Misterele din Districtul Lacurilor (III)

Ziua 5

Al treilea lac cercetat de subsemnata în misiunea ei în Districtul Lacurilor a fost lacul Coniston, pe o vreme de nu-ți venea să dai nici măcar un câine afară din casă (și după cum știm deja, câinii sunt stăpâni în această zonă, așa că nu i-ar da nimeni afară oricum). Am hotărât să observ apa mai îndeaproape, în caz că găsesc vreun pantof plutitor sau alt indiciu vital, așadar, m-am suit într-o bărcuță, cu tovarășul meu de drum la rame, și am pornit pe lac. Din păcate, din cauza tendinței bărcuțelor de a se legăna dintr-o parte în alta la orice mișcare, autoarea acestor rânduri a rămas înțepenită în aceeași poziție pe întreaga durată a plimbării, ceea ce i-a permis să admire frumosul lac privind drept înainte și întrebând din când în când dacă există vreo șansă să cadă în apă și să se înece în ciuda vestei de salvare.

DSCN3591
O poză mișcată și într-o rână care reflectă perfect starea mea de spirit în timp ce mă aflam în barcă

Tot din cauza vremii, care deja se întrecuse cu gluma, depășind limitele acceptabile de ploaie și gri chiar și pentru o poveste cu detectivi, nu ne-am putut înhăma la o drumeție mai lungă în zona Coniston și ne-am mulțumit să investigăm apropiata cascadă Aira. Într-un magazin de suveniruri aflat la poalele cascadei, am găsit un thriller-mystery scris de un autor local, în care acțiunea se petrece în Lake District. Iată, mi-am zis, încă un om care, ca și mine, și-a dat seama că ceva e putred în Danemarca (de altfel, scriitorul de romane trashy sau jurnalistul de tabloide care are piste valide, dar pe care nu-l ia nimeni în seamă din cauza lipsei de prestigiu a locului său de muncă e un element obișnuit al thrillerelor misterioase). Din păcate, deși un afiș promitea autografe de la autor, la momentul vizitei mele el nu se afla la fața locului, așa că nu l-am putut interoga.

DSCN3609
Aira Force

O altă dovadă că lucrurile nu sunt ce par a fi în Lake District: vizitând Muzeul Creioanelor adiacent Fabricii de Creioane din Keswick, am aflat că inofensivul creion cumbrian a fost folosit în vremuri de război drept mijloc de transport pentru hărți și alte mesaje secrete (un filmuleț cuprindea o demonstrație amănunțită a procedurii de introducere a unei hărți împăturite într-un creion gol pe dinăuntru). Altminteri însă, Muzeul Creioanelor nu se ridică la înălțimea numelui- nu vă uitați așa la mine, îmi plac creioanele o groază (Fabrica din Keswick e responsabilă pentru creioanele colorate Derwent, pe care le am și eu în posesie), și mă așteptam să văd tot felul de chestii grozave care folosesc creioanele ca materie primă, dar imaginația fabricanților n-a mers mai departe de Cel mai mare creion din lume și Creionul Reginei, care arăta exact ca un creion obișnuit, doar că avea o coroniță de diamante la capăt în loc de gumă de șters. Îmi imaginez că Regina a fost în culmea extazului când a primit anul trecut tot felul de cadouri de Jubileu, de pildă cai exotici și pălării scumpe, și au apărut și reprezentanții Districtului Lacurilor cu un creion.

DSCN3627
Creionul regal

Ziua s-a încheiat cu un derapaj nefericit pentru un detectiv de renume ca mine: tentată de cidrul original din Lake District, m-am trezit destul de repede (adică după aproximativ un pahar…cred) folosind o eșarfă pe post de basma și urmărind cu interes un documentar despre alpaca în pub-ul care-mi servise băutura cu pricina. Sper că nici unul dintre inamicii mei nu a fost prin preajmă să mă vadă bând la datorie, dar emisiunea cu alpace (alpaci? Alpacuri?) s-a dovedit un fond sonor și vizual adecvat de suprarealist pentru starea mea la momentul respectiv, ocazie cu care am aflat că un pui de alpaca n-are o denumire specifică (ălpăcuț?) și că porcii de Guinea, adică rozătoarele alea dolofane și pufoase care în țările din lumea I sunt animale de casă, sunt în principal un fel de crănțănele-delicatesă în țara lor de origine (care nu e Guinea, ci Peru).

Apoi a venit noaptea. Oarecum. În Districtul Lacurilor,vara, nu e niciodată întuneric: lumina zilei dispare pe la unsprezece și apare iarăși pe la trei, dar chiar și între apus și răsărit, o geană de lumină rămâne mereu. Așa că m-am dus în miez de noapte pe malul lacului să mă uit la geana de lumină, la bărcuțe, să ascult liniștea și să mă gândesc pentru un moment că nu m-ar deranja câtuși de puțin să mă mut în Lake District când ies la pensie- sau mâine.

Ziua 6

Am hotărât să părăsesc investigația și Districtul Lacurilor după ce am avut o revelație: pe tot parcursul cercetărilor mele, am pornit de la premisa că mă aflu într-un thriller polițist a la The Killing, dar nu mi-a dat nici o secundă prin cap că ar putea fi vorba de un horror a la The Wicker Man, unde există de asemenea un orășel izolat și niște ape. În timp ce luam micul dejun între orele opt și opt patruzeci și cinci, am observat pentru prima dată că sala de mese este împânzită de statuete de porțelan cu câini de toate rasele și mărimile, ceea ce mă duce cu gândul, mai degrabă, la un cult religios care venerează câinii în loc de un complot- o situație mult mai periculoasă pentru mine decât impresia mea inițială. Așadar, cu părere de rău și cu rușinea de a mă declara învinsă, am pornit-o înapoi înspre Londra, lăsând Lake District în labele câinilor săi.

DSCN3605
Sau, din când în când, ale veverițelor sale.

Și când, pe drum, după ce am lăsat în urmă Ambleside, după ce am lăsat în urmă Giggleswick și Wigglesworth și alte localități cu nume parcă născocite de un grup de comedie, ne-am oprit să luăm masa de prânz în York (un oraș arătos, din ce-am zărit, și înzestrat cu o catedrală de renume mondial), am zărit pentru prima dată după multe zile un afiș cu „Ne pare rău, accesul cu câini este interzis” într-o fereastră, am răsuflat ușurată. În sfârșit, mă aflam din nou, de bine, de rău, în locuri conduse de specia umană.

DSCN3550
La revedere, câinofilie sinistră

Filmul se încheie cu un cadru larg și de lungă durată, prin filtru albastru, înfățișând drumurile neumblate și ceața din Lake District, cu care cineaștii ne transmit că misterul nu a fost rezolvat și că forța organică a locurilor își continuă dominația.

end
Take that, David Lynch.