘lup’ fara ‘p’ mare in coada.
    ‘Cat despre tine Nadia’, ‘opiniile tale’ MA ‘intereseaza’ in mod deosebit, pentru ca ‘realitatea (în general)’ NU ‘e că

    negrii aleargă mai repede decât albii, chinezii sunt mai buni la matematică decât argentinienii și nemții sunt mai

    disciplinați decât grecii’. Astea se numesc clisee, de aceea nu exista statistici pe temele date mai sus, singurii care

    le-au facut au fost nazistii. Exista in zilele noastre doar statisticienii ad-hoc, tragatorii de concluzii irelevante pt

    armonia universala la care putem nu doar sa visam/aspiram, dar pe care putem s-o transformam in realitate cu

    niscai efort in unison. ‘În general. Statistic vorbind’.
    ‘Tot statistic vorbind (din punct de vedere feminin)’, (sic! monsieur) NU ‘e că femeile sunt mai puțin capabile de efort

    fizic brut decât bărbații’ – poate doar in familiile unde ele nu pot da nastere si crestere unui copil, fiindca un

    asemenea efort fizic cu sigurantza ar putea ucide multi barbati… ‘E o realitate – de aici și prejudecata.’

    Da-i ‘nainte Nadia ca e bine ce faci, e perfect adevarat ce spui si nu e nevoie sa te indoiesti nici o secunda ca asta

    este patriotismul adevarat, simtit, rumegat, inteles.

    Patriotismul nu e abstracta melodrama a ‘dragostei de tzara’ din limbajul sindicalist de lemn al unei Maria-Nu-Mai-

    Stiu-Cum, si nici ‘iubesc Romania. o iubesc, mama ma-sii, ca pe o sora careia iti vine sa-i spargi fata de incuiata ce

    e, dar o iubesti, ca-i sora-ta’. Cand admiti ca sora-ta e o incuiata careia vrei sa-i spargi fatza – aia nu mai este o

    declaratie de dragoste fraterna, ci fratricida. O stare de confuzie proclamata in mod agresiv.

    Patriotismul consta in felul tau de-a gandi, de-a simti si-a de-a exprima totul in mod critic, constructiv si cu umor.

    Patriotismul adevarat este initiativa prin care provoci si implicit alterezi voluntar sau involuntar inertia nationala,

    patriarhatul, bigotismul, cliseul, preconceptia, xenofobia, rasismul, homofobia.
    Patriotismul este calitatea ta de-ai face pe cei ce te citesc sa se impice in dialog pentru ca asta duce insidios la

    schimbarea de mentalitate.
    Tu esti exemplul viu al acestei DIFERENTZE de gandire.
    Tu esti romanca DE-A MEA! My pleasure. Sunt asa de mandra de tine, incat te-as adopta acum pe loc, daca ai fi orfana.

    Nu-mi place in general sa vorbesc despre ‘patriotism’ pentru ca nu-mi place cum a fost folosit termenul cu pricina

    la noi: scopul, mijloacele, erodarea scopului si mijloacelor. Helas! erodarea completa a cuvantului.

    Patriotismul romanesc a fost si este folosit pe post de barfa, feromon, scut, arma de atac, conversiune politica, mitomanie istorica, causerie de duzina – pe scurt, termenul a fost terfelit si s-a plimbat prin cele mai imputite guri deci si-a pierdut demult sensul si respectabilitatea.

    Ce ramane e concluzia, un fel de q.e.d. Adica gestul, care este una cu fapta.
    Si nimeni nu pune gestul si fapta in cuvinte mai bine ca tine, Nadia.
    Cheers!

