Misterele din Districtul Lacurilor (II)

Ziua 3

Un detectiv adevărat nu rămâne toată ziua în mijlocul oamenilor, în confortul civilizației, așteptând să-i pice indiciile în poală ca perele mălăiețe. Nu, un detectiv adevărat pleacă din proprie inițiativă în miezul acțiunii, în mijlocul naturii sălbatice, să găsească urmele crimelor pe care le investighează. Chiar dacă cineva mai puțin antrenat în arta detectivisticii ar putea să-mi spună că, de fapt, habar n-am ce crimă investighez, iar dealurile înverzite din Lake District, populate de oi care behăie liniștite, fiecare turmă pe tăpșanul ei delimitat de celelalte prin gărdulețe de piatră, cu greu ar putea fi numite „natură sălbatică”, am învățat să nu plec urechea la spusele ignoranților.

DSCN3423
Natura sălbatică din Lake District

Așadar, am pornit într-o drumeție din Ambleside care urma să se încheie în fața hanului Omul Muritor din satul Troutbeck (Pârâul cu Păstrăvi)- nu e nevoie să fii Hercule Poirot ca să ți se stârnească suspiciunile la auzul unui asemenea nume (Muritorul, nu Păstrăvii). Cu această ocazie, am putut constata că trupul nu mi-este la fel de ager ca mintea, căci urcușul (moderat) la care m-a supus această călătorie m-a făcut să mă opresc pe câte un bolovan mai des decât mi-aș fi dorit. „Curaj! După culmea aia, se face mai drept drumul!” m-a încurajat un alt cățărător, a cărui vârstă o estimez undeva la 65 ani, în timp ce mi-o lua înainte sprinten. Încă o lovitură dată celor amatori de natură sălbatică: pentru drumețiile din Lake District se găsesc foarte ușor instrucțiuni amănunțite care numără exact gărdulețele a câte ferme trebuie să deschizi și să închizi în urma ta- chiar și-așa, am reușit să ne rătăcim, și ne-am trezit dintr-o dată pe teren ostil, înconjurați de oi care nu behăiau la fel de liniștite ca înainte, ba chiar păreau să dea alarma de la una la cealaltă, probabil întru convocarea vreunui câine păstoresc, sau a unui inamic încercând să mă oprească să rezolv cazul. Așa că ne-am întors din drum, și nu m-am ales din această expediție decât cu o floare foarte pufoasă.

DSCN3450
O floare foarte pufoasă

Din fericire, mai târziu, am găsit un loc mai potrivit pentru spiritul meu ager și amator de mistere, și anume un trenuleț cu aburi, care plimbă pasagerii preț de trei mile din Haverthwaite in Lakeside- și înapoi, că nu e nimic de făcut în Lakeside. Trenul cu aburi miroase a pălăria bunicului și merge extrem de încet, dar asta e un lucru cu care noi, oamenii din țara CFR-ului, suntem obișnuiți. Orice amator de mistere care se respectă știe că un tren cu aburi e un loc excelent pentru o crimă, în special atunci când trenul trece printr-un tunel întunecat- la ieșirea din tunel, unul dintre pasageri a fost ucis, și oricare dintre cei rămași în viață ar putea fi făptașul! Sub supravegherea mea atentă, de data asta nu s-a întâmplat nimic, chiar dacă am trecut, într-adevăr, printr-un tunel întunecat. Am fost însă la un pas de a comite eu însămi o faptă reprobabilă, pentru că alături de mine se așezase o tanti ai cărei trei băieți de vârstă preșcolară păreau a fi fost concepuți în colaborare cu Satana. În loc de romane de Agatha Christie, gândul mi-a zburat mai degrabă la Bubico al lui Caragiale.

DSCN3482
Crimă în Orient Expres

Singura întâlnire notabilă din această zi a fost o scurtă întrevedere cu un bufnițoi pitic, pe care l-am mângâiat cu vârfurile degetelor- bufnițele au pene foarte mătăsoase și moi. Bufnițoiul a refuzat să facă vreo mărturie zguduitoare și s-a mulțumit să închidă ba un ochi, ba pe celălalt (să fi fost vorba de semnale Morse?)

DSCN3466
Ollie, bufnițoiul pitic

Ziua 4

Am început ziua cu o observație îmbucurătoare pentru voi, compatrioții mei: automobilul Dacia Duster pare să fie extrem de popular în nordul Angliei (și Scoția, judecând după numerele mașinilor), așa că în curând vom fi renumiți în țara lui Șxpr pentru mașini ieftine, spre deosebire de reputația noastră actuală, care variază între „pe ce continent zici că e România asta?” și „hoți de buzunare”.

Haha, glumesc, englezii nu se vor obosi în nici un caz să afle în ce țară e produsă mașina lor. Să revenim la lucruri serioase. În ciuda insuccesului din ziua precedentă, am pornit iarăși la drum într-o drumeție și mai lungă- zece kilometri pe jos pe malurile lacului Derwentwater, și de data asta am scos-o la capăt fără să ne abatem de la traseu cu mai mult de un deal-două. Derwentwater și împrejurimile se ridică la înălțimea oricăror peisaje filmate printr-un filtru albastru pe care le-ați putea vedea într-un thriller misterios a la The Killing, ba chiar le depășesc, așa că efortul a meritat pe deplin, cu toate că am fost din nou umilită de cetățeni de vârsta a treia, care de data asta nu numai că mi-au luat-o înainte, dar făceau jogging urcând muntele, inventând deci noi metode de umilire a oamenilor cu patruzeci-cincizeci de ani mai tineri ca ei. Pe alocuri am mers chiar pe marginea lacului, unde apa nu a adus la mal vreun cadavru ca în filme, sau poate o fi venit mai târziu, n-am de unde să știu, că noi aveam parcare doar până la patru, așa că ne-am cam grăbit, mai ales că voiam să vedem și Stonehenge-ul din Lake District, care aici se numește Castlerigg. Ca și Stonehenge, avem de-a face cu un cerc de bolovani așezat acolo de oameni preistorici în scopuri care ne depășesc, așa cum explică o plăcuță aflată la fața locului- decorată cu un desen în care oamenii preistorici sunt înfățișați îmbrăcați în haine dubios de bine croite.

Derwentwater în ceață
Derwentwater în ceață

De cum am ajuns în adorabilul orășel Keswick ca să luăm cina într-un pub, însă, mi-am adus aminte imediat de bănuielile mele inițiale, și anume că Districtul Lacurilor este condus de câini. La intrarea unui om însoțit de un câine, chelnerul și-a lăsat imediat munca la o parte și a purces la venerarea câinelui, apoi cei doi bărbați au început să schimbe impresii și noutăți despre câinii lor- informație codificată, probabil. Un alt câine a fost lăsat mai târziu să se lăfăie pe o canapea alături de aparenta lui stăpână. Nu mai am aproape nici o îndoială că patrupedele canine sunt conducătorii de facto ai Lake District; singurul lucru pe care rămâne să îl deslușesc e dacă specimenele umane au fost hipnotizate sau sunt menținute în sclavie prin forță.

-va urma-

Castlerigg
Castlerigg