  17. Am vazut 2 typos – prea tarziu…Sorry.
    Computerul meu e setat pe engleza si orice cuvant romanesc e underlined by the spellchecker in red si atunci mi-e greu sa observ typos in Romanian.
    De asemeni for some mysterious reason the formatting appears all crooked si textul presupun va fi dificil de citit.
    Apologies…
    Diana

  18. Mda, m-am mai gândit o leacă şi poate ai dreptate… cu tot cinismul de rigoare pot să spun că mulţi oameni sunt proşti, poate majoritatea. Nu din naştere, ci din cauza educaţiei slabe. Tocmai din motivul ăsta, poate ar fi bine să se continue cu unele măsuri afirmative. Dar trebuie să existe o supraveghere foarte atentă astfel încât să nu se ajungă în situaţia în care respectivele măsuri să agraveze prăpastia dintre clasele sociale care se doresc a fi aduse pe picior de egalitate. Asta dacă s-ar ajunge într-o situaţie în care chiar s-a ajuns la o oarecare situaţie de echilibru.
    Strict legat de discriminarea femeilor la nivelul salariilor… s-ar putea să nu fie o discriminare, de fapt. Există un studiu numit PISA (Programme for International Student Assessment), scos o dată la 3 ani, în care cred că participă elevii de clasa a 8-a. Oricum, în ultima ediţie, din 2009, elevele analizate (la nivel mondial) erau mult mai bune decât băieţii la materiile umaniste. Invers, băieţii sunt mai buni decât fetele la ştiinţele reale. Or tocmai slujbele care au la bază ştiinţele reale tind să cred că sunt mai bine plătite. Asta cred că ar putea explica parţial faptul că bărbaţii sunt plătiţi, în medie, cu vreo 15-20% mai mult decât femeile.
    În rest, tot studiul ăla amintit mai sus arăta că băieţii erau mult mai proşti la citit/scris decât fetele la ştiinţele exacte. Deci există şanse mai mari ca o femeie să se priceapă la ambele aspecte. În fine, that is all. Sper că nu te-am deranjat cu comentariile mele. Succese îţi doresc!

  19. Mai Nadia, mie-mi place de tine. Imi place cum scrii si cum gandesti si ca esti feminista (cand intalnesc o alta feminista, prima mea reactie e „be my friend forever”). Printre persoanele pe care le-am intalnit si/ sau le mai stiu din tara, putine au conceptii sanatoase, multe le au de forma si inca si mai multe considera inca toate astea normale („da, sotul, iubitul, amicul, necunoscutul de langa e mai mare si mai tare ca mine, rolul meu e sa fiu supusa si cuminte, rolul lui e sa imi aduca banii, sa-mi desfaca borcanele si daca ma inseala sau ma bate, eh, asa-si barbatii”… lucruri care ma fac sa vreau sa o zgaltan pe respectiva pana ii coboara ideile in talpi si poate se inlocuiesc cu aer proaspat pentru o gandire noua).
    Toate astea ca sa zic, inca o data, ca-mi place de tine. Te mai citesc, te mai dau pe Facebook si la citirea altora si daca treci prin Paris, iti dau si o cafea sau ce altceva preferi (avem o colectie de ceaiuri acasa… mama mama).
    P.S. Cand eram mititica, bunica imi spunea sa invat sa fac mamaliga si ciorba ca altfel m-a bate barbatul. De la inaltimea celor 3 anisori ai mei, raspundeam pornita ca pun mana pe tigaie si il altoiesc daca indrazneste.

  20. Mda. Probabil ca atunci cand ceva te afecteaza in mod personal, e greu sa iti imaginezi prin ce trec altii (cand te cutremuri ca ti-a pus unul mana pe fund in metrou, e greu sa te gandesti ca undeva, altul moare pe front, cand ti-e frica sa nu fii violata sau batuta, e greu sa te gandesti ca poate sunt si barbati in situatia de a trece prin aceeasi trauma, ba nu… nooo… nu se poate asa ceva! Doar femeile sunt niste delicate, niste fiinte eterice, niste fragile. Iar barbatii sunt intotdeauna niste brute,si tebuiesc priviti cu suspiciune inca din leagan. Nu asa am invatat de mici?!

    De ce sa nu ne acordam demnitatea de a asculta si alte voci? Iata aici o adevarata Doamna, care are indrazneala de a pune la indoiala si de a combate cu argumente solide acesta doctrina care se vrea a vorbi in numele tuturor femeilor.

    Numai bine!

    1. O știu pe tanti asta. Femei care se întorc împotriva altor femei ca să primească aplauze de la bărbați sunt o duzină la cinci lei. O să afle la un moment dat că asta n-o ajută cu nimic.
      Majoritatea victimelor războaielor sunt civili, deci de ambe sexe. Greenberg Research, Inc., The People on War Report, International Committee of the Red Cross, 1999, iii.[1] „In today’s wars, it is estimated that 10 civilians die for every soldier or fighter killed in battle.”. Dar despre asta nu ne place să vorbim, pentru că ne place să ridicăm altare masculinității toxice pe care o reprezintă soldații, pare-se. Iar dacă-mi găsești un bărbat pe care îl ciupește lumea în metrou de fund în mod regulat, eu personal îi fac o prăjitură de consolare. Dar n-o să găsești, pentru că nu există.

  21. Da? Atunci ma mir ca nu se inghesuie mai multe femei sa mearga pe front, daca sunt mai in siguranta acolo? Ba trimiteti chiar si copiii in transee, la dezamorsat mine. Gata, de maine ma inrolez si eu!
    Masculinitatea „toxica” a soldatilor de care vorbesti dumneata imi salveaza mie aici, in fiecare zi viata. Normal ca ii ridic altare!

    Daca asta e problema, eu zic sa te apuci de ciupit barbatii de fund, dar cat mai repede, contam pe tine sa restabilesti balanta egalitatii intre sexe!😉 Spor!

    Eu vorbeam de violenta casnica, ce se rasfrange asupra ambelor sexe, ai de alte probleme,mult mai grave decat ciupitul de fund. Cred ca nu gasesti pt ca putini barbati s-ar plange de asa ceva, Poate ca si pentru ca in momentul in care unul s-ar plange de orice nu l-ar mai privi nimeni ca pe un barbat, incepand cu femeile din jurul lui. In schimb ai sa gasesti destui care sunt demonizati si chiar tarati prin procese de hartuire sexuala pentru ca s-au uitat mai mult de 2 secunde la decolteul vreunei crizate. Ai sa gasesti destui bagati la inchisoare fara dovezi si cu intreaga cariera distrusa pt false acuzatii de viol. O sa gasesti destui care sunt adusi la sapa de lemn si tinuti departe de propriii copii dupa un proces de divort, pentru ca nevasta le poarta pica.

    Zau, Nadia, si mie mi s-a intamplat sa fiu ciupita de fund, ba chiar mai rau. Nu dau detalii. Dar de la asta la a ajunge sa incriminez toti reprezentantii sexului masculin si la a inchide complet ochii la defectele individelor de sex feminin…

    1. Dar unde te afli tu, mama draga, de iti salveaza soldatii viata in fiecare zi? Si nu cumva ti-o salveaza de alti soldati? Cine a pornit toate razboaiele astea? Ca doar nu femeile si copiii pe care vrei sa-i trimiti tu in transee.
      Eu nu inchid ochii la defectele tuturor individelor de sex feminin, te asigur. De pilda, sunt perfect capabila sa spun ca esti foarte ignoranta. „Acuzatii false de viol” si barbati care vor sa-si vada copiii, si nu pot de raul nevestelor exista, pentru ca in universul nostru de 7 miliarde de oameni exista orice iti poti imagina, dar sunt practic niste unicorni. Mult mai des se intampla ca violatorii sa umble liberi si ca tatii sa refuze sa plateasca pensie alimentara fara nici o consecinta legala. Iar barbatii batuti de neveste nu spun nimic tocmai din cauza masculinitatii toxice pe care suntem invatati sa o veneram si care le interzice sa para vulnerabili. Daca am scapa societatea de complexe de macho, am putea sprijini oamenii abuzati de ambe sexe mai mult.
      Mai ai si alte idei stupide preluate de la Men’s Rights Activists aia vaicareti din vest? Nu esti originala.

  22. Da, asa am fost invatate de mici pentru ca traim intr-o cultura care le spune fetelor si femeilor „nu fi violata (ca daca esti, e vina ta, nu trebuia sa te imbraci asa, nu trebuia sa mergi acolo, nu trebuia sa iesi la ora aia, nu trebuia sa flirtezi si dup-aia sa-l refuzi, nu trebuia sa te uiti nu stiu cum la el, etc etc etc)”, in loc sa le spuna baietilor si barbatilor „nu viola”. Ca pana la urma, „boys will be boys”, nu? Nu e vina lor ca nu se pot stapani, e vina femeilor ca i-au starnit.
    Deocamdata nu barbatii se ingrijoreaza, cand merg pe o strada prea pustie si prea intunecoasa, cand iau metroul tarziu, daca o sa ajunga intregi acasa. Eu o fac si eu trebuie sa am spray lacrimogen la mine, pentru ca gasca de fumati care cautau scandal de mine s-au luat, dintr-un vagon intreg, nu de un alt barbat, pentru ca destabilizatul care s-a repezit azi urland la mine cu pumnul ridicat, gata sa ma pocneasca in fata, era un barbat si nu s-a repezit la alt barbat, pentru ca barbatul care voia sa bage o mana intre picioare i-a bagat-o iubitei mele si nu unui barbat, pentru ca daca port o fusta scurta, trebuie sa am o umbrela mare, o trotineta sau alt obiect amenintator la vedere ca sa evit hartuielile, sau trebuie sa fiu insotita de un barbat. Deci ailaltaparteapovestii, da-o-n gatu’ ciorii, nu eu o sa plang de mila barbatilor care-s nedreptatiti de femei rele, cata vreme trebuie sa prevad cursuri de autoaparare numai ca sa sper sa ajung intreaga pana la munca si acasa (si nu locuiesc sau lucrez in vreun ghetou unde violenta e la 90%, ci in Paris, buricul civilizatiei moasa-sii pe gheata).
    Aia de se plang, sa puna mana sa schimbe mentalitatea de cacat a congenerilor care le strica lor reputatia de cavaleri pe cai albi.

    1. Mi se pare interesant cat de des unii „baieti buni” se simt jigniti daca vorbesti despre baietii rai, si sar de fund in sus, „vai, sa nu ne bagi in aceeasi oala”, dar nu se simt jigniti deloc sau dornici sa combata ce fac baetii rai in numele lor „ca asa sunt barbatii si nu se pot controla”, ca aia nu mai e treaba lor. Probabil pentru ca sentimentele ranite ale baietilor buni sunt intotdeauna mai importante decat agresiunile fizice pe care le indura cealalta jumate a populatiei.😀

      1. Nasol pentru ei, ce sa zic, dar nu la mine sa vina sa le plang de mila. N-am compasiunea, dulceata si intelegerea unei „femei adevarate” probabil, nici nu mai dorm noaptea din cauza asta, ma chinuie constiinta ca nu mi-e mila de ei.
        De fapt nu, nu ma chinuie.

      2. Fataindu-ma pe Facebook, am dat de povestea asta postata mai demult.

        We were discussing homosexuality because of an allusion to it in the book we were reading, and several boys made comments such as, “That’s disgusting.” We got into the debate and eventually a boy admitted that he was terrified/disgusted when he was once sharing a taxi and the other male passenger made a pass at him. The lightbulb went off. “Oh,” I said. “I get it. See, you are afraid, because for the first time in your life you have found yourself a victim of unwanted sexual advances by someone who has the physical ability to use force against you.” The boy nodded and shuddered visibly.“But,” I continued. “As a woman, you learn to live with that from the time you are fourteen, and it never stops. We live with that fear every day of our lives. Every man walking through the parking garage the same time you are is either just a harmless stranger or a potential rapist. Every time.” The girls in the room nodded, agreeing. The boys seemed genuinely shocked. “So think about that the next time you hit on a girl. Maybe, like you in the taxi, she doesn’t actually want you to.”
        (Andrew Sullivan)

      3. Las că se descurcă singuri binișor cu plânsul de milă.
        Auzi Esk, tu aveai cumva blogul cu Denisa contra Franței?😀
        Nu-s stalkeriță, doar un om care a citit o groază de bloguri.

Comentariile sunt închise